Antioxidantul Inimă – sănătoasă
- Coenzima Q10 solubilă în grăsime regenerează vitamina E în reţeaua de antioxidanţi.
- Timp de peste două decenii, Co Q10 a fost folosită cu succes pentru tratarea şi prevenirea bolilor de inimă în Japonia şi de către medicii inovatori din Statele Unite.
- Co Q10 întinereşte celulele creierului şi poate ajuta la prevenirea bolilor Alzheimer şi Parkinson.
- Co Q10 este în prezent investigată ca tratament pentru cancerul la sân în formă avansată.
- Co Q10 este folosită în tratarea bolilor de gingii.
- Doză zilnică recomandată: Nu este.
- Planul Packer: 30 miligrame pe zi, conform planului de bază. Un supliment de 50 miligrame pe zi pentru persoanele cu risc mare de boli de inimă sau atacuri cerebrale.
- Surse: Sintetizată de organism; se găseşte şi în fructele de mare şi organe.
Două din principalele motive pentru care scriu „Miracolul Antioxidant” este să schimb percepţia publică asupra antioxidanţilor şi pentru a arăta cum pot fi utile aceste puternice substanţe naturale, dincolo de rolul pe care îl au în controlul radicalilor liberi. Co QIO este un exemplu de antioxidant care a fost testat de cercetători şi medici inovatori şi a trecut testul cu succes. Acest antioxidant remarcabil începe în sfârşit să atragă atenţia pe care o merită şi, deşi nu este la fel de cunoscut ca vitaminele E şi C, prevăd că va fi o parte importantă a modului nostru sănătos de viaţă. înainte de a vă spune mai multe despre acest interesant antioxidant, doresc să precizez câteva lucruri. Co QIO este o coenzimă. O enzimă este o proteină găsită în celulele vii care produce modificări chimice; o coenzimă lucrează cu o enzimă pentru a produce o reacţie particulară.
Există mai multe forme de Coenzimă Q în natură, care variază în funcţie de numărul de atomi de carbon. La baza coenzimei este chinina, o moleculă care aminteşte îndeaproape de vitamina E, de care este legată un şir lung de atomi de carbon în unităţi de câte cinci. Coenzimă QIO are zece unităţi de atomi de carbon, sau cincizeci de carboni; Coenzimă Q9 are nouă unităţi de atomi de carbon, sau patruzeci şi cinci de carboni; Coenzimă Q8 are opt unităţi de atomi de carbon, sau patruzeci de carboni, şi aşa mai departe. Ceea ce merită notat cu privire la toţi aceştia este că speciile cu viaţa foarte scurtă (bacterii, insecte, pisici şi şoareci) au cele mai scurte forme de Co Q, însă doar cele cu viaţă lungă – oamenii şi alte mamifere mari – au Co QIO.
Co QIO este implicată în ciclul Krebs, mecanismul în care organismul produce ATP(Adenozine triphosfate) sau combustibil. De fapt, Co QIO a fost poreclită „bujia celulară” deoarece, exact aşa cum este nevoie de o bujie să pornim motorul unui automobil, Co QIO este esenţială pentru producerea energiei care face organismul să funcţioneze. Pe scurt, fără suficientă Co QIO, funcţionaţi în gol. Co QIO este prezentă în toate membranele celulare. Este atât de abundentă în celule, încât i se mai spune ubichinonă, care provine de la cuvântul ubiquitous (care se găseşte peste tot). Co QIO se găseşte în mari cantităţi în mitocondrie, aparatul care produce energia fiecărei celule, în special în mitocondria inimii, a creierului, a rinichilor şi a ficatului, cele mai active ţesuturi ale organismului. Se află acolo dintr-un motiv foarte bun. în mitocondrie, Co QIO îndeplineşte două importante funcţii:
- a) aşa cum am menţionat mai devreme, este esenţială pentru producerea
- b) Co QIO este un antioxidant solubil în grăsime. în timp ce produc energie, celulele crează şi radicali liberi.
Conform funcţiilor a) şi b), Co QIO îndeplineşte o dublă sarcină. Nu doar sporeşte producerea de energie din celule, dar poate ajuta şi la reducerea problemelor provocate de radicalii liberi.
Şi mai important este că Co QIO reciclează vitamina E, cel mai puternic antioxidant solubil în grăsime din organism. Lucrând în Laboratorul Packer, Valerian Kagen, Elena Serbinova şi John Maguire au arătat exact cum are loc acest fenomen şi au încercat să evidenţieze importanţa acestui antioxidant, cândva neluat în seamă. împreună cu vitamina E, Co QIO face parte din reţeaua de apărare a antioxidanţilor care circulă prin sânge, protejând lipidele de atacul radicalilor liberi.
În studiile de laborator am descoperit că Co QIO poate regenera vitamina E. Aceste rezultate s-au repetat în culturi de piele umană, ceea ce sugerează că, împreună cu vitamina E, Co QIO asigură protecţie împotriva radiaţiilor UV, cauza principală a îmbătrânirii pielii şi a cancerului de piele.
Enrique Cadenas de la Universitatea din California de Sud a descoperit recent că oxidul nitric, un radical liber, reacţionează cu Co QIO. Deşi importanţa acestei descoperiri nu este pe deplin înţeleasă, el îmi sugerează că Co QIO ar putea avea o acţiune antioxidantă care trecuse neobservată până atunci.
Ca multe alte substanţe produse de organism, nivelul de Co QIO scade odată cu înaintarea în vârstă. Cu toate că Co QIO se găseşte în alimente cum ar fi somonul, ficatul şi alte organe, este aproape imposibil să se obţină necesarul de Co QIO numai din dietă, în special în prezent. De aceea recomand ca oricine are peste 40 de ani să ia zilnic 50 miligrame de Co QIO. Oamenii cu boli de inimă au nivelul de Co QIO sub limitele normale; prin urmare, recomand un supliment de 50 miligrame pe zi, ca făcând parte din regimul lor suplimentar.
Co QIO a fost pentru prima dată descoperită de Prof. Fred L. Crane de la Universitatea din Wisconsin în 1957. El a izolat o substanţă portocalie misterioasă din mitocondria inimii de vacă. Renumitul doctor şi om de ştiinţă Karl Folkers, care a identificat primul structura vitaminelor B6 şi Bl2, a izolat Co QIO din inima de vacă în 1958, pe vremea când era om de ştiinţă şi cercetător la gigantul farmaceutic Merck, Sharpe and Dohme. Deşi a recunoscut imediat potenţiala importanţă terapeutică a Co QIO, Dr. Folkers n-a putut continua cercetările sale la Merck. Substanţele naturale nu au putut fi patentate, aşa încât au fost alocate puţine fonduri în acest sens. Procesul de producere a Co QIO din inima de vacă a fost prea costisitor. Merck a decis să vândă japonezilor tehnologia de producere a Co QIO, care au dezvoltat apoi o metodă mai eficientă din punct de vedere financiar de producere a Co Q10 naturale prin fermentare.
In 1965, un medic japonez a folosit pentru prima dată Co Q10 pentru a trata insuficienţă cardiacă, o boală care este caracterizată de o inima prea slabă pentru a pompa sângele în mod corespunzător. A funcţionat. Astăzi, circa 6 milioane de japonezi iau Co Q10, care o utilizează pe larg catratament pentru bolile de inimă şi boli obişnuite, cum ar fi boli ale gingiei.
Din fericire, Dr. Folkers şi-a continuat cercetările asupra Co Q10 la Universitatea din Texas, unde a mai făcut descoperiri importante pentru viaţa multor oameni. Dr. Folkers a câştigat practic orice premiu în chimie a fost posibil, primind chiar Medalia Preşedintelui pentru Ştiinţă în 1990. A decedat la vârsta de nouăzeci şi unu de ani, în decembrie 1997, fiind încă activ implicat în muncă. Multe din cele pe care le cunoaştem astăzi despre Co Q10 i le datorăm Dr. Folkers. Aceste câteva cuvinte pe care i le-am scris Profesorului Gian Paolo Littarru, preşedinte a nou-în fiinţatei Asociaţii Interne pentru Coenzima Q10, la auzul veştii privind moartea Dr. Folkers, îmi exprimă cel mai bine sentimentele faţă de acest om remarcabil. „Profesorul Karl Folkers a fost un adevărat pionier, un mare savant si om de ştiinţă, şi un mare om. Va fi foarte regretat de o generaţie de cercetători pe care a lăsat-o în urină, cu cele mai dragi amintiri” Nu va fi uitat nici de generaţiile viitoare, care vor beneficia de roadele muncii sale.
Dr. Folkers a fost primul care a sugerat că reducerea Co Q10 cauzate de vârstă a fost un factor determinant pentru multe din bolile asociate în mod normal cu vârsta, în special bolile de inimă, cancerul şi boala lui Alzheimer. El a zis că de vreme ce energia este atât de importantă pentru funcţionarea fiecărui sistem din organism, este imposibil ca vreun sistem să funcţioneze bine sau eficient dacă nu obţine combustibilul corespunzător. Astfel, Co Q10 fiind implicată în producerea de ATP, încetinirea producerii acestui antioxidant poate duce la întreruperea producerii de energie din organism. Efectul lipsei de energie ar putea fi resimţit de fiecare sistem, de la cel cardiovascular la cel imunitar şi reproductiv.
Dr. Folkers a pus piatra de temelie pentru numeroase studii care au arătat ca Co Q10 este un tratament promiţător pentru angină, insuficienţă cardiacă şi cardiomiopatie. Înainte de a muri, Dr. Folkers a mai participat la două studii remarcabile, care au avut succes în utilizarea Co Q10 ca tratament pentru cancerul de sân în formă avansată.
Până acum, succesele primare ale Co Q10 par să se înregistreze în domeniul bolilor de inimă. Medicii au început deja să includă Co Q10 în regimurile şi tratamentele lor pentru bolile de inimă. După cum veţi vedea, sunt mai multe studii importante care au scris despre avantajele Co Q10 pentru bolnavii de inimă, avantaje pe care le voi descrie mai jos.
Inima dumneavoastră este unul din cele mai muncitoare organe din corpul dumneavoastră. Funcţia sa este critică – pompează sângele către celelalte organe şi ţesuturi vitale. Inima dumneavoastră bate sau se contractă de circa 60 de ori pe minut, de 100.000 de ori pe zi sau de 2,5 miliarde de ori în timpul unei vieţi normale. Bătăile sale sunt însoţite de o magnifică secvenţă coordonată de impulsuri electrice care încep chiar în inimă. Inima dumneavoastră va bate fie că dormiţi sau sunteţi treaz; în stres fizic sau emoţional, vă puteţi solicita prea mult inima. Celulele inimii sunt atât de muncitoare încât, dacă le îndepărtaţi din organism şi le creşteţi în cultură, ele vor continua să bată. Spre deosebire de mulţi alţi muşchi, inima nu are niciodată pauză.
Muşchiul inimii conţine 2 milioane de celule ale inimii, sau miocite, care produc energia necesară pentm funcţionarea acestui organ activ. Inima este de fapt un câmp de activitate care necesită o aprovizionare constantă cu combustibil.
Atunci când există o furnizare inadecvată de combustibil, inima va deveni leneşă. Principala cauză a bolilor de inimă este ateroscleroza, un blocaj al uneia dintre arterele care trimit sânge către inimă. Blocarea circulaţiei sângelui lipseşte inima de elementele nutritive de care are nevoie pentru a produce energia care o face să pompeze.
Bolnavii de inimă au adesea nivele periculos de scăzute ale Co Q10, indicând că nu au „bujia” necesară pentru ca inima să funcţioneze normal. De fapt, biopsiile muşchilor inimii la pacienţii care au diferite boli de inimă au arătat o deficienţă a Co Q10 în 50% până la 75% din numărul total de cazuri. Deoarece bolile de inimă sunt adesea legate de carenţe de Co Q10, este rezonabil să elaborăm teoria conform căreia realimentarea cu Co Q10 poate avea rezultate pozitive. Mai multe studii realizate în Statele Unite şi în străinătate sugerează ca se confirmă acest lucru în cazul multor pacienţi. Multe din aceste studii au fost realizate sub auspiciile Dr. Karl Folkers la Institutul pentru Studii Biomedicale de la Universitatea din Texas, şi ale cardiologului Peter Langsjoen de la clinica Langsjoen Clinic din Tylar, Texas.
Într-unui din studiile efectuate timp de peste opt ani (1985-1993) la clinica Langsjoen Clinic, 424 pacienţi cu boli cardiovasculare s-au tratat cu Co Q1Q, pe lângă medicaţia lor obişnuită. Aceşti pacienţi au avut o serie de boli, de la cardiomiopatie (degradarea ţesutului inimii) până la tensiune şi probleme ale valvelor. Dozele de Co Q10 variază între 75 şi 600 miligrame pe zi. Pacienţii au fost urmăriţi timp de aproape optsprezece luni. La sfârşitul studiului, cercetătorii au evaluat progresul pacienţilor pe baza ratei Asociaţiei Bolnavilor de Inimă din New York (New York Heart Association NYHA) privind gradul de boală, care este considerat standardul de bază în multe locuri din lume. NYHA împarte stadiile bolilor de inimă în patru clase; prima clasă este cea mai puţin serioasă, iar clasa a patra este cea mai serioasă. Dintr-un număr de 424 pacienţi, grupul Dr. Langsjoen a raportat că starea a mai mult de jumătate din pacienţi s-a îmbunătăţit, conform standardului NYHA, cu 28% la două clase şi 1,2% la trei clase. Cu adevărat remarcabil a fost faptul că, pe durata studiului, aproape jumătate din pacienţi nu au mai luat de la unul până la trei medicamente pentru inimă, semn că s-au îndreptat.
Spre deosebire de alte tratamente pentru inimă care pot provoca o mulţime de efecte secundare neplăcute, pacienţii nu au înregistrat practic nici un efect secundar al tratamentului cu Co Q1O. Prin introducerea Co Q1O în tratamentul pacienţilor bolnavi de inimă, s-au înregistrat multe beneficii şi se pare că nici un efect secundar negativ.
Acesta nu este singurul studiu care a dat rezultate pozitive. într-un alt studiu întreprins de Dr, Langsjoen şi Dr. Folkers, pacienţilor cu cârd ioni iopatie (o stare gravă care duce la îmbolnăvirea inimii), li s-a dat Co Q1O împreună cu alte medicamente, doar Co Q10 sau o medicaţie fără Co Q1O. Cu adevărat uluitor a fost că pacienţii care au luat Co Q1O cu sau fără alte medicamente au trăit în medie cu trei ani mai mult decât cei care nu luau Co Q10.
Cercetătorii japonezi au mai descoperit ca Co Q1O este o binecuvântare pentru pacienţii bolnavi de inimă, adesea grabindu-le însănătoşirea. într-un studiu realizat la Hamamatsu University School of Medicine, zece bărbaţi şi două femei care sufereau de angină cronică instabilă (dureri în piept) au fost aleşi să participe la un studiu timp de douăsprezece săptămâni, împărţit în trei etape. În prima etapă, pacienţilor li s-a dat un înlocuitor. în etapa a doua, la jumătate dintre pacienţi li s-a dat un înlocuitor, iar celorlalţi li s-au dat 50 miligrame de Co Q10 de trei ori pe zi. în etapa a treia, grupul care primise înlocuitori a primit acum Co Q1O. In fiecare etapă, fiecare pacient a făcut exerciţii pe o bicicletă medicinală. Pacienţilor cărora li s-a administrat Co Q1O li s-a redus frecvenţa de episoade anginale cu 53%, au putut face exerciţii mai lungi pe bicicleta’medicinală şi au cerut mai puţină nitroglicerină pentru dureri decât cei care luau înlocuitori. Admitem că acesta este un foarte mic studiu, însă, având în vedere rezultatul, este cu siguranţă un indiciu că sunt justificate mai multe studii.
În Italia, Co Q1O este administrată în mod obişnuit împreună cu alte medicamente pentru insuficienţă cardiacă, iar cercetătorii au înregistrat rezultate bune. în cazurile de insuficienţă cardiacă, inima nu pompează eficient iar sângele nu este distribuit corespunzător în organismul dumneavoastră. Simptomele includ oboseală maximă, umflături ale extremităţilor, precum şi palpitaţii ale inimii, ameţeală, şi alte simptome neplăcute. în cazuri avansate, oamenii cu insuficienţă cardiacă sunt atât de obosiţi încât abia dacă se dau jos dintr-un scaun, şi aceasta cu mare efort. într-un studiu din Italia, care a cuprins 2.664 pacienţi cu insuficienţa cardiacă şi care au luat Co Q1O împreună cu alte medicamente, starea a 54% s-a îmbunătăţit în cel puţin trei simptome ale bolii lor, în plus arătând şi o îmbunătăţire a simptomelor clinice ale bolii, cum ar fi edeme minore sau o retenţie redusă a apei, tensiune scăzută, precum şi la simptomele subiective. Spre exemplu, 75% au raportat că au avut mai puţine palpitaţii şi au transpirat mai puţin, 73% s-au simţit mai puţin obosiţi, iar 63% au putut dormi mai bine noaptea. Pacienţii care au luat Co Q1O au spus că s-au simţit mai bine. Cercetătorii au tras concluzia că pacienţii care au luat Co Q1O au avut parte de o îmbunătăţire a calităţii vieţii.
Există un grup de bolnavi de inimă care ar trebui categoric să ia Co Q1O: cei care iau medicamente care scad nivelul colesterolului. Aceste medicamente inhibă sinteza de Co Q1O în organism, ceea ce poate fi o ameninţare pentru pacienţii care suferă de cardiomiopatie. Oricine ia astfel de medicamente trebuie să discute cu cardiologul său cu privire la folosirea Co Q1O.
Nu sugerez că Co Q1O vindecă toate bolile de inimă. S-a constatat totuşi că pe lângă alte terapii convenţionale, poate accelera însănătoşirea pacienţilor bolnavi de inimă, precum şi să facă viaţa mai tolerabilă. Speranţa mea este, desigur, că învăţînd oamenii cum să păstreze avantajul antioxidantului, vom reuşi să prevenim multe cazuri de boli de inimă.
