Epilepsia si crizele epileptice

Ce este epilepsia? Cum tratam persoanlele cu epilepsie?

Epilepsia reprezinta o afectiune neurologica, cronica, caracterizata de prezenta a cel putin 2 crize epileptice, aparute  la un interval de minim 24 ore intre ele.

Care sunt cauzele?

In ce privesc cauzele acestei afectiuni, trebuie precizat faptul ca epilepsia poate fi idiopatica, atunci cand sunt implicate anumite anomalii genetice, dar poate fi si secundara unor afectiuni cerebrale cum sunt, accidentul vascular cerebral, tromboza venoasa cerebrala, traumatisme cranio-cerebrale, infectii cerebrale (meningita, encefalita), tumori cerebrale, consum de toxice (alcool, droguri), boli neurodegenerative (Boala Alzhemier), etc.

Care sunt semnele si simptomele epilepsiei?

Din punct de vedere clinic, epilepsia se manifesta prin:

• crize epileptice, care au o durata de la cateva secunde pana la 1-2 minute, si care la randul lor, se impart in crize epileptice partiale (simple sau complexe) si generalizate, acestea din urma implicand si pierderea starii de constienta.

Cum se manifesta epilepsia?

Simptomele unei crize de epilepsie variaza ca si manifestare, in functie de aria cerebrala implicata:

• crizele epileptice pot aparea sub diferite forme, cum ar fi, unele miscari involuntare (convulsii epileptice, contracturi) localizate la nivelul unui membru, a unei jumatati de corp sau a intregului corp; alte crize epileptice pot aparea sub forma de absente (episod scurt, cu durata de cateva secunde, in care pacientul ramane ”blocat” si inconstient); totodata crizele epileptice se pot manifesta si sub forma unor senzatii neplacute (amorteli, intepaturi), sau a unor tulburari vizuale, auditive, olfactive, gustative, cu durata medie sub 2 minute.

Cum se pune diagonsticul ?

In vederea diagnosticarii epilepsiei, alaturi de tabloul clinic, sunt necesare anumite investigatii paraclinice.

• Investigatia de baza o reprezinta electroencefalografia (EEG), care evalueaza activitatea electrica a creierului. Aceasta poate fi de tip standard (EEG in stare de veghe – pacient treaz) sau EEG de somn, in cazul tulburarilor de tip epileptic care se manifesta in timpul somnului (crizele morfeice);
•  Se recomanda si examenul RMN cerebral alaturi de EEG, acest examen fiind necesar pentru confirmarea sau excluderea unei cauze secundare a epilepsiei (accident vascular cerebral, tumora cerebrala, etc);
• In situatii particulare pot fi necesare si anumite teste biochimice pentru evaluarea unei epilepsii. Diagnosticul epilepsiei se stabileste de catre medicul neurolog, atat pe criterii clinice cat si paraclinice.

Examenul EEG de somn se efectueaza intr-un centru medical de specialitate, cum este si cazul laboratorului de electroencefalografie si polisomnie din cadrul Spitalului de recuperare Polaris Medical.

Cum se tratează epilepsia?

Tinand cont de faptul ca epilepsia este o boala cronica, aceasta afectiune necesita tratament cronic. In primul rand tratamentul vizeaza anumite masuri terapeutice nemedicamentoase, cum ar fi evitarea consumului de substante neurotoxice si neuroexcitante (alcool, droguri, cafea, bauturi energizante), respectarea orelor de somn, evitarea expunerii prelungite la calculator sau televizor, evitarea surselor de electricitate, foc, sau orice altceva ar pune in pericol viata pacientului.

Nu toate crizele implica convulsii

O criza de epilepsie se poate manifesta si doar prin ruperea de realitate a pacientului, clipire rapida, confuzie si imposibilitatea de a raspunde la intrebari. O forma severa de manifestare ramane insa cea in care pacientul isi pierde cunostinta, cade la pamant, corpul ii devine rigid si apar convulsii la nivelul bratelor si picioarelor.

Convulsiile pot aparea si fara sa ai epilepsie

Convulsiile pot fi rezultatul unor probleme medicale temporare, cum ar fi febra mare, nivelul ridicat al zaharului din sange, renuntarea la alcool sau droguri ori imediat dupa ce pacientul a iesit dintr-o comotie. Daca totusi este vorba despre un copil care are convulsii, este indicat sa va prezentati imediat cu el la medic. Potrivit studiilor, noile cazuri de epilepsie apar in special la copii si la persoanele in varsta.

Si medicamentele pot declansa convulsii

Ingredientul activ din unele medicamente, difenhidramina, ar putea crește frecvența crizelor la persoanele care au deja epilepsie. Crizele se pot declansa si atunci cand pacientul uita sa-si ia medicamentele antiepileptice, dar si in perioade de stres, de menstruatie, intoxicatie cu plumb și monoxid de carbon ori cand este privat de somn. Persoanele diagnosticate cu epilepsie ar trebui să aiba un program regulat de somn. Aproximativ jumatate din femeile cu epilepsie au crize mai puternice si mai dese in timpul perioadelor de menstruatie.

Ce trebuie sa faceti cand sunteti martorul unei crize

În cazul în care sunteti de fata atunci cand un prieten sau un membru al familiei diagnosticat cu epilepsie are o criza ar trebui sa-i asigurati cateva conditii pentru siguranta sa, pana trece criza si isi recapata cunostinta.

Asezati pacientul pe o suprafata tare, asezati-i ceva moale si plat sub cap si intoarceti-l pe o parte. Nu-i bagati mana in gura, pentru ca nu exista pericolul de a-si inghiti limba. De altfel, acesta este doar un mit legat de crizele de epilepsie si nimic mai mult. In cazul in care criza de epilepsie dureaza mai mult de 5 minute sunati la serviciul de urgente.

Cauzele epilepsiei sunt de obicei necunoscute

Aproape doua treimi din cazurile de epilepsie nu au nicio explicatie medicala. Factorii de risc cunoscuți includ un istoric de paralizie cerebrala, infecții ale creierului – cum ar fi meningita, un accident vascular cerebral, traumatisme craniene, tumori cerebrale ori boli neurologice cum ar fi boala Alzheimer.

Tratamentul de baza al epilepsiei consta in administrarea de medicatie antiepileptica (ex. Acid valproic, Levetiracetam, Carbamazepina, etc), medicatia fiind aleasa de catre medicul neurolog, in functie de tipul crizei epileptice. De asemenea, exista si alte optiuni utile in tratamentul epilepsiei, cum ar fi stimularea vagala sau tratament chirurgical, solutii terapeutice aplicabile pacientilor neresponsivi la tratamentul medicamentos.