COMPLICAŢIILE OBEZITĂŢII.
În primul rând se citează creşterea mortalităţii. Apoi s-a descoperit că obezii tolerează boala mai greu decât cele cu greutate normală şi acest lucru se datorează faptului că solicitarea fiziologică a bolii se suprapune peste un organism deja handicapat de solicitarea pe care o exercită supra greutatea şi lipsa mişcărilor.
Malnutriţia este de obicei asociată cu obezitatea. Este posibil ca problemele legate de echilibrul apei şi de iritabilitatea nervoasă sunt dependente de regimul bogat în hidraţi de carbon şi fără tiamină pe care îl au numeroşi obezi.
Stările de deficit proteic întâlnite la femeile tinere şi tipul „anemic” de obezitate arată clar efectul unei diete prelungite predominant glucidică şi hipoprotidică. Acest caz este tipic pentru multe femei tinere, care printr-o alimentaţie neglijentă în jurul vârstei de 20 de ani, prezintă la 30-40 ani, după căsătorie şi una sau mai multe sarcini, o obezitate deosebit de greu de tratat. Din acest punct de vedere carenţa proteică a acestor bolnave, manifestată prin slăbiciune, inerţie, anemie şi o hipofuncţie generală a tuturor sistemelor, mai ales a glandelor tiroidiene, este răspunzătoare de cele mai multe din simptome, deşi tulburările sunt agravate de încărcarea suplimentară pe care o reprezintă cele 10-25 kg (sau chiar mai mult) de grăsime în exces.
Malnutriţia accidentală nu este cea care cauzează obezitatea ci doar în cazurile când aceasta este sistematică şi mai ales perioade lungi de timp. Bine înţeles că acesta cu puţină bună voinţă se poate să dispară. În cazurile de bulimie se va face tratamentul acestei afecţiuni.
Ficatul şi vezica biliară. La persoanele obeze ciroza hepatică este mai frecventă decât la cele cu greutate normală. Este probabil că o dietă prelungită care conţine multe glucide, puţine proteine şi vitamina B1, dietă care se întâlneşte atât de frecvent la indivizii obezi, contribuie în mare măsură la alterările hepatice. Acestea se pot rezolva prin redresarea greutăţii. În momentul în care s-a ajuns la greutatea normală multe din afecţiunile ficatului nu au mai fost prezente. Contribuie la afectarea ficatului şi consumul în exces al alcoolului care este şi el unul dintre elementele foarte prezente la o serie de bolnavi de obezitate de ambele sexe. Predomină totuşi alcoolismul sau chiar consumul de alcool la bărbaţi.
Se va încerca şi un tratament naturist care poate să vindece această afecţiune, în special la afecţiunile cronice unde tratamentele medicamentoase nu au dat rezultat din diferite cauze. Se va încerca în acest caz unul dintre tratamentele descrise la afecţiunea respectivă (în funcţie de diagnosticul pus de medicul specialist). În multe din aceste cazuri un tratament naturist dă foarte bune rezultate.
Litiaza biliară de asemenea apare foarte frecvent la obezi. În privinţa operaţiilor este mult mai greu să se facă orice intervenţie chirurgicală atunci când există un strat de 7-10 cm de grăsime, iar complicaţiile postoperatorii la obezi atât cele abdominale cât şi pulmonare sunt mult mai frecvente. În orice caz s-a putut constata o frecvenţă mult mai mare a acestor afecţiuni în rândul obezilor. Din totalul acestor afecţiuni peste 73% sunt la obezi. La aceştia pe lângă tratamentul descris la „Bolile digestive se poate încerca prin consumul zilnic al sucului de lămâie şi ridichi în cantităţi cât mai mari, pentru că ambele pot să contribuie la diminuarea calculilor biliari. Dar la fel de bine poate fi folosit tratamentul descris şi chiar tămâie care se va lua o dată la 3 zile. La acestea se va asocia obligatoriu cataplasme calde cu plante medicinale sau chiar cu mămăliguţă cât mai caldă aplicată pe regiunea ficatului, care va dilata canalele biliare şi prin aceasta va contribui la o mai rapidă eliminare a pietrelor din fiere. Dar tot odată contribuie la refacerea circulaţiei la nivelul bilei şi la desfundarea anumitor canale. Se poate aplica în fiecare seară.
Hipertensiunea. Hipertensiunea sistolică este de 3 ori, iar cea diastolică de 4 ori mai frecventă la persoanele obeze în comparaţie cu cele subnutrite. De asemenea de 6 ori mai frecventă(ambele) la femeile obeze decât la cele subnutrite.
La bărbaţii obezi presiunile sistolice şi diastolice sunt de 2,5-3 ori mai crescute decât presiunile scăzute.
De asemenea hipertensiunea permanentă se instalează la persoanele obeze de 2 ori mai repede decât la cele cu greutate normală.
S-a constatat că presiunea arterială creşte o dată cu creşterea volumului şi suprafeţei corpului şi deci acest lucru este o consecinţă a obezităţii în multe cazuri.
Se va face tratament descris la „bolile cardio-vasculare), pentru că în aceste afecţiuni care trebuie tratate perioade foarte lungi de timp este mai indicat să se trateze naturist, pentru că tratamentul naturist nu implică prea multe riscuri şi se poate aplica perioade mult mai lungi de timp.
Bolile cardiace. Obezitatea singură face să crească riscul de boală cardiacă cu 50% şi hipertensiunea cu 70%, atunci când ambii factori sunt prezenţi în acelaşi timp, riscul de boală cardiacă este crescut cu 350%. O inimă la un obez este supusă unui efort suplimentar mult mai mare decât în cazurile în care nu există o supra greutate.
În toate cazurile se va asocia şi un tratament naturist pe lângă tratamentul instituit de medicul specialist şi ar fi foarte bine ca acesta să fie supravegheat chiar de medicul specialist.
Arterioscleroza. Este o complicaţie importantă a obezităţii. La sugari există în artere depozite de colesterol, care dispar după înţărcare. Aceste depozite încep să crească din nou la adolescenţii masculi, dar la femei ele reapar în al 3-lea deceniu al vieţii. Acest lucru sugerează faptul că există posibilitatea ca arterioscleroza să fie un proces reversibil şi că nutriţia poate să influenţeze această afecţiune mai mult decât se cunoaşte la ora actuală. De cele mai multe ori este prezentă datorită consumării în exces a anumitor alimente.
Se citează în special preparatele din carne grasă şi grăsimile animale ca şi afumăturile. Apoi mezelurile, conservele, conservanţii, mezelurile, aditivii alimentari, etc. care contribuie la apariţia bolii.
Trigliceride: Valoarea de 5,5 m Eq/l este critică, acest nivel separă pe cei sănătoşi de bolnavii coronari.
Obezitatea este o tulburare de nutriţie şi nu a metabolismului lipidic. Un regim pentru scăderea de trigliceride va duce implicit la o scădere ponderală, deci dacă se reuşeşte un tratament eficient pentru o scădere a acestor trigliceride, se reduce şi greutatea şi de asemenea se vindecă şi arterioscleroza. Este un lucru foarte simplu de spus dar este mai greu de aplicat. În general consumul grăsimilor animale este vinovat.
Alimentaţia şi tratamentul naturist pot şi în aceste cazuri să dea rezultate foarte bune.
Bolile pulmonare. Supra încărcarea fiziologică pe care o dă obezitatea are un efect negativ asupra persoanelor cu afecţiuni pulmonare. Pneumonia şi bronşitele sunt probleme mult mai serioase pentru un obez decât pentru un om normal. În cazul intervenţiilor chirurgicale, riscul suplimentar al anesteziei şi problemele legate de îngrijirea postoperatorie sunt mult mai mari. Efortul pe care-l face organismul care are un perete toracic îmbrăcat în 3-4 cm de grăsime este un handicap real, chiar şi pentru o respiraţie normală.
Hopo-ventilaţia care este necesară datorită mişcărilor reduse ale peretelui toracic este şi ea generatoare de modificări. Acestea se vor face resimţite la întreg organismul. Dacă la început apare policemia apoi insuficienţa cardiacă dreaptă şi după toate acestea modificări serioase în sistemul nervos central printre care cel mai important este somnolenţa şi funcţia alterată a sistemului respirator. Cu timpul din ce în ce mai grave.
Acestea sunt reversibile în cazul reduceri greutăţii cu puţin. De fapt pe măsură ce se face tratamentul corect al obezităţii şi organismul îşi revine la greutatea normală se instalează din nou respiraţia normală şi modificările care erau prezente dispar de la sine fără nici un tratament suplimentar.
Se vor trata bolile acestea cu cea mai mare atenţie şi se indică chiar să se facă anumite mişcări sau chiar gimnastică respiratorie, chiar preventiv.
Tulburările endocrine. În general femeile obeze au o serie de dereglări menstruale. Acestea se pot trata perfect naturist şi chiar este indicat să se trateze aşa pentru a nu apare modificări endocrine mai mari. Există o plantă care nu trebuie ocolită în aceste afecţiuni şi anume pătrunjelul. Se ştie că înainte de a apărea anticoncepţionalele se folosea cu mare succes ca anticoncepţional rădăcina de pătrunjel din care se poate extrage un ulei excepţional de bun la această afecţiune. Totodată rădăcina de pătrunjel este utilă şi în tratarea obezităţii sau a retenţiei de apă în toate cazurile.
Bărbaţii prezintă un apetit scăzut sexual şi de foarte multe ori chiar impotenţa este prezentă. Această afecţiune de asemenea se poate trata naturist cu mare succes.
În cazul unei sarcini este foarte dificil pentru o femeie obeză şi va avea o creştere a mortalităţii fetale mult mai ridicată comparativ cu femeile care au greutatea normală.
Diabetul. Este frecvent întâlnit la obezi, mai ales la cei peste 40 de ani. Este de 4 ori mai frecvent decât la cei cu greutatea normală. Diabetul este un dezechilibru fiziologic, în cadrul căruia capacitatea de asimilare a hidrocarbonaţilor de către organism nu poate să facă faţă încărcării cu glucide la un moment dat. Această definiţie include cele 2 faze principale ale metabolismului hidrocarbonaţilor, depozitarea şi oxidarea. În diabet capacitatea de asimilare a hidrocarbonaţilor este în mod constant sub normal.
În mod normal principala dificultate survine după mese, când sarcina depozitării se adaugă în mod brutal peste cea a oxidării. În formele mai severe de diabet, lanţul oxidativ al hidraţilor de carbon este de asemenea serios perturbat.
Dacă este posibil să se reducă încărcarea cu hidraţi de carbon sub limita de asimilare pe care o are organismul, dezechilibrul fiziologic este corect şi bolnavul nu mai este un diabetic.
Există de asemenea foarte multe alte modificări la tiroidă, glandele suprarenale, tulburări ale sistemului central nervos, etc.
Importante sunt însă de studiat mecanismele metabolismului în fiecare caz în parte.
Metabolismul proteic. La persoanele obeze acesta nu este dereglat.
Metabolismul glucidelor Asocierea frecventă a diabetului cu obezitatea face ca studiul hidrocarbonaţilor să fie foarte important. În cazul în care se consumă o cantitate suplimentară de glucide trebuie să se consume de asemenea suplimentar insulină, deoarece fără aceasta nu este posibilă prelucrarea glucidelor. Persoanele normale pot să prelucreze între 300-500 g de glucide repartizate pe parcursul întregii zile, fără eforturi deosebite. Dar este foarte important ce tip de glucid se consumă în timpul mesei. Zaharurile complexe necesită un timp mai îndelungat pentru digestie şi absorbţie. Se ştie de asemenea că 300 g de glucide împărţite în 6 porţii a câte 50 g date la interval de 3 ore sunt mai uşor asimilabile decât porţii de 100 g date la intervale de 4 ore. Este de asemenea importantă şi perioada de repaus a mecanismelor de prelucrare a glucidelor.
Formarea de grăsime este o parte activă a sistemului de depozitare a glucidelor; ea este sporită de creşterea aportului de glucide şi redusă de o ingestie scăzută a acestora.
Insulina joacă un rol vital în acest mecanism şi necesităţile de insulină pentru formarea de grăsimi este tot atât de importantă ca pentru oxidarea glucidelor. Este foarte indicat să se asocieze la tratament frunze de afin sub formă de ceai.
Metabolismul lipidelor. Poate că există un defect al metabolismului lipidic la nivel celular în cazul obezităţii, altfel nu se poate explica de ce se revine atât de repede la starea de obezitate, imediat ce nu se mai face tratament contra obezităţii.
Unii hormoni par să ajute la eliminarea grăsimilor, lucru care încă nu este suficient cercetat din punct de vedere al medicini naturiste care are o serie de fitohormoni încă insuficient cercetaţi care ar putea fi de mare ajutor în viitor la tratarea acestei afecţiuni.
Există de asemenea un defect în eliberarea acizilor graşi liberi de către ţesutul adipos în cazul în care aceştia ar fi necesari organismului.
Obezii pot să metabolizeze lipidele mai bine decât normalii, dacă ne gândim la capacitatea enormă de adaptare a unui organism viu la condiţiile de nutriţie din mediu. Obezii, în timpul anilor în care fac faţă unui metabolism crescut al grăsimilor, îşi dezvoltă sistemele enzimatice în aşa fel, încât să poată prelucra cantităţi mari de lipide.
Metabolismul apei. Se pare că cea mai mare variaţie a greutăţii este pe seama apei. La obezi edemele caracteristice insuficienţei cardiace nu apar decât după ce apa depozitată ajunge la 3-4 litri. Este semnificativ faptul că ceaiurile diuretice sunt de un real interes în cazul obezităţii şi ar trebui consumate de fiecare om care doreşte să-şi reducă greutatea corporală.
Se poate consuma o apă foarte utilă. Se va rade în fiecare litru de apă câte 2-3 morcovi şi 1-2 pătrunjei rădăcină şi se lasă apa care se consumă a doua zi, peste noapte cu acestea, apoi a doua zi se consumă această apă.
De asemenea în apă se poate pune tot peste noapte argilă care ajută la purificarea apei şi la îmbogăţirea ei cu o serie de substanţe minerale care sunt necesare organismului. Aceasta nu are nici o contra indicaţie şi este utilă în toate cazurile.
Hiperfagia- adică consumul în exces al alimentelor este prezent la toţi obezii. Cu toate acestea forte mulţi dintre obezi au tendinţa să nu recunoască că ei sunt consumatori mari de alimente şi pentru a ascunde acest lucru fac majoritatea un efort şi vor consuma alimentele mai repede, dar acest lucru duce la o digestie mult mai dificilă, pentru că alimentele ajung în stomac foarte puţin mărunţite şi prin aceasta contribuie mai mult la obţinerea obezităţii. Trebuie insistat în toate cazurile pe mestecarea foarte bine în gură a fiecărui aliment şi să nu se înghită, decât după ce a fost foarte bine mărunţit. De aceia se insistă pe rezolvarea tuturor problemelor dentare care pot fi prezente. Încă o dată- alimentele nu trebuie înghiţite, decât după ce au fost foarte bine mărunţite în gură şi îmbibate suficient cu salivă, pentru a fi mai uşor digerate de către organism.
Fetele obeze şi într-o oarecare măsură şi băieţii sunt foarte inactivi. Se va insista în aceste cazuri pe obţinerea din parte acestora a unei activităţi prin care sunt solicitate toate grupele de muşchi. Ar fi foarte bine dacă se face un sport ca înotul sau ciclismul, dar cu perseverenţă şi zilnic. În cazurile în care se poate se va lua o bicicletă medicală şi zilnic va fi supravegheat să facă un exerciţiu cu această bicicletă. Se va face progresiv. Dacă la început să spunem era greu să parcurgă un km, în fiecare zi se va amplifica această distanţă cu câte puţin, în aşa fel încât să se crească progresiv aceste exerciţii.
Trebuie făcut pentru fiecare caz în parte evaluarea consumului de alimente şi al energiei consumate. Consumul alimentelor depăşeşte cu mult necesităţile organismului. În general este un regim dezechilibrat existând disproporţii mari între glucide şi proteine.
Există două tipuri: tipul anemic care consumă alimente sărace în proteine şi bogat în glucide şi tipul pletoric care are un regim bogat în de toate.
În privinţa felului de alimentaţie se pot diferenţia: mâncăii de noapte care consumă alimente în cursul unei singure mese seara fără să mai consume decât foarte puţine alimente sau de loc în restul zilei. Altă categorie consumă cantităţi normale de alimente, dar în mod periodic consumă cantităţi mari de alimente în perioade scurte de timp. Alţii consumă o masă „normală” pe zi, dar în cursul zilei ingeră numeroase cantităţi mici de alimente. Alţii mănâncă un număr regulat de mese pe zi, complectate cu gustări substanţiale, mai mult sau mai puţin regulate. În sfârşit alţii consumă 3 mese pe zi, fiind foarte mândrii de felul lor de a se alimenta, dar devin totuşi obezi, deoarece la consumul acestor mese consumă cantităţi foarte mari de alimente.
Mulţi obezi ingeră alimentele atât de repede, încât o cantitate foarte mare este ingerată în numai câteva minute. Nu există deci un anumit fel de a se alimenta specific sau caracteristic obezilor. Este important însă de reţinut că la obezi, indiferent de modul de a ingera alimentele cantitatea totală consumată în intervalul de 24 ore este mai mare decât cea de care ar fi avut nevoie în mod normal.
Apetitul este senzaţia care determină începerea ingestiei de alimente. Este mai mult decât un simplu reflex şi acesta poate fi re educat chiar şi cu ajutorul autosugestiei.
Saţietatea este o senzaţie plăcută, de confort şi bunăstare, care apare din momentul în care o persoană a ingerat o cantitate satisfăcătoare de hrană. În momentul în care această senzaţie apare, ingestia de alimente încetează. Factorii care contribuie la apariţia saţietăţii sunt numeroşi, mai ales la nivelul reflexelor. Dintre aceştia cei mai importanţi sunt legaţi în mod direct de prelucrarea masei de alimente ingerate sau de efectele calorice ale acesteia.
Condiţiile plăcute de mediu, mese ornate, alimente plăcut aranjate, un banchet, etc, modifică modelul normal de saţietate. În astfel de ocazii se pot consuma cantităţi imense de alimente.
Cortexul cerebral determină aceste senzaţii, dar acestea pot fi influenţate de un super control al voinţei şi dorinţei. Aceste două se pot modifica prima dată chiar şi cu ajutorul autosugestiei. Acestea pot să determine organismul să se comporte independent şi să ignore senzaţiile de apetit şi saţietate.
Omul este capabil să domine toate influenţele subcorticale în problemele de nutriţie. De fapt obezitatea este o stare modificată de nutriţie care apare în grade diferite la persoane normale.
