Anason
Pimpinella anisum Fam. Umbelliferae
Denumiri populare: anason românesc, anason stelat, anis, anos, bădian, chimen dulce, chimion de grădină, hanus, molotru.
În tradiţia populară: se întrebuinţa la prepararea unor băuturi alcoolice şi ca aromatizant în industria farmaceutică şi alimentară. Ceaiul din frunze sau decoctul din seminţe se lua contra răcelii şi răguşelii.
Cu seminţe se făceau abureli contra durerilor de cap, iar cu frunzele crude, zdrobite în unt, cataplasme contra durerilor de urechi. Ceaiul sau decoctul se lua în bolile de stomac şi de intestine.
Pitagora pretindea că anasonul creşte forţa omului, lecuieşte insomnia, stimulează pofta de mâncare, face bărbaţii mai fertili, facilitează digestia.
Istoric şi întrebuinţări: este o plantă cultivată încă din antichitate de popoarele ţărilor din estul mediteranei. A fost utilizată în medicina antică în India, China şi în Evul Mediu de către arabi. În Europa de vest anasonul a fost adus de romani, sub denumirea de” anes”. În sec al XII-lea a început să fie cultivat în Spania.
Din 1830 a fost introdus în cultură şi în URSS. Până la Primul Război Mondial URSS a fost principalul furnizor de anason şi ulei volatil de anason, pe piaţa mondială. Ulterior uleiul de anason şi-a pierdut importanţa avută iniţial, datorită concurenţei făcută de esenţe de badian (din specia Illicium verum) care este mai ieftină. Totuşi din punct de vedere farmacologic uleiul de badian nu se poate compara cu cel de anason, deşi este foarte apropiat în privinţa compoziţiei chimice.
Fructele şi uleiul de anason se folosesc pe scară largă în medicină, industria alimentară, parfumerie şi la fabricarea săpunurilor. Astfel fructele se utilizează sub formă de ceaiuri contra colicilor la sugari. Fructele ţi uleiul se folosesc în tratamentul afecţiunilor căilor respiratorii superioare, mai ales bronşite şi în tratamentul unor afecţiuni gastrointestinale. Uleiul volatil are proprietăţi bacteriostatice.
Componentul de bază al uleiului volatil este anetolul, din care se obţine aldehida anisică, utilizată în parfumerie, în combinaţiile cu miros floral.
Uleiul volatil se întrebuinţează şi la prepararea lichiorurilor şi produselor de cofetărie.
Uleiul gras, obţinut ca produs secundar circa 16-20% se utilizează la fabricarea săpunurilor.
Descrierea plantei- plantă ierboasă anuală, înaltă de 20-75 cm. Tulpina cu frunze mai dese înspre vârf, frunzele de la bază sunt ovate cu marginea dinţată. Cele de pe tulpină sunt lobate iar cele superioare penate, formate ca nişte bucheţele care parcă doreşte să le ofere. Înfloreşte în lunile iulie, august, cu flori albe dispuse în umbelă, apoi în locul florilor apar fructele care se culeg în septembrie, octombrie. Fructul este o achenă compusă din 2 părţi greu separabile de formă ovoidă. Lungimea fructului este de 3-5mm, lăţimea de 2-3 mm, culoarea este cenuşie verzuie, sau galbenă-cenuşie. Mirosul este caracteristic, gustul dulceag aromat. Fiecare fruct este format din 2 mericarpe (achene) unite între ele, greu separabile, fiind ornamentate cu 5 coaste liniare, 3 dorsale şi 2 marginale echidistante. În partea superioară se observă stilopodul în formă de disc purtând resturile stilurilor, iar la bază un peduncul subţire. De culoare cenuşie-verzuie sau galbene-cenuşii, au un miros plăcut, caracteristic, aromat, gust dulceag, slab arzător. Anasonul este de origine mediteraneană, nu creşte în ţara noastră decât cultivat.
Părţile folosite: fructele şi seminţele. Fructus Anisi.
Cultivare şi recoltare- plantă originară din estul Mediteranei. Spontan s-a găsit numai pe insula Kios din Marea Egee. Este prin excelenţă o specie de cultură. La noi este cultivat mai mult în Oltenia şi Banat.
Se însămânţează în martie-mai, în făgaşe sau împrăştiat, pe terenuri calcaroase. Plantele trebuie să aibă multă lumină, între ele lăsându-se în jur de 60cm.
Fructele ating maturitatea complectă în luna August. Atunci se taie tijele şi se izolează fructele prin batere. Se alege un timp uscat şi însorit.
Compoziţie chimică: fructe- ulei volatil cu anetol, 1,2-3 % din care 15-20% ulei gras, 20% albuminoide (protide), lipide, zaharuri, amidon, aldehidă anisică, substanţe minerale şi mucilagii. Uleiul volatil are 80-90% derivaţi fenolici, anetol, crezol, acid anisic, terpene, metilcavicoln sau izoanetol, astragal, cetone, colină 20%, cantităţi mici de cetone şi aldehida acetică, etc. Mai conţine: anetol foarte mult (80-90%), aldehidă anisică, lipide, substanţe minerale, protide, zaharuri, amidon.
Acţiune farmaceutică: datorită uleiului volatil, stimulent al funcţiilor pancreatice şi intestinale, aromatizant, antiseptic, antispasmodic, carminativ, uşurează evacuarea gazelor intestinale şi stomacale, expectorant, stimulează apetitul ajutând digestia, diuretic, antihelmitic, antispasmodic intestinal. Combate flatulenţele. Stimulează secreţia salivară şi sunt galactagog. Excită peristaltismul intestinal, stimulează secreţia slivară, gastrică, intestinală şi pancreatică. Asupra sistemului nervos în doze terapeutice au efect stimulent în special asupra centrilor respiraţiei şi circulaţiei. Ajută la digestie, calmează spasmele nervoase, favorizează circulaţia şi menstruaţia dificilă. Este un bun diuretic. Calmează tusa spasmodică şi facilitează expectoraţia. Stimulent general estrogenic, afrodiziac. Expectorant acţionând asupra epit6eliului care căptuşeşte traheea şi arborele bronhic şi în plus este şi antibacterian. Spasmolitic şi dezinfectant al căilor urinare cu rezultate bune în litiaze.
Are proprietăţi aromatice (în unele culturi este utilizat drept condiment alimentar), carminativ, antiseptic, expectorant. Măreşte lactaţia proaspetelor mame. Stimulează secreţia pancreasului şi a intestinului, dar este şi diuretic şi antihelmintic (contra viermilor intestinali).
Stimulează puternic pofta de mâncare, ajutând şi digestia datorită uleiului volatil. Ajută chiar şi în cazul colicilor copiilor, combate meteorismul şi se poate folosi în cazul tulburărilor dispeptice, cu balonare, etc.
Supradozate preparatele pe bază de ulei volatil de anason (sau fructe în cantităţi peste 5 g pe zi) produc stări de excitaţie puternică manifestate prin insomnii, excitaţii motorii şi psihice, tulburări de vorbire, euforie, urmate de convulsii puternice, după care pot apare stări comatoase şi puternică depresie asupra sistemului nervos central. Utilizarea îndelungată chiar în doze mici produce iritarea mucoaselor digestive. Se utilizează în anorexii şi dispepsii, ca expectorant, carminativ şi corectiv al gustului unor medicamente. Intră în formula „Species pectoralis –FR VIII” , uleiul volatil în Calmotusin, Carbocif. Gastrosedol, în spirtul de amoniac anisat, în spirtul de clorura de amoniu anisat, tinctura, etc. contraindicat în gastrite hiperacide, ulcer gastric şi duodenal, enterocolite cronice şi acute.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: aerofagie, afecţiuni ale bronhiilor, afecţiuni intestinale, afecţiuni respiratorii, afecţiuni urinare, anorexie, artrită, astm, balonări abdominale, bronşite, cefalee, colici intestinale, diabet, digestii dificile, dismenoree spastică, dispepsie nervoasă cu meteorism, dureri de gât, dureri stomacale, echimoze, enterite, flatulenţă, infecţii intestinale, insomnie, insuficienţă pancreatică şi intestinală, insuficienţa lactaţiei, litiaze de orice fel, menstruaţii dureroase, migrene digestive, obturarea canalului laptelui, oligurie, parazitoze digestive, reumatism, sciatică, tahicardie fără cauză organică, tulburări digestive, tuse dureroasă uscată, viermi intestinali.
Contraindicaţii: ulcer gastro-intestinal, colită. Nu se vor consuma seminţele vechi deoarece pot deveni toxice.
Mod de folosire:
-Sugarii 5-6 seminţe la o cană de ceai-infuzie.
Praf: se pun seminţele în râşniţa de cafea şi se macină fin. După măcinare se cern cu sita fină şi se pun într-un borcan cu capac care se închide ermetic. Nu se macină decât pentru maximum 3 zile, pentru că măcinat îşi pierde din acţiunile active. Se pune apoi un vârf de cuţit până la o linguriţă de praf sub limbă. Se ţine pentru 10 minute apoi se înghite cu apă. Este cea mai eficientă metodă după tinctură.
Infuzie: -O linguriţă seminţe se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se va bea fracţionat înaintea meselor principale.
Decoct: -Seminţe 1 linguriţă fiartă 2 minute în 250 ml apă apoi acoperit pentru 10 minute şi strecurat. Se pot folosi 2-3 căni pe zi.
-Extern–
Decoct concentrat– 2 linguri la 1 litru de apă fiert 10 minute, apoi acoperit pentru alte 10 minute. Se strecoară şi se pun comprese împotriva echimozelor şi obstruarea curgerii laptelui la femeile care alăptează.
Cosmetică: anasonul intră în compoziţia diferitelor preparate pentru igiena gurii.
Elixir de gură– anason verde 30g, cuişoare 8g, scorţişoară 8g Esenţă de mentă sau verbină 40 picături, rachiu 45grade 800ml. Se pune totul la macerat timp de 3 săptămâni până la o lună, agitându-se din când în când. Se strecoară.
Se pun câteva picături într-un pahar de apă şi se fac băi la gură, de mai multe ori pe zi, după peiajul dentar care se va face după fiecare masă..
Mod de folosire pe afecţiuni a plantei:
Aerofagie – 1 cană infuzie la o oră după mese. Se poate folosi şi lichiorul.
Afecţiuni ale bronhiilor, 2-3 căni de infuzie în cursul zilei.
Afecţiuni intestinale– în special datorită faptului că ajută la eliminarea din organism a toxinelor şi pentru acţiunea antimicrobiană.
Afecţiuni respiratorii– infuzie, decoct, tinctură, lichior. Se poate asocia cu multe plante medicinale.
Afecţiuni urinare (este şi antibacterian), infuzie sau decoct. Se poate asocia cu merişor, mesteacăn, etc.
Anorexie– infuzie sau vin.
Artrită- o cură de 30 zile cu oricare din preparatele de mai sus.
Astm, 2-3 căni de infuzie în cursul zilei.
Balonări abdominale– tinctură sau infuzie la nevoie.
Bronşite– decoct, lichior, ulei, tinctură.
Cefalee – în special praf sub limbă, sau 2-3 căni de infuzie în cursul zilei.
Colici intestinale -O jumătate de linguriţă de seminţe se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Este foarte bună la copii cu colici intestinale sau dureri stomacale. Se poate amesteca cu chimen şi se poate da şi sugarilor.
Diabet– praf, infuzie, decoct.
Digestii dificile– praf sau vin, tinctură, lichior- oricare din acestea. Se va da şi muştar, hrean, piper, ardei iute şi alte condimente care ajută la funcţionarea mai activă a stomacului, sau la eliminarea mai multor sucuri digestive.
Dismenoree spastică, 2-3 căni de infuzie în cursul zilei. Extern comprese calde.
Dispepsie nervoasă cu meteorism– 3 căni de infuzie pe zi sau praf.
Dureri de gât- 1 cană de infuzie băută seara înainte de culcare ajută foarte mult.
Dureri stomacale– o jumătate de linguriţă de seminţe se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Este foarte bună la copii cu colici intestinale sau dureri stomacale. Se poate amesteca cu chimen şi se poate da şi sugarilor.
Echimoze -Extern- decoct concentrat 2 linguri la 1 litru de apă fiert 10 minute, apoi acoperit pentru alte 10 minute. Se strecoară şi se pun comprese împotriva echimozelor şi obstruarea curgerii laptelui la femeile care alăptează
Enterite (pentru efectul antibacterian)- în special lichior sau tinctură.
Flatulenţă- infuzie sau decoct.
Infecţii intestinale– lichior, tinctură
Insomnie– 1 cană de infuzie la ora 18 şi 1 linguriţă de tinctură la ora 20.
Insuficienţă pancreatică şi intestinală– oricare dintre preparate ajută.
Insuficienţa lactaţiei -Pentru femeile care nu au suficient lapte 1-2 linguriţe de seminţe puse în 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute se strecoară şi se pot consuma 2-3 căni pe zi. -Extern- decoct concentrat 2 linguri la 1 litru de apă fiert 10 minute, apoi acoperit pentru alte 10 minute. Se strecoară şi se pun comprese împotriva echimozelor şi obstruarea curgerii laptelui la femeile care alăptează
Litiaze de orice fel– infuzie, decoct, tinctură combinate cu ceaiuri multe din mesteacăn, merişor, la rinichi şi turiţă mare, rostopască la ficat. În ambele cazuri în ceai se pune suc de lămâie.
Menstruaţii dureroase– 2-3 căni de infuzie, decoct sau se foloseşte tinctura. Extern se aplică comprese sau cataplasme aplicate calde.
Migrene digestive– 2-3 căni de infuzie în cursul zilei.
Obturarea canalului laptelui, -Extern- decoct concentrat 2 linguri la 1 litru de apă fiert 10 minute, apoi acoperit pentru alte 10 minute. Se strecoară şi se pun comprese împotriva echimozelor şi obstruarea curgerii laptelui la femeile care alăptează
Oligurie – adjuvant în inflamaţii sau infecţii ale căilor urinare, în special sub formă de tinctură sau lichior. Se mai poate folosi şi infuzie 2-3 căni pe zi.
Parazitoze digestive– tinctura în special dar şi celelalte forme pot ajuta.
Reumatism- la această afecţiune se poate asocia oricare dintre formele de preparare la care se va adăuga însă obligatoriu şi ceaiuri diuretice.
Sciatică– extern tinctură şi se mai poate asocia şi cimbru.
Tahicardie fără cauză organică, legată de o stare nervoasă, infuzie, decoct, tinctură- una din acestea la alegere şi suplimentar se va face tratamentul afecţiunii.
Tulburări digestive- 1-2 căni de infuzie sau se prepară un rachiu din 30g seminţe mărunţite la 1 litru de alcool alimentar de 40 grade cu 200 g miere şi puţin praf de scorţişoară. Se lasă timp de 15 zile apoi se strecoară. Se consumă câte 50 ml de 3 ori pe zi.
Tuse dureroasă uscată– tinctură la nevoie.
Viermi intestinali– 10g seminţe se fierb 5 minute în 100ml apă sau decoct din rădăcină 30g la 1 litru de apă fiert 10 minute.
Fructele:
Acţiunea terapeutică a fructelor: excitant asupra mucoaselor digestive şi stimulent al secreţiei salivare, pancreatice şi intestinale; datorită uleiului volatil, este aromatic, carminativ şi galactogog; asupra sistemului nervos central are efect stimulent, îndeosebi asupra centrilor respiratori şi circulatori.
Indicaţii: anorexie, dispepsii şi ca expectorant; corector al gustului unor preparate.
Contraindicaţii: gastrite, ulcer gastric şi duodenal, enterocolite cronice şi acute.
Mod de administrare: pulbere 0,5-2 g sau infuzie.
Intră în compoziţia ceaiului pectoral.
Uleiul volatil de anason dulce- lichid incolor sau slab gălbui, cu miros caracteristic de anason şi slab camforat şi gust la început dulceag, apoi amar. Se foloseşte conform indicaţiilor producătorului.
Indicat : anorexie, dispepsie, corectiv al gustului şi al mirosului medicamentelor, insuficienţă a secreţiei lactate.
Lichior de anason– praf de anason 40 g, praf de scorţişoară 5g zahăr 250g rachiu de 45 grade 1 l. Se pun la macerat timp de 15 zile, se agită din când în când. Se strecoară şi apoi se adaugă zahărul 250 g. Cu o linguriţă de lichior de anason într-un pahar de apă se obţine o băutură răcoritoare, sau chiar un aperitiv plăcut şi sănătos. Se poate folosi în special la afecţiunile respiratorii şi ficat, tulburări digestive, etc. se va lua câte o linguriţă, până la 50 ml de 3 ori pe zi.
Atenţie- Nu se foloseşte perioade lungi de timp deoarece anetolul este toxic având ca efecte convulsii puternice.
Ulei volatil de anason.
Ulei obţinut prin distilarea cu vapori de apă din fructele mature ale plantei Pimpinella anisum.
Descriere– este un lichid limpede, incolor sau slab gălbui, cu miros caracteristic de anason şi gust dulceag. Prin răcire sub 20 grade se transformă într-o masă cristalină albă.
Acţiune farmacologică şi întrebuinţări: carminativ, aromatizant.
Administrare: 3-5 picături puse la 250 ml apă sau ceai de 3 ori pe zi, în afecţiunile descrise mai sus. Se poate aplica şi la diferite băi aromatizându-le.
