Hipoparatiroidism.
Hipoparatiroidismul este o deficienţă a hormonului paratiroidian, deficienţă care duce la un metabolism defectuos al calciului şi fosforului. Glandele paratiroidiene care nu funcţionează cum trebuie produc prea puţin hormon şi se ajunge la scăderea calciului din sânge.
Din ce cauză apare hipoparatiroidismul?
Hormonul paratiroidian lucrează împreună cu vitamina D pentru a regla nivelul de calciu din organism. Hormonul paratiroidian acţionează indirect şi prin stimularea adeniciclazei, pentru a spori resorbţia de calciu în tubul renal şi excreţia fosforului.
Boala poate fi provocată şi de malformaţii congenitale, cauze iatrogene (termen folosit în cazul unor boli provocate de un medic, mai ales în urma tratamentelor prescrise), inflamaţii la nivelul glandelor paratiroide, suprimarea funcţiei glandei paratiroide, SIDA.
Singurul efect real al disfuncţiei paratiroidei.
Boala de care vorbim este singurul efect real al disfuncţiei paratiroidei şi a secretării hormonului paratiroidic la un nivel prea mic. Este însoţită de tremur, tetanos, şi eventual convulsii. Boala mai poate să apară şi în urma operaţiilor de îndepărtare a paratiroidei hiperactive. Aproximativ 3-4% dintre pacienţii cu hipoparatiroidism primar vor prezenta o mărire a tuturor celor patru glande paratiroide, termenul folosit fiind cel de hiperplazie paratiroidiană. Hemocromatoza, boală care constă în acumularea de fier în organism, duce şi la nefuncţionarea mai multor organe endocrine, inclusiv a paratiroidei.
Tratamentul trebuie urmat toată viaţa.
Boala necesită tratament tot restul vieţii, cu suplimente de calciu, vitamina D în diverse forme şi magneiu. Periodic trebuie repetate analizele de sânge, pentru a fi siguri că dozele sunt corecte. Se recomandă o dietă bogată în calciu şi săracă în fosfor. O formă sintetică a hormonului paratiroidian poate fi o alternativă de tratament. Trebuie evitată cafeina, inclusiv cea din ciocolată, deoarece poate duce la pierderi de calciu prin urină.
Hipoparatiroidismul poate fi idiopatic sau dobândit. Forma idiopatică este rară şi afectează ambele sexe, în mod egal. De obicei boala este descoperită în copilărie. Uneori manifestările nu apar dec-t în perioada adultă.
De obicei hipoparatiroidismul este dobândit în urma îndepărtării accidentale a paratiroidelor, în timpul tiroidectomiei. Aceasta se întâmplă cam la 0,5-3% dintre bolnavii tiroidectomizaţi şi la 16% dintre cei care au făcut o paralizie laringeană după tiroidectomie. Un hipoparatiroidism după tiroidectomie poate rămâne latent timp de mai mulţi ani. După paratiroidectomia făcută pentru un hiperparatiroidism datorit unei hiperplazii paratiroidiene, sau unui adenom, sau unui carcinom, nu rareori se produce un hipoparatiroidism trecător. A fost comunicat un caz de hipoparatiroidism la un copil tratat ci I131 pentru hipertiroidism.
Aşa numitul pseudohipoparatiroidism, este o stare rară, caracterizată prin simptome de hipoparatiroidism, întovărăşite adesea de anomalii ale habitusului fizic. El nu este determinat de absenţa sau hipofuncţia paratiroidelor, ci se datoreşte insensibilităţii la acţiunea hormonului paratiroid a organelor normale efectoare-oasele şi tubii renali. În unele cazuri paratiroidele erau chiar hiperplazice.
Simptome şi semne.
În aproximativ 70% din cazuri simptomul principal este tetania evidentă sau latentă. Tetania latentă este caracterizată prin parestezii, amorţeli şi furnicături ale braţelor, mâinilor şi picioarelor. Tetania evidentă prin semnele tetaniei latente, însoţite sau urmate de senzaţie de spasm al buzelor, mâinilor şi picioarelor. Bolnavul are crampe ale membrelor şi spasm carpo-pedal. La sugari şi copiii mici manifestările principale sunt : stridorul laringian şi convulsiile. Spasmul carpian este caracteristic, cu flexiunea bruscă a mâinilor la nivelul articulaţiilor pumnului şi metacarpo-falangiene, cu abducţia degetului mare şi extensia articulaţiei interfalangiene, aşa numita mână de mamoş. Spasmul muscular poate interesa aproape orice grup muscular al corpului, inclusiv muşchii netezi, astfel că simptomatologia prezentată poate fi destul de polimorfă.
Bolnavii pot prezenta spasme ale musculaturii bronşice, spasm piloric, fotofobie şi spasm al pleoapelor, neregularităţi ale ritmului cardiac. Se plâng de obicei de astenie musculară şi obosesc uşor.
Toate aceste simptome ale hipocalcemiei însă nu sunt patognomice pentru hiperparatiroidismul idiopatic sau pentru cel câştigat. La bolnavii cu hiporparatiroidism idiopatic se produc de obicei leziuni alem structurii ectodermice. De exemplu las copii erupţia normală a dinţilor poate fi întârziată sau dinţii pot fi deformaşi şi cariaţi. Rădăcinile molarilor pot fi scurte şi groase. Pielea este adesea uscată, aspră sau solzoasă. La bolnavii de toate vârstele, părul, poate fi rarşi friabil, lipsit de vitalitate, atât pe pielea capului cât şi pe restul corpului. Poate exista o alopecie totală. Unghiile mâinilor şi picioarelor sunt uscate, deformate, cu striaţiuni şi scobituri sau chiar absente.
În hipoparatiroidisnul idiopatic şi câştigat mai vechi există de obicei şi cataractă. S-au găsit modificări patologice în sistemul nervos central, de exemplu calcifierea ganglionilor bazali. Pot exista şi edem papilar gilateral. Apar adesea tulburări neuropsihice care pot varia de la o simplă stare de anxietate sau ipohondrie, până la psihoza psihică severă. Deşi hipoparatiroidismul nu este o boală prea obişnuită, trebuie să ne gândim las ea ca la o posibilitate la bonaviii cu manifestări funcţionale vagi şi aparent fără legătură între ele şi care nu par a avea un fonde de semne fizsice. Adulţiii cu hiperparatiroidism cronic netratat prezintăm adesea semne de deficienţă mintală. Simptomele pot fi exagerate de infecţii recurente, cum ar fi febrele eruptive la copii, perioadele menstruale sau suprasolicitarea paratiroidiană din cursul sarcinii.
