A alãpta sau a nu alãpta?
Nu poti sã-ti evaluezi rezerva de lapte, dar nici sã-ti scoti din minte aceastã problemã. Cum poti sti dacã bebelusul primeste cât îi trebuie? Dacã am avea sâni transparenti am putea sã-i privim ca pe o sticlã cu lapte. Abia atunci am fi pe deplin linistite, pentru cã s-ar observa imediat cât a supt copilul, cât lapte mai avem si care e riscul sã se „reverse“ pe bluzã, când n-ai cu ce acoperi accidentul. Asa cum se prezintã lucrurile, nici o mamã nu scãpã de întrebarea: oare „produc“ suficient lapte pentru copil?
Frãmântãrile încep când micutul plânge la scurt timp dupã masã („n-ar fi trebuit sã fie sãtul?“), dar si când acul cântarului întepeneste la valoarea de sãptãmâna trecutã („si doar a supt încontinuu!“). Medicii cred cã îngrijorarea legatã de cantitatea de lapte secretatã de glanda mamarã e una din cauzele care le determinã pe femei sã renunte la alãptat. Concret, desi majoritatea mamelor pornesc pe drumul alimentatiei naturale a sugarului, peste 6 sãptãmâni multe dintre ele abandoneazã cursa.
Cum pot sã stiu?
Sunt câteva metode prin care poti sã vezi dacã ai o secretie lactatã optimã. Pediatrii tind sã încurajeze alimentatia naturalã a sugarului. Ei spun cã la început este simplu sã verifici „productia“ lactatã. Majoritatea copiilor pierd în primele lor zile de viatã între 5-10 procente din greutatea avutã la nastere. Dacã ai suficient lapte, ei trebuie sã-si recâstige gramele pierdute în 10 pânã la 14 zile.
Timp de trei zile dupã nastere, sânul secretã colostrul, bogat în proteine, vitamine si anticorpi care vor proteja copilul pânã când începe sã-i functioneze propriul sistem imunitar. Nu se produce mult colostru, dar acesta e foarte sãtios.
Deci nu te îngrijora dacã micutul nu te obligã sã-i schimbi foarte des scutecelul. De fapt, nu stricã sã te uiti cu atentie la scutecele folosite, care-ti dau o multime de informatii. Un bebelus bine hrãnit, în primele zile de viatã îsi murdãreste scutecele de unicã folosintã cu un scaun asemãnãtor la aspect cu un clei negricios, numit meconiu.
Din ziua a 3-a, când apare laptele „adevãrat“, scaunul se schimbã, devine verzui si este mai lichid. Din ziua a 4-a sau a 5-a, medicii spun cã scaunul sugarului trebuie sã fie de un galben „floarea soarelui“, punctat cu „seminte de susan“. Care este numãrul de scutece de unicã folosintã ce indicã o alimentatie corectã?
Douã murdãrite si sase udate, zilnic. Si aspectul sugarului poate sã ne spunã cât de bine e hrãnit. Fontanelele, zonele mai moi de pe suprafata craniului, trebuie sã fie usor mai ridicate, nu „supte“, ca atunci când sugarul e deshidratat sau înfometat. O gurã uscatã si o piele idem ne semnaleazã cã sunt probleme în alimentatie.
Sânii nu-mi spun nimic?
Ba da. Cât secretã colostrul, nu simti nimic special, dar din ziua a treia, când apare laptele, îti dai seama de diferentã. Îi vei simti grei, plini, în tensiune si vei avea impresia cã pot începe sã „curgã“ în orice moment. „Era ca si cum cineva a pompat apã în ei, la maximum si apoi a pus dopul“, îsi aminteste Tania, 27 de ani, mama unui pusti pe nume Ionut.
Existã un ghid?
În timp, semnele dupã care te poti ghida sunt tot mai putine, din pãcate. De pildã, senzatia de prea plin sau de tensiune în sân poate dispãrea. Odatã pornitã lactatia, sânii se vor adapta la nevoile copilului. De regulã, îi vei simti mai usori dupã ce alãptezi. Sunt însã si cazuri de femei ai cãror sâni par mereu fãrã lapte, care nu-si pãteazã niciodatã tricoul si totusi reusesc sã „fabrice“ cantitatea necesarã, ca o uzinã performantã, „fãrã pierderi“. Nici pe scutece nu te mai poti baza. În continuare ar trebui sã ude 5-6 scutece de unicã folosintã, zilnic, dar pentru numãrul de scaune e greu de stabilit reguli. Sunt sugari care au un singur (mega) scaun pe sãptãmânã. Pediatrii ne spun cã unele mame se sperie când se întâmplã asa ceva. Atât timp cât culoarea (galben cu puncte de culoarea susanului) e neschimbatã, nu sunt motive de îngrijorare. Un scaun de culoare verde poate însemna fie cã mãnâncã prea mult, fie cã nu-i ajunge laptele.
De ce n-am mai mult?
Secretia lactatã este în mare mãsurã prestabilitã, depinzând de numãrul unor receptori hormonali aflati la nivelul sânului. Cei mai importanti hormoni sunt prolactina (care „ordonã“ glandei mamare sã producã laptele) si oxitocina (care „dirijeazã“ laptele spre mamelon). Procesul e comandat de creier, care trimite aceste mesaje hormonale spre sân.
Potrivit unor cercetãri recente, efectuate la Universitatea de medicinã din Leeds (Marea Britanie), unele femei au mai multi receptori decât ar fi necesar, altele au exact câti trebuie, iar 10 procente dintre femei nu au suficienti receptori hormonali la nivelul sânului. Secretia lactatã va avea de suferit în aceste cazuri. Încã nu se poate stabili prin teste de rutinã cum stai cu receptorii respectivi. Sunt însã unele predispozitii genetice, asa cã e posibil sã ai la fel de mult lapte ca alte femei din familia ta.
Ce fac dacã am prea putin?
Crezi cã faci parte din cele 10 procente care au mai putini receptori hormonali la nivelul sânului? Ce sfaturi ne dau medicii? Nu mânca pentru doi, spun cei de la Universitatea din Leeds. Oamenii se numãrã printre putinele specii a cãror secretie lactatã nu e influentatã de dietã.
Testele au arãtat cã nu este aproape nici o diferentã de cantitate sau de continut în grãsimi, fie cã mama locuieste în Anglia, fie cã este o femeie din cea mai sãracã tarã africanã. Medicii sustin cã nimic din ceea ce ai putea mânca nu va creste secretia lactatã. Grãsimile pe care le consumi la dejun nu vor produce un lapte mai gras.
Dacã nu ai suficiente grãsimi în alimentatie, corpul tãu va elibera grãsimile din rezerva proprie si le va folosi pentru a secreta laptele copilului. Dacã la regimul tãu obisnuit adaugi 500 de calorii pe zi, te vei simti mai putin obositã, acestea acoperind energia cheltuitã în plus cu lactatia. Copilul nu va simti însã nici o diferentã.
Un litru de lichide în plus înseamnã mai mult lapte matern?
Din pãcate, nu prea. Trebuie sã bei mai mult dacã îti este sete mai des când alãptezi, spun medicii. Dacã te vei chinui sã înghiti litri de lichide peste necesar, corpul tãu va produce mai multã urinã, nu mai mult lapte, sustin specialistii.
Poate ajuta somnul?
Cele mai multe mame care alãpteazã îsi simt sânii plini în timpul noptii. S-ar putea crede cã dacã dormi mai mult, ai mai mult lapte. Însã nu este asa. Prolactina se secretã în cantitãti mai mari în timpul noptii, indiferent dacã dormi sau nu. Somnul de dupã-amiazã nu creste secretia de prolactinã si nici de lapte.
Ioanei, o mãmicã de 29 de ani, nu-i prea vine a crede toate acestea. Copilul ei, Cosmin, e linistit dimineata, dar nervos seara, când si rezervele de lapte par a scãdea. „Asistenta m-a sfãtuit sã mãnânc mai bine si sã mã odihnesc mai mult“, ne spune Ioana, „si iatã cã merge.
Cosmin stã mai mult la sân, este mai vesel si pare fericit.“ Medicul ei de familie nu o contrazice, dar nu crede cã secretia lactatã are de-a face cu somnul si alimentatia. „E ceva ce tine mai degrabã de factori psihologici. Ioana are un punct de sprijin, e mai relaxatã si mai odihnitã, deci se descurcã mai usor cu copilul, a învãtat sã-l aseze mai bine la sân si sã fie mai rãbdãtoare cu el“, spune doctorul.
Nu renunta chiar dacã e greu!
- Fã-l sã curgã – Tine-l mult la sân. Prima jumãtate a „mesei” constã în lapte sãrac în grãsimi, apos, pe care îl putem compara cu supa adultilor. Dacã alãptatul se opreste înainte ca micutul sã ajungã la „felul doi”, el va lua mai putin în greutate. Sânul nu se va goli corespunzãtor. Ca urmare, se va adapta. A doua oarã va secreta mai putin lapte.
Evitã o gresealã frecventã: nu schimba copilul de la un sân la altul când ti se pare cã ritmul în care se hrãneste a scãzut. Laptele „subtire” de la început e usor de „extras”, cel gros, iese mai greu. Suptul devine mai rar si mai puternic spre finalul „prânzului”.
- Hrãneste-l des – Sânii se umplu în ritmul în care sunt goliti. Cu cât copilul mãnâncã mai mult, cu atât sânul produce mai mult. Unii medici recomandã ca la sfârsitul sãptãmânii copilul sã fie alãptat cât de des posibil.
- Fixeazã-l corect – Numai dacã este bine asezat la sân copilul îl poate goli complet, stimulând productia. Bãrbia trebuie sã atingã sânul, stimulând secretia lactatã. Asigurã-te cã si partea inferioarã a areolei a fost „înghititã”. Gura copilului trebuie sã fie plinã, maxilarele sã se miste, iar urechile… ei bine, trebuie sã parã cã dã din urechi.
- Scoate ceea ce prisoseste Dupã ce copilul s-a sãturat, îndepãrteazã cât de mult lapte poti, cu o pompã sau prin presiune mamarã. Astfel te asiguri cã sânul s-a golit complet.
- Ia-ti un ajutor – În strãinãtate au apãrut aparate care permit suplimentarea mesei cu laptele din rezervã. Acesta se colecteazã, între mese, cu o pompã cu vid si se tine în frigider. Aparatul constã într-o sticlã în care se pune laptele în prealabil adus la temperatura corpului si un dispozitiv care prinde de sân un tub legat la sticla cu lapte. Când copilul suge, trage atât laptele din sân, prin mamelon, cât si cel din sticlã, prin tub. Stimularea dublã însã înseamnã, cum arãtam, si o productie dublã de lapte.
„Alãptarea la sân este absolut necesarã!“
Cu privire la alimentatia la sân circulã, din pãcate, si destule mituri, si destule lucruri care vãdesc fie nestiintã, ignorantã, fie uneori chiar rea intentie, pentru cã altfel ne-ar fi greu sã ne explicãm de ce – în întreaga lume, nu numai la noi – o treime pânã la 40% dintre copii sunt întãrcati brusc si înaintea vârstei optime.
Fenomenul are la origine sfatul unei persoane ignorante sau rãuvoitoare. Unul dintre motivele cele mai frecvente pentru care se recomandã întãrcarea este asa-zisa hipogalactie a mamei, adicã afirmatia fãcutã de obicei de un cadru medico-sanitar: „Mãmico, ai lapte prea putin!“ Într-adevãr, existã rare cazuri în care acest lucru este adevãrat, numai cã afirmatia trebuie demonstratã.
Cum se face aceastã demonstratie? Simplu, vãzând dacã copilul de pânã în sase luni a câstigat sub 250 de grame în douã sãptãmâni. Modalitãtile de a controla o bunã alimentatie la sân sunt mai multe – sigur, starea generalã a copilului conteazã foarte mult, scaunele lui, faptul cã nu apar simptome care sã trãdeze vreo boalã (febrã, vãrsãturi si altele) si apoi cântarul. Numai cã metoda cântarului a mai suferit unele modificãri de-a lungul timpului.
Cântãrirea copilului înainte si dupã supt pentru a se vedea câti mililitri de lapte a înghitit este consideratã cel mai putin fidelã. Mult mai de încredere este cântãrirea sãptãmânalã a copilului – în medie, un copil alimentat corect câstigã în greutate în primele patru luni circa 750 de grame pe lunã, extremele normalului putând fi de la 500-600 de grame pânã la un kilogram si chiar peste.
O altã prejudecatã este aceea cã laptele ar fi prea gras sau prea slab. Este absurdã aceastã afirmatie pentru cã natura, Dumnezeu a vrut sã facã în asa fel încât chiar si mamele cu glande mamare mai putin voluminoase, cu gabarit mai putin impresionant, chiar cu o nutritie mai sãracã, sã poatã alãpta cu acelasi succes puiul!
