Epilepsia cum o abordam?

Se va cere sfatul medicului în situaţia în care apar modificări inexplicabile în frecvenţa acceselor, sau dacă tratamentul medicamentos nu mai poate fi luat, de ex. datorită unui deranjament intestinal. Dacă urmează ca bolnavul să sufere o intervenţie chirurgicală care implică folosirea unui anestezic (inclusiv anestezie pentru intervenţii stomatologice), medicul sau stomatologul trebuie informaţi cu privire la prezenţa epilepsiei şi a tratamentului antiepileptic. De asemenea, dacă pacientul urmează să călătorească în străinătate, în prealabil va trebui consultat medicul şi se va asigura o rezervă suficientă de medicamente.

EFECTE SECUNDARE

Toate medicamentele au efecte secundare care pot fi acceptabile sau nu. Cu toate acestea, cele mai frecvente efecte nedorite date de aceste medicamente nu sunt de fapt efecte secundare, ci mai degrabă rezultatul administrării unor doze prea mari. Simptomele provocate de supradozare sunt comune tuturor medicamentelor antiepileptice şi include: ameţeală, greaţă, vedere dublă şi nesiguranţă în mers. Supradozarea poate uneori să apară în situaţia în care medicul încearcă obţinerea unor niveluri adecvate în sânge. Aceste efecte pot fi eliminate sau minimalizate reducând doza de medicament.

ROLUL TRATAMENTULUI CHIRURGICAL

Chiar şi în situaţia în care atacurile epileptice nu sunt aduse sub contro cu ajutorul medicaţiei mai există destul de multe lucruri care pot fi făcute. Uneori se constată că accesele epileptice îşi au originea într-o mică zonă din creier. Dacă aceasta poate fi înlăturată chirurgical fără ca pacientul să aibă de suferit în vreun fel, procedura poate fi foarte benefică. Desigur că decizia de a efectua o intervenţie chirurgicală de acest fel trebuie să fie precedată de investigaţii foarte cuprinzătoare.

ÎNTREBĂRI FRECVENTE LEGATE DE TRATAMENT

“Pot să iau şi alte medicamente?”

Majoritatea medicamentelor care se eliberează fără prescripţie medicală se pot asocia tratamentului antiepileptic fără să apară probleme, cu condiţia să se respecte dozele recomandate. Excepţie posibilă sunt antihistaminicele, care pot avea un uşor efect convulsivant, precum şi sedativele al căror efect poate fi exagerat de terapia antiepileptică. (Unele medicamente anti-depresive sunt epileptogene). Majoritatea celorlalte medicamente prescrise de medici pot, de asemenea, fi luate fără să existe riscul unor interacţiuni medicamentoase nedorite. Există un număr redus de medicamente care au capacitatea de a exagera efectele medicaţiei antiepileptice, ceea ce poate rezulta în intoxicaţie. Aceste medicamente se eliberează numai cu reţetă, ceea ce înseamnă că atâta timp cât medicul este informat de tratamentul antiepileptic, riscurile sunt absente.

Medicamentele antiepileptice scad eficienţa anumitor medicamente datorită faptului că măresc viteza inactivării lor de către ficat. Cel mai bun exemplu al acestui efect este asupra pilulei anticoncepţionale – pot apărea sângerări în alte perioade ale ciclului decât ar fi normal în condiţiile folosirii pilulelor, iar efectul anticoncepţional poate fi semnificativ redus dacă conţinutul de estrogen al pilulelor nu este crescut. Acesta este motivul pentru care pacientele cu epilepsie pot necesita pilule cu concentraţie mai mare de estrogen.

“Când trebuie să iau medicamentele?”

Datorită faptului că efectele celor mai multe medicamente antiepileptice durează puţin, ele trebuie luate cel puţin de două sau de trei ori pe zi. Excepţie fac fenitoina al cărei efect durează mai mult şi care deci poate fi luată în priză unică pe zi, precum şi vigabatrinul.

Este important ca medicamentele să fie luate la aceeaşi oră în fiecare zi. Luarea medicamentelor înainte sau după masă nu le afectează potenţa.

“Ce să fac dacă am uitat să iau o doză?”

În această situaţie luaţi doza respectivă de îndată ce vă amintiţi, dar nu luaţi doză dublă. Dacă tratamentul este întrerupt pe o perioadă mai mare, de ex. câteva zile, atunci nu încercaţi să recuperaţi, ci continuaţi cu dozele prescrise cât mai rapid cu putinţă.

“Pot conduce maşina?”

Pentru mulţi, unul din aspectele cele mai frustrante ale epilepsiei este că nu li se mai permite să deţină permis de conducere auto. Toţi sunt de acord că cei care folosesc drumurile publice, inclusiv cei care suferă de epilepsie, nu trebuie expuşi uneori riscuri ne-necesare, dar este la fel de adevărat că trebuie să existe o atitudine echilibrată, şi de fapt tocmai acesta este lucrul pe care autorităţile în domeniu încearcă întotdeauna să-l realizeze. În prezent se consideră că riscul ca un conducător auto care a avut accese convulsive să sufere accese noi în timp ce se află la volan scade la un nivel acceptabil după un interval de doi ani în care nu a mai avut nici o criză. Prin urmare, o persoană care în ultimii doi ani nu a mai prezentat nici o criză epileptică poate fi autorizată să conducă autovehicule pe drumurile publice, chiar dacă continuă să ia medicamente antiepileptice.

“Ce se poate spune despre sport?”

În vreme ce lipsa de somn favorizează apariţia atacurilor epileptice, exerciţiile fizice, inclusiv sporturile, au un efect benefic. Loviturile uşoare la cap sau în alte regiuni ale corpului nu reprezintă o problemă reală. Trebuie luate însă măsuri de precauţie elementare pentru situaţia în care pierderea bruscă a controlului ar putea fi periculoasă, de ex. în timpul înotului.

“Pot să consum alcool?”

Alcoolul poate provoca accese convulsive la cei care suferă de epilepsie şi poate reduce eficacitatea medicamentelor antiepileptice, de aceea consumul de alcool trebuie evitat. Nu există un nivel de consum “sigur”.

“Ce se poate spune despre graviditate şi alăptare?”

Deşi există unele dovezi care indică prezenţa unui risc uşor mai mare de anomalii fetale la mamele cu epilepsie şi a unui oarecare risc în situaţia în care tatăl suferă de epilepsie, acest risc este mic. Aceste anomalii sunt de obicei corectabile după naştere, de ex. buza de iepure. Nu este încă limpede dacă aceste anomalii se datorează eredităţii, epilepsiei sau medicamentelor. Există însă suspiciuni că medicamentele pot cel puţin contribui la această problemă. Nici unul din medicamentele folosite în mod curent nu poate fi absolvit de această suspiciune. Anomaliile apar cel mai adesea în primele trei luni de sarcină, ceea ce înseamnă că momentul optim pentru ajustarea terapiei antiepileptice este înainte de graviditate. Dacă se plănuieşte mărirea familiei, consultaţi-vă medicul înainte de a rămâne însărcinată. Alăptarea la sân în prezenţa terapiei antiepileptice obişnuite este lipsită de riscuri, cu excepţia sabrilului, în legătură cu care nu există date suficiente până în prezent.

“Când pot opri tratamentul?”

Întrucât medicamentele antiepileptice controlează numai activitatea electrică excesivă din creier şi nu înlătură cauza ei, tratamentul trebuie luat continuu pentru ca beneficiul să se menţină. Medicamentele nu trebuie schimbate sau întrerupte brusc pentru că aceasta poate provoca atacuri convulsive necontrolate.

După o perioadă în care nu au mai apărut accese, cei mai mulţi doresc să încerce întreruperea tratamentului. În general, se recomandă obţinerea unei perioade de doi ani sau mai mult fără accese înainte de tentarea întreruperii tratamentului. După acest interval există şanse destul de mari ca oprirea terapiei să fie încununată de succes, dar, din nefericire, la ora actuală nu există nici o modalitate de a prevedea la cine vor reapărea atacurile epileptice. Întreruperea terapiei trebuie să se facă treptat şi se va efectua numai sub îndrumarea unui medic competent.

Intotdeauna consultati un medic sau farmacist inainte de a lua orice fel de pastila