Afecţiunile prostatei în viziunea medicală.
1 Cum se poate şti dacă există cancer de prostată?
Cancerul nu dă în general nici un simptom şi descoperirea cancerului de prostată se bazează pe două examene:
-Tuşeul rectal
-Dozajul de PSA (antigen specific prostatei) în sânge.
Tuşeul rectal- permite palparea prostatei pe cale rectală.
PSA este un hormon care atunci când există un cancer capătă valori mai mari peste normal.
Dacă tuşeul rectal şi dozajul de PSA sunt normale atunci riscul de a avea un cancer este aproape nul. Când cele două examene sunt anormale, atunci este necesară efectuarea unei biopsii dirijată prin ecografie pentru precizarea diagnosticului de cancer. Bărbaţii sunt sfătuiţi ca să-şi facă în fiecare an după vârsta de 50 de ani un tuşeu rectal care deşi este neplăcut este necesar.
Dacă persoana a avut tatăl sau un frate cu cancer de prostată, atunci se impune să-şi facă un tuşeu rectal începând de la 45 dea ani.
- Ecografia endorectală poate să diferenţieze un adenom de cancer?
Nu- deoarece imaginile sunt puţin specifice. Aspectul tipic al cancerului apare ca o leziune nodulară, hipoecogenă (puţin decelabilă ecografic), situată la periferia prostatei cu o hipervascularizare detectată prin Eco-Doppler. Cum am mai spus, doar biopsia precizează dacă există cancer. Ecografia endorectală serveşte mai ales în ghidarea biopsiei.
- Poţi avea cancer de prostată, chiar dacă ai un PSA normal?
Da- se consideră că 25 % din cancere pot să apară chiar şi cu un PSA normal. În acest caz, există o induraţie (întărire) a prostatei la tuşeu rectal care permite o suspiciune de cancer chiar dacă omul are o analiză cu PSA normal.
- Adenomul de prostată predispune la cancer?
Nu. E vorba de 2 maladii distincte care coexistă în prostată, dar care sunt independente. Adenomul nu degenerează în cancer, originea topografică a celor două maladii este diferită: adenomul se dezvoltă în general în mijlocul prostatei, împrejurul uretrei, ceea ce explică tulburările urinare, în timp ce cancerul se dezvoltă cu predilecţie pe partea periferică a prostatei.
Dar există şi 2 puncte comune ale celor două maladii: frecvenţa celor două afecţiuni creşte cu vârsta şi amândouă se datorează unor tulburări hormonale. Adesea cancerul de prostată este descoperit cu ocazia unor examene făcute pentru tulburări urinare, care sunt legate de prezenţa unui simplu adenom.
- Tulburările urinare pot fi şi de natură psihologică?
Da. Uneori, stresul, anxietatea pot antrena urinări frecvente şi o proastă deschidere a colului vezical poate cauza o slăbire a jetului urinar. Şi insomnia e vinovată de micţiuni nocturne.
- După o operaţie de prostată, mai există riscul de a face cancer?
Când este operat un adenom de prostată prin rezecţie endoscopică (prin uretră) sau prin chirurgie clasică deoarece este prea voluminos, este extirpat doar adenomul iar partea periferică a prostatei este lăsată în pace. Deci riscul de a face cancer rămâne. După operaţia adenomului, ţesutul prostatic care a fost scos este analizat şi doar în 5% din cazuri este descoperit un cancer, care înainte de operaţie nici nu era bănuit.
- Care este speranţa de viaţă după operaţia de cancer?
După operaţia de cancer localizat, speranţa de viaţă de 10 ani este în jur de 80-90%, după actul chirurgical (prostatectomie totală) şi radioterapie. În cazul când cancerul a depăşit limitele prostatei înainte de tratament, speranţa de viaţă este mult diminuată în funcţie de cât a depăşit cancerul capsula prostatică şi de cât a invadat veziculele seminale, sau dacă a atins ganglionii.
În caz de metastaze la distanţă (mai ales cele osoase) tratamentul hormonal permite o soluţie, adesea spectaculoasă cu normalizarea PSA şi eventual cu dispariţia durerilor în 80% din cazuri.
Durata acestei replici este în medie de 2 ani, dar uneori pot să treacă mai mulţi.
- Oare sunt necesare mai multe operaţii pentru un adenom de prostată?
Adenomul de prostată se poate reface, foarte lent, după ce a fost operat prima dată şi au fost cazuri când pacienţii au fost operaţi după 10-15 ani de la prima intervenţie.
Se întâmplă când prima intervenţie a fost incompletă sau cicatrizarea n-a decurs în bune condiţii, ca să fie necesară o a doua intervenţie la câteva luni sau câţiva ani după prima operaţie.
9 În caz de cancer descoperit într-un singur loc al prostatei, se poate opera doar în acel loc?
Nu. Chiar dacă tuşeul rectal sau biopsiile prostatice nu pun în evidenţă decât cancerul într-un singur loc, se ştie că la prostată e vorba de un cancer multifocal (în general se descopere la microscop în medie 7 focare canceroase răspândite în prostată). Din această cauză este necesară ablaţia întregii prostate sau să se trateze tot ansamblul prostatei în cazul radioterapiei.
- Tratamentul adenomului poate să mascheze cancerul?
Nu. Tratamentul medical al adenomului nu împiedică detectarea cancerului. Alfa-blocantele şi extrasele din plante n-au nici o influenţă în diagnosticarea unui eventual cancer prezent. Finasterina diminuează valorile PSA la jumătate după 3 luni de tratament. După tratament chirurgical el adenomului, poate să apară o induraţie cicatriceală la un tuşeu rectal.
- Creşterea nivelului de PSA poate avea loc şi la un adenom de prostată?
Da. Şi în cazul unui adenom de prostată pot creşte valorile PSA, dar creşterea lor este în medie de 10 ori mai mică decât în caz de cancer (0,3 în caz de adenom faţă de 3,5 în caz de cancer prostatic).
Un adenom voluminos poate să antreneze o creştere semnificativă a PSA, uneori şi peste 10mg/ml.
- PSA liber? PSA total?
PSA circulă în sânge împreună cu nişte proteine alfa-1-antichimotripsinp (PSA-ACT) şi alfa-2-mecroglobulină (PSA-AMG). Acum există teste ce permit separarea PSA total, PSA legat şi PSA liber.
Astfel proporţia de PSA liber este mai scăzută în caz de cancer la prostată decât cel din adenom, iar dozajul simultan al diferitelor forme de RSA ajută la diferenţierea diagnosticului de adenom prostatic şi cancer.
Astfel un procentaj de PSA liber mai mic de 15% permite detectarea cancerului şi eliminarea în proporţie de 30% a biopsiilor la pacienţii care au avut un procentaj intermediar al PSA (între 4-10 mg/ml). Importanţa dozajului PSA rezidă şi în faptul că se evită biopsiile inutile.
- Mărirea în volum a prostatei influenţează activitatea sexuală?
Nu. Prostata nu are nici un rol asupra activităţii sexuale. Rolul ei este de a produce lichidul spermatic în care înoată spermatozoizii produşi de testicule însă:
-Infecţia prostatică poate să antreneze o hemospemie (prezenţa sângelui în spermă).
-O proastă golire a vezicii poate să antreneze erecţii nocturne dureroase.
-Adenomul poate să antreneze o diminuare a volumului ejaculării, fapt ce poate să creeze perturbaţii sexualităţii unor pacienţă.
- Care este influenţa tratamentului pentru adenom, asupra sexualităţii?
-Alfa-blocantele nu cauzează tulburări asupra sexualităţii, în afară de tamsulosin (Omnic) care poate diminua volumul ejaculării şi chiar să antreneze o ejaculare retrogradă (ejaculare în vezica urinară) la unii pacienţi.
-Finasterina poate să cauzeze tulburări de erecţie şi de libidou în unele cazuri.
-Tratamentul chirurgical antrenează o ejaculare retrogradă în 80% din cazuri. Riscul este diminuat în caz de incizie cervico-prostatică.
-Biopsiile prostatice pot antrena uneori o hemospermie timp de 2-3 săptămâni.
- Activitatea sexuală modifică nivelul de PSA?
Nivelul de PSA creşte uşor după ejaculare, dar activitatea sexuală nu creşte riscul de a avea cancer de prostată, chiar dacă acea activitate e intensă.
- Ce precauţii trebuie luate pe plan sexual după operaţia adenomului de prostată?
S recomandă cel puţin o lună de abstinenţă deoarece există riscul de urinare cu sânge, datorită creşterii tensiunii venoase în regiunea pelviană în timpul raporturilor sexuale. Chiar dacă există o ejaculare retrogradă în 80% din cazuri, totuşi pentru o mai mare siguranţă vor trebui luate măsuri de contracepţie.
- Se poate preveni cancerul de prostată?
Regim alimentar.
Numeroase studii au demonstrat că un regim bogat în grăsimi poate creşte riscul apariţiei cancerului de prostată. În toată lumea există o corelaţie între consumul excesiv de grăsimi şi mortalitatea specifică în cazul cancerului de prostată. Dar nu s-a demonstrat nici că un regim bogat în roşii ar diminua riscul apariţiei cancerului de prostată, cum a apărut în presa mondială.
Prevenire pe cale medicamentoasă.
-Difluorometilornitina (DFMO): acest produs inhibă sinteza poliaminelor, a căror concentraţia este crescută în prostată.
-Retinoddele: clasa retinoddelor include retinolul şi analogii lui care acţionează asupra receptorilor pentru inducerea unei diferenţieri în numeroase modele tumorale.
Retinodd 4-HPR este la ora actuală testat ca un agent preventiv la pacienţii care au un nivel crescut de PSA şi biopsii de prostată negative.
-Inhibitorii de 5 alfa reductază. Aceşti inhibitori ar putea inhiba apariţia cancerului de prostată datorită activităţii lor anti-androgenă. Un studiu pe 9060 de bărbaţi a sugerat că finasterida ar putea să diminueze prevalenţa cancerului pe mai mulţi ani.
Tonic masculin.
Preparat pentru mărirea potenţei, a fertilităţii, pentru revigorare şi reântinerire la bărbaţi. Uz intern.
Preparat de Dacia Plant Sebeş.
Acţiuni: stimulent al activităţii gonadelor, reglator al activităţii gonadelor, stimulent al circulaţiei sanguine în zona pelviană, vitalizant afrodiziac, tonic masculin, tonic nervos, tonic cerebral, stomahic, reântineritor.
Indicaţii: impotenţă hormonală, impotenţă vasculară, sterilitate, andropauză prematură, adjuvant în afecţiuni ale prostatei, surmenaj, oboseală, apetit sexual dereglat, efeminare la bărbaţi, adjuvant în hipertensiune arterială, deficienţe ale circulaţiei periferice.
Precauţii: nu se supradozează, pentru a nu produce reacţii de tip alergic, vasodilataţie periferică şi hipotensiune.
Contraindicaţii: hipertensiune arterială gravă, hiperexcitaţie sexuală.
