Toti cautam raspunsuri pe internet. Voteaza cum ti-a folosit sa stie si cel care vine dupa tine si cauta, astfel il ajuti si se va bucura asa cum te bucuri si tu ca ai gasit ceea ce cautai! Lasa si un comentariu daca vrei, precis ii va fi de folos.

Abia ca mi-a folositMi-a folosit putinMi-a folosit indeajunsMi-a folositMi-a folosit foarte mult ( 1 -voturi, Media: 5.00 out of 5)

Loading...

Cum prevenim Imbatranirea prematura?

Sharing

Cum să vă păstraţi mintea tânără ?

Împlinirea Miracolului Antioxidant

Chiar înainte de a observa primele fire de păr grizonat sau primul nostru rid, putem remarca unul din primele semne de îmbătrânire: pierderea memoriei pe termen scurt. La patruzeci de ani, mulţi oameni încep să vadă că nu mai sunt atât de ageri cum erau odată în ceea ce priveşte amintirea numelor sau a locului unde şi-au pus cheile de la maşină. în realitate, chiar dacă este enervant, acest fel de pierdere a memoriei nu este un semn grav, cum ar fi apariţia bolii Aîzheimer. Şi nici nu înseamnă că sunteţi mai puţin inteligent decât eraţi pe vremuri.

Aceste simptome de pierdere a memoriei pe termen scurt sunt doar semne de uzură a creierului. Păstrarea antioxidanţilor de reţea la nivele optime poate duce la reducerea şi chiar la dispariţia acestor simptome. Este şi o bună dovadă că ei pot preveni trasformarea acestor mici probleme ale creierului în tulburări mai serioase, odată cu înaintarea în vârsta.

Creierul dumneavoastră este în particular vulnerabil la deteriorarea produsă de radicalii liberi din două motive.

Primul: creierul este un centru de activitate; nu se opreşte niciodată din lucru. Celulele creierului au nevoie constantă de sânge şi oxigen pentru a produce energie, ceea ce duce la creşterea nivelului radicalilor liberi.

Al doilea: creierul este format din 50% grăsime, ceea ce îl face vulnerabil la peroxidarea lipidică. Pe măsură ce îmbătrânim, hormonii şir alte chimicale din creier, care reglează memoria, învăţarea şi capacitatea de a raţiona, intra în declin.

Aprovizionarea cu antioxidanţi, din hrană şi suplimente, pe care o recomand în Planul Packer, vă va ajuta creierul să redobândească avantajul antioxidanţilor şi vă va păstra mintea ageră şi ascuţită. Mai multe studii au arătat deja că antioxidanţii pot face o adevărată diferenţă între funcţiile creierului.

 

Ginkgo Biloba

Dintre toţi antioxidanţii de reţea şi susţinătorii acestora, ginkgo biîoba, un flavonoid, a devenit cel mai cunoscut drept antioxidant pentru creierui dumneavoastră. În Europa, ginkgo este de obicei prescris pentru problemele mentale cauzate adesea de proasta circulaţie către creier, probleme cum ar fi concentrarea cu dificultate, memoria slabă, depresia şi anxietatea. în Statele Unite, ginkgo biloba este una din cele mai bine vândute ierburi.

Ginkgo ajută la controlul oxidului nitric, un important radical liber. Oxidul nitric modulează comunicarea prin celulele creierului, ajutându-ne să ne concentrăm mai bine, să învăţăm lucruri noi şi să ne păstrăm amintirile. însă dacă nu este controlat îndeaproape, oxidul nitric poate distruge celulele creierului. Au existat numeroase studii europene efectuate asupra ginkgo, iar multe au înregistrat efecte pozitive în ceea ce priveşte memoria şi acuitatea. Recent, extractul de ginkgo a fost testat pe pacienţii care sufereau de demenţă (cauzată fie de o criză sau de boala Alzheimer), cu unele rezultate pozitive.

Vitamina E

Studii pe animale şi în eprubetă au sugerat cu tărie că vitamina E poate juca un rol în prevenirea bolii Alzheimer prin protejarea celulelor creierului de atacul radicalilor liberi. Recent, s-a descoperit că şi vitamina E ajută la încetinirea declinului mental în cazul pacienţilor bolnavi de Alzheimer. Cu toate că nu ştim care este cauza bolii Alzeheimer, se crede că radicalii liberi sunt implicaţi în evoluţia acesteia, precum şi în alte boli degenerative ale creierului.

Ţesutul creierului pacienţilor bolnavi de Alzheimer are un nivel ridicat de peroxidare lipidică (un semn de deteriorare oxidativă), faţă de oameni de aceeaşi vârstă, care însă nu sunt bolnavi. Noi am efectuat numeroase experimente în laboratorul meu, demonstrând că vitamina E (împreună cu Coenzîma Q10, celălalt antioxidant solubil în grăsime) poate reduce peroxidarea lipidică în creier.

Mulţi cercetători bănuiesc că deteriorarea cauzată neuronilor de radicalii liberi poate limita capacitatea celulelor nervoase de a produce cantităţi corespunzătoare de neurotransmiţători şi alte chimicale din creier. Acestea organizează procesele de gândire şi ajută celulele creierului să comunice. Pe măsură ce îmbătrânim, există un declin natural în producerea de neurotransmiţători, fapt firesc în îmbătrânirea normală a creierului. Totuşi, acest declin poate fi foarte accelerat în creierul pacienţilor bolnavi de Alzheimer. Sper că ingerarea timpurie de antioxidanţi va preveni unele deteriorări ale creierului, care apar mai târziu în timpul vieţii.

Acidul lipoic

Deşi nu este în mare măsură cunoscut, cred ca într-o bună zi acidul lipoic poate înlocui ginkgo biloba şi vitamina E ca antioxidant pentru creier. In laboratorul meu, am avut unele rezultate spectaculoase utilizând acidul lipoic pe animale care au avut un atac cerebral şi am arătat că acidul lipoic poate împiedica deteriorarea creierului în urma atacurilor, această deteriorare fiind provocată în principal de radicalii liberi. Dacă acidul lipoic poate preveni deteriorarea creierului în urma atacului sever al radicalilor liberi, cum se întâmplă în timpul unei crize, atunci cred că în timp va proteja creierul de atacul radicalilor liberi, care în mod normal are loc în fiecare zi.

Coenzima Q10

Am aflat recent despre un studiu care a sugerat serios că Co Q10, care susţine nivelul vitaminei E în reţea, ar putea duce la încetinirea sau chiar la dispariţia unora dintre tulburările obişnuite ale creierului, datorate înaintării în vârstă. Sub îndrumarea lui Flint Beai, M.D., cercetătorii de la General Massachusetts Hospital au dat şoarecilor de laborator un medicament toxic, numit malonat, care ucide celulele creierului. De asemenea, pe aceşti şoareci s-a experimentat scleroza laterală amiotrofică (ALS). Când li s-a administrat acid malonic, şoarecilor ALS li s-au produs mari leziuni în creier, care au dus la distrugerea rapidă a ţesutului cerebral şi, în scurt timp, la deces. Totuşi, atunci când Dr. Beai a administrat Co Q10 odată cu malonatul, şoarecilor li s-a deteriorat mai puţin creierul şi au mai trăit în medie încă opt zile. Acest studiu a demonstrat că Co Q10 a putut asigura protecţie pentru celulele creierului în condiţii de stres oxidativ. Acest lucru îmi sugerează că Co Q10 ar trebui să controleze şi atacul radicalilor liberi în condiţii normale şi mai puţin severe, în creiere bătrâne sănătoase.

Încetinirea procesului de îmbătrânire

Am fost recent la un dineu unde am purtat o discuţie cu un domn care m-a întrebat despre activitatea mea. Când i-am vorbit de Laboratorul Packer, despre reţeaua de antioxidanţi şi despre cum cred eu că ar putea antioxidanţii prelungi viaţa, răspunsul său m-a surprins. în loc să fie încântat de perspectiva de a avea o viaţă mai lungă, m-a dezaprobat şi mi-a pus o întrebare importantă: De ce să ne prelungim viaţa dacă suntem condamnaţi să ne petrecem ultimii ani din viaţă bolnavi şi handicapaţi? A continuat descriind modul în care boala Alzheimer 1-a măcinat mental pe tatăl său, până când acesta a fost incapabil să facă cele mai banale lucruri. Secătuit din punct de vedere emoţional şi financiar de încercarea de a-1 îngriji pe tatăl său acasă, fiul acestuia s-a văzut în final obligat să-1 ducă într-un sanatoriu.

„Aş prefera să mor tânăr decât să am aşa o viaţă!”, mi-a spus el aspru. Sincer vorbind, nu are nici un sens să adăugăm nişte ani la viaţa noastră dacă acei ani nu mai au nici o urmă de viaţă. Dar, după cum văd eu lucrurile, nu trebuie să fie chiar aşa. Bătrâneţea nu trebuie să fie sinonimă cu debilitatea şi cu boala.

Acum este posibil să avem o viaţă lungă, de bună calitate, într-un organism puternic şi viguros – aşa cum vechii greci obişnuiau să spună: „Să mori la bătrâneţe cât de tânăr poţi fi’‘. De aceea, găsesc că este imposibil să vorbim despre procesul de îmbătrânire fără a vorbi despre sănătate, deoarece acestea două sunt legate intrinsec. Nu de îmbătrânire trebuie să ne temem; adevăratul duşman este boala îmbătrânirii.

La orice vârstă, boala poate accelera procesul de îmbătrânire. Foarte des, un om de patruzeci de ani care are o boală cronică, nu se va simţi — sau nu va arăta – la fel de tânăr ca un om de şaizeci sau şaptezeci de ani, însă sănătos şi plin de vitalitate.

Folosirea strategică a antioxidanţilor de reţea, aşa cum sugerez eu în Planul Packer, poate opri şi chiar rezolva multe probleme asociate cu îmbătrânirea.

Astăzi, deşi oamenii trăiesc mai mult decât oricând, există o speranţă maximă de viaţă de 120 de ani, vârstă pe care extrem de puţini oameni o şi ating. Mulţi oameni mor cu decenii înainte de această vârstă, de obicei din cauza bolilor.

Longevitatea este o problemă complicată bazată pe genetică şi mediul înconjurător. în mod clar, unii dintre noi ne-am născut mai norocoşi decât alţii din punct de vedere genetic. Moştenim o predispoziţie pentru anumite boli cum ar fi cancerul sau bolile de inimă, cele două principale cauze de deces în Occident. însă genetica nu este singurul factor care determină starea sănătăţii; de fapt, ea joacă un rol relativ minor. Multe dintre bolile care ne scurtează viaţa nu sunt provocate de gene rele, ci de obiceiuri şi medii înconjurătoare proaste.

Aproximativ 75-80% din bolile de cancer sunt provocate de fumat, expunere la poluare şi în special regim alimentar sărac. Există dovezi la fel de solide că bolile de inimă sunt cauzate tot de fumat şi de un regim alimentar sărac. Ceea ce pot face antioxidanţii (în combinaţie cu un mod de viaţă sănătos) este să ne crească şansa de a trăi fără a fi doborâţi de vreo boală care să ne distrugă calitatea vieţii, scurtând-o.

De asemenea, există dovezi că antioxidanţii pot avea un adevărat impact asupra forţei misterioase pe care o numim „proces de îmbătrânire”. Deşi sunt mai multe teorii despre motivul pentru care îmbătrânim, nu există răspunsuri solide. S-a discutat mult despre existenţa unui „ceas al îmbătrânirii” în creierul nostru, care controlează motivul pentru care îmbătrânim şi modul în care se întâmplă acest lucru, sau dacă fiecare celulă este programată să se autodistrugă la un moment dat.

Oricum, nu se poate discuta dacă radicalii liberi declanşează sau accelerează procesul de îmbătrânire sau dacă antioxidanţii pot diminua forţa care ne face să îmbătrânim. Teoria radicalilor liberi care determină îmbătrânirea, propusă pentru prima oară de prietenul şi colegul meu, Denham Harman, acuză îmbătrânirea de deteriorarea cumulativă a celulelor şi ţesuturilor, produsă timp de mai multe decenii prin expunerea la radicali liberi. Multe dovezi au arătat că a avut dreptate.

Teoria radicalilor liberi care determină îmbătrânirea ar putea fi simplu denumită teoria antioxidanţilor longevităţii. în natură, există o legătură directa între nivelul ridicat al antioxidanţilor şi speranţa de viaţă.

Efectul protector al antioxidanţilor este izbitor dacă încercaţi să corelaţi durata medie de viaţă a diferitelor specii de mamifere cu nivelul lor de antioxidanţi. în fiecare caz, speciile cu cea mai mare cantitate de vitamina E sau cel mai puternic sistem antioxidant de apărare trăiesc cel mai mult. Oamenii şi elefanţii sunt în fruntea listei, atât în ceea ce priveşte activitatea antioxidanţilor, cât şi în speranţa de viaţă, pe când şoarecii şi alte rozătoare cu nivel scăzut de antioxidanţi trăiesc cel mai puţin.

Studiile privind celulele umane ne oferă dovezi solide că antioxidanţii pot preveni îmbătrânirea la nivel celular, acolo unde începe acest proces. Numeroase studii efectuate în laboratorul meu şi în altele au arătat că antioxidanţii pot preveni multe din semnele de îmbătrânire anunţate de celule. De vreme ce grupurile de celule formează ţesuturi, grupurile de ţesuturi formează organe, iar grupurile de organe fac ca organismul nostru să funcţioneze, se dovedeşte că odată cu îmbătrânirea celulelor, organismul nu mai poate funcţiona bine sau eficient.

 

Celulele trăiesc mai mult

Studiile au arătat că mai mulţi antioxidanţi diferiţi pot prelungi viaţa celulelor umane, în principal protejându-le de deteriorarea produsă de radicalii liberi. După cum poate vă amintiţi, am descris mai devreme un experiment realizat în laboratorul meu, prin care am dublat durata de viaţă a celulelor umane adăugând vitamina E unor culturi. Ceea ce demonstrează acest experiment şi altele asemănătoare este că expunerea la radicali liberi ne poate scurta viaţa şi că, prin controlul radicalilor liberi, antioxidanţii pot prelungi viaţa.

 

Antioxidanţii previn semnele de îmbătrânire anunţate de celule

Antioxidanţii pot preveni apariţia unuia dintre semnele de îmbătrânire anunţate de celule, şi anume a acumulării unui pigment al îmbătrânirii, numit lipofuscin, în toate celulele specializate ale organismului, dar mai ales în creier şi inimă. Lipofuscinul este un rezultat direct al peroxidării lipidice (oxidarea proteinelor şi lipidelor). în timp, lipofuscinul poate distruge aceste organe, accelerând procesul de îmbătrânire. în eprubetă – şi credem că şi în organism -antioxidanţii pot încetini foarte mult formarea de lipofuscin, păstrând celulele tinere pentru o perioadă mai lungă de timp.

Antioxidanţii controlează vârsta

Antioxidanţii pot preveni şi un alt bine-cunoscut accelerator al îmbătrânirii – formarea AGE-ului (produse de glicaţie finală avansată), care sunt create printr-un proces numit glicaţie, care deteriorează proteinele. Glicaţia apare atunci când glucoza reacţionează cu proteinele, ducând la legarea în lanţ a proteinelor, precum şi la formarea de radicali liberi. Un mare număr din aceste proteine poate duce la semne exterioare de îmbătrânire prematură, cum ar fi ridurile şi petele maronii de pe piele, şi poate cauza chiar mai multe distrugeri în interiorul corpului. Bolile de inimă, cataracta, artrita şi chiar boala Alzheimer au fost asociate cu legarea în lanţ a proteinelor. Acidul lipoic, antioxidant universal, ca şi alţi antioxidanţi, poate controla formarea AGE-ului care, în final, poate avea un efect profund asupra fiecărui sistem de organe din corp.Consider că nu este cale mai bună de a vă prelungi viaţa decât prin întărirea reţelei de apărare cu antioxidanţi, astfel încât să poată controla forţele care conduc procesul de îmbătrânire, inclusiv bolile de inimă.

Am luat antioxidanţi timp de decenii şi, deşi am ajuns la vârsta la care mulţi americani se pensionează, personal nu am experimentat încetinirea mentală care a fost asociată cu vârsta a doua şi peste. De fapt, o parte din cele mai creative lucrări ale mele privind descifrarea misterelor reţelei de antioxidanţi au fost realizate când aveam şaizeci de ani. încă scriu cărţi, citesc, particip la conferinţe internaţionale, fac cercetări, conduc un laborator şi mai am rezerve pentru a navigha în weekend. Pot spune acelaşi lucru şi despre mulţi dintre prietenii mei, cercetători în materie de antioxidanţi. Deşi suntem în al şaptelea sau al optulea deceniu de viaţă, încă mai aducem mari contribuţii în aceste domenii de cercetare. Nu consider că vreunul din noi este extraordinar; suntem mai degrabă oameni obişnuiţi care cercetăm extraordinarele beneficii ale reţelei de antioxidanţi.

Tratamente Naturiste

1 2 3 4

Diete pentru Adulti si Copii

1 2 3 4

 

Lupta-cu-Cancerul

 

Dieta de detoxifiere

 

Celulita

 

8 cure detoxifiere

 

detox-plan

 

retete cu vlastari

 

germeni

 

Sa radem un pic !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.