Coenzima Q10

Antioxidantul Inimă – sănătoasă

  • Coenzima Q10 solubilă în grăsime regenerează vitamina E în reţeaua de antioxidanţi.
  • Timp de peste două decenii, Co Q10 a fost folosită cu succes pentru tratarea şi prevenirea bolilor de inimă în Japonia şi de către medicii inovatori din Statele Unite.
  • Co Q10 întinereşte celulele creierului şi poate ajuta la prevenirea bolilor Alzheimer şi Parkinson.
  • Co Q10 este în prezent investigată ca tratament pentru cancerul la sân în formă avansată.
  • Co Q10 este folosită în tratarea bolilor de gingii.
  • Doză zilnică recomandată: Nu este.
  • Planul Packer: 30 miligrame pe zi, conform planului de bază. Un supliment de 50 miligrame pe zi pentru persoanele cu risc mare de boli de inimă sau atacuri cerebrale.
  • Surse: Sintetizată de organism; se găseşte şi în fructele de mare şi organe.

Două din principalele motive pentru care scriu „Miracolul Antioxidant” este să schimb percepţia publică asupra antioxidanţilor şi pentru a arăta cum pot fi utile aceste puternice substanţe naturale, dincolo de rolul pe care îl au în controlul radicalilor liberi. Co QIO este un exemplu de antioxidant care a fost testat de cercetători şi medici inovatori şi a trecut testul cu succes. Acest antioxidant remarcabil începe în sfârşit să atragă atenţia pe care o merită şi, deşi nu este la fel de cunoscut ca vitaminele E şi C, prevăd că va fi o parte importantă a modului nostru sănătos de viaţă. înainte de a vă spune mai multe despre acest interesant antioxidant, doresc să precizez câteva lucruri. Co QIO este o coenzimă. O enzimă este o proteină găsită în celulele vii care produce modificări chimice; o coenzimă lucrează cu o enzimă pentru a produce o reacţie particulară.

Există mai multe forme de Coenzimă Q în natură, care variază în funcţie de numărul de atomi de carbon. La baza coenzimei este chinina, o moleculă care aminteşte îndeaproape de vitamina E, de care este legată un şir lung de atomi de carbon în unităţi de câte cinci. Coenzimă QIO are zece unităţi de atomi de carbon, sau cincizeci de carboni; Coenzimă Q9 are nouă unităţi de atomi de carbon, sau patruzeci şi cinci de carboni; Coenzimă Q8 are opt unităţi de atomi de carbon, sau patruzeci de carboni, şi aşa mai departe. Ceea ce merită notat cu privire la toţi aceştia este că speciile cu viaţa foarte scurtă (bacterii, insecte, pisici şi şoareci) au cele mai scurte forme de Co Q, însă doar cele cu viaţă lungă – oamenii şi alte mamifere mari – au Co QIO.

Co QIO este implicată în ciclul Krebs, mecanismul în care organismul produce ATP(Adenozine triphosfate) sau combustibil. De fapt, Co QIO a fost poreclită „bujia celulară” deoarece, exact aşa cum este nevoie de o bujie să pornim motorul unui automobil, Co QIO este esenţială pentru producerea energiei care face organismul să funcţioneze. Pe scurt, fără suficientă Co QIO, funcţionaţi în gol. Co QIO este prezentă în toate membranele celulare. Este atât de abundentă în celule, încât i se mai spune ubichinonă, care provine de la cuvântul ubiquitous (care se găseşte peste tot). Co QIO se găseşte în mari cantităţi în mitocondrie, aparatul care produce energia fiecărei celule, în special în mitocondria inimii, a creierului, a rinichilor şi a ficatului, cele mai active ţesuturi ale organismului. Se află acolo dintr-un motiv foarte bun. în mitocondrie, Co QIO îndeplineşte două importante funcţii:

  1. a) aşa cum am menţionat mai devreme, este esenţială pentru producerea
  2. b) Co QIO este un antioxidant solubil în grăsime. în timp ce produc energie, celulele crează şi radicali liberi.

Conform funcţiilor a) şi b), Co QIO îndeplineşte o dublă sarcină. Nu doar sporeşte producerea de energie din celule, dar poate ajuta şi la reducerea problemelor provocate de radicalii liberi.

Şi mai important este că Co QIO reciclează vitamina E, cel mai puternic antioxidant solubil în grăsime din organism. Lucrând în Laboratorul Packer, Valerian Kagen, Elena Serbinova şi John Maguire au arătat exact cum are loc acest fenomen şi au încercat să evidenţieze importanţa acestui antioxidant, cândva neluat în seamă. împreună cu vitamina E, Co QIO face parte din reţeaua de apărare a antioxidanţilor care circulă prin sânge, protejând lipidele de atacul radicalilor liberi.

În studiile de laborator am descoperit că Co QIO poate regenera vitamina E. Aceste rezultate s-au repetat în culturi de piele umană, ceea ce sugerează că, împreună cu vitamina E, Co QIO asigură protecţie împotriva radiaţiilor UV, cauza principală a îmbătrânirii pielii şi a cancerului de piele.

Enrique Cadenas de la Universitatea din California de Sud a descoperit recent că oxidul nitric, un radical liber, reacţionează cu Co QIO. Deşi importanţa acestei descoperiri nu este pe deplin înţeleasă, el îmi sugerează că Co QIO ar putea avea o acţiune antioxidantă care trecuse neobservată până atunci.

Ca multe alte substanţe produse de organism, nivelul de Co QIO scade odată cu înaintarea în vârstă. Cu toate că Co QIO se găseşte în alimente cum ar fi somonul, ficatul şi alte organe, este aproape imposibil să se obţină necesarul de Co QIO numai din dietă, în special în prezent. De aceea recomand ca oricine are peste 40 de ani să ia zilnic 50 miligrame de Co QIO. Oamenii cu boli de inimă au nivelul de Co QIO sub limitele normale; prin urmare, recomand un supliment de 50 miligrame pe zi, ca făcând parte din regimul lor suplimentar.

Co QIO a fost pentru prima dată descoperită de Prof. Fred L. Crane de la Universitatea din Wisconsin în 1957. El a izolat o substanţă portocalie misterioasă din mitocondria inimii de vacă. Renumitul doctor şi om de ştiinţă Karl Folkers, care a identificat primul structura vitaminelor B6 şi Bl2, a izolat Co QIO din inima de vacă în 1958, pe vremea când era om de ştiinţă şi cercetător la gigantul farmaceutic Merck, Sharpe and Dohme. Deşi a recunoscut imediat potenţiala importanţă terapeutică a Co QIO, Dr. Folkers n-a putut continua cercetările sale la Merck. Substanţele naturale nu au putut fi patentate, aşa încât au fost alocate puţine fonduri în acest sens. Procesul de producere a Co QIO din inima de vacă a fost prea costisitor. Merck a decis să vândă japonezilor tehnologia de producere a Co QIO, care au dezvoltat apoi o metodă mai eficientă din punct de vedere financiar de producere a Co Q10 naturale prin fermentare.

In 1965, un medic japonez a folosit pentru prima dată Co Q10 pentru a trata insuficienţă cardiacă, o boală care este caracterizată de o inima prea slabă pentru a pompa sângele în mod corespunzător. A funcţionat. Astăzi, circa 6 milioane de japonezi iau Co Q10, care o utilizează pe larg catratament pentru bolile de inimă şi boli obişnuite, cum ar fi boli ale gingiei.

Din fericire, Dr. Folkers şi-a continuat cercetările asupra Co Q10 la Universitatea din Texas, unde a mai făcut descoperiri importante pentru viaţa multor oameni. Dr. Folkers a câştigat practic orice premiu în chimie a fost posibil, primind chiar Medalia Preşedintelui pentru Ştiinţă în 1990. A decedat la vârsta de nouăzeci şi unu de ani, în decembrie 1997, fiind încă activ implicat în muncă. Multe din cele pe care le cunoaştem astăzi despre Co Q10 i le datorăm Dr. Folkers. Aceste câteva cuvinte pe care i le-am scris Profesorului Gian Paolo Littarru, preşedinte a nou-în fiinţatei Asociaţii Interne pentru Coenzima Q10, la auzul veştii privind moartea Dr. Folkers, îmi exprimă cel mai bine sentimentele faţă de acest om remarcabil. „Profesorul Karl Folkers a fost un adevărat pionier, un mare savant si om de ştiinţă, şi un mare om. Va fi foarte regretat de o generaţie de cercetători pe care a lăsat-o în urină, cu cele mai dragi amintiri” Nu va fi uitat nici de generaţiile viitoare, care vor beneficia de roadele muncii sale.

Dr. Folkers a fost primul care a sugerat că reducerea Co Q10 cauzate de vârstă a fost un factor determinant pentru multe din bolile asociate în mod normal cu vârsta, în special bolile de inimă, cancerul şi boala lui Alzheimer. El a zis că de vreme ce energia este atât de importantă pentru funcţionarea fiecărui sistem din organism, este imposibil ca vreun sistem să funcţioneze bine sau eficient dacă nu obţine combustibilul corespunzător. Astfel, Co Q10 fiind implicată în producerea de ATP, încetinirea producerii acestui antioxidant poate duce la întreruperea producerii de energie din organism. Efectul lipsei de energie ar putea fi resimţit de fiecare sistem, de la cel cardiovascular la cel imunitar şi reproductiv.

Dr. Folkers a pus piatra de temelie pentru numeroase studii care au arătat ca Co Q10 este un tratament promiţător pentru angină, insuficienţă cardiacă şi cardiomiopatie. Înainte de a muri, Dr. Folkers a mai participat la două studii remarcabile, care au avut succes în utilizarea Co Q10 ca tratament pentru cancerul de sân în formă avansată.

Până acum, succesele primare ale Co Q10 par să se înregistreze în domeniul bolilor de inimă. Medicii au început deja să includă Co Q10 în regimurile şi tratamentele lor pentru bolile de inimă. După cum veţi vedea, sunt mai multe studii importante care au scris despre avantajele Co Q10 pentru bolnavii de inimă, avantaje pe care le voi descrie mai jos.

Intotdeauna consultati un medic sau farmacist inainte de a lua orice fel de pastila