JUNGHIUL TORACIC.
Durerea puternică localizată în partea din faţă (piept) sau spate a toracelui (în cele mai multe cazuri). Durerea este accentuată cu respiraţia şi tuse, precum şi de mişcările cutiei toracice. Se întâlneşte de obicei în bolile de plămâni ( pneumonie, pleurezie, pleurita), în bolile de inimă (angina pectorală, infarct cardiac) sau după traumatisme şi în nevralgii.
Se întâlneşte la bolile de plămâni (Pneumonie, pleurezie, pleurită, etc), când se însoţeşte şi de febră, în bolile de inimă (angina pectorală, infarctul miocardic), după traumatismele toracelui, mai ales în fractura coastelor şi în nevralgii intercostale.
Se vor putea folosi următoarele plante medicinale: bătrâniş, cuişoare, hrean, in, muştar, piper negru, ridiche, tătăneasă, valeriană, varză.
Modul de folosire al plantelor medicinale.
Bătrâniş (Erigeron canadiensis) se pun 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, se strecoară şi se pun comprese.
Cuişoare (Syzygium aromaticum) se macină acestea 2 linguriţe de cuişoare, care se vor pune la 100 ml ulei şi se ţin timp de 15 zile. Se strecoară şi se unge local. Sunt foarte eficiente la aceste dureri.
Hrean (Armoracia rusticona) ras pus în oţet şi cu acest oţet se vor pune comprese. Hrean frunze aplicate pe locurile dureroase.
In (Linum usitassimum)-Cataplasme calde cu făină de in ( cu excepţia bolnavilor cu afecţiuni ale sângelui şi a congestivilor).
Muştar negru (Sinapis nigra)-Cataplasme cu făină de muştar. Se ţin în funcţie de toleranţa individuală.
Piper negru (Brasica nigra) pisat seminţe compresă.
Ridiche neagră (Brasica sativa nigra)-Se rade ridiche apoi se va pune într-o sticlă. La 50 g de ridiche rasă se pune 200 ml alcool sanitar. Se lasă 2 zile apoi se va tampona cu acest alcool zona dureroasă.
Valeriană (Valeriana officinalis)–Tinctură de valeriană câte 10 picături la o linguriţă, sau ceaiuri sedative în funcţie de intensitatea durerii.
-Se fierbe un ou tare şi se taie în două. Se va pune cu partea tăiată pe locul dureros cât mai fierbinte. După ce se ia oul trece şi junghiul. Este un tratament foarte simplu şi eficient.
-Se poate face masaj în zona respectivă cu Apireven (unguent de la Apicola). Se aplică în strat subţire, de 2-3 ori pe zi. Este foarte eficient.
-Se poate pune la 500 ml alcool sanitar 2 linguri de sare de bucătărie şi 2 linguri de sare de lămâie. Se ţine apoi 8 zile şi se poate apoi aplica local în cazul durerii.
Junghiul la efort.
În multe cazuri după doar câteva minute de efort, simţiţi o durere vie, ca un junghi la baza coastelor. Aceasta poate fi puternică făcându-vă să vă opriţi complet din mişcare, pentru a putea respira. Dar nu vă neliniştiţi, aveţi un junghi, o mică problemă clasică, la sportivii ocazionali.
Pentru a explica acest fenomen dezagreabil sunt posibile 3 ipoteze, toate legate de o respiraţie proastă în timpul efortului fizic.
- Poate fi vorba de o contractură a diafragmului (muşchii plat care separă plămânii de cavitatea abdominală). Această contractură este datorată unei expiraţii pasive, fără contractarea muşchilor abdominali.
- Ficatul poate avea şi el un rol în declanşarea junghiului pe partea dreaptă. Circulaţia venoasă trece prin ficat, care este un veritabil filtru pentru impurităţile conţinute de sânge în mod special acidul lactic produs în timpul efortului. Diafragmul, situat deasupra ficatului acţionează ca o pompă, ajutând ficatul. În caz de inspiraţie sau expiraţie insuficientă, această dinamică circulatorie la nivelul ficatului este perturbată.
- Junghiul pe partea stângă ar putea rezulta dintr-o contracţie puternică a splinei. În timpul efortului fizic, splina se contractă ca un burete strâns în mână, punând în circulaţie sânge bogat în globule roşii, facilitând utilizarea oxigenului de către muşchi.
Pentru a evita junghiurile care sunt atât de neplăcute, nu demaraţi repede şi învăţaţi să vă dozaţi efortul pe parcursul activităţii.
Inspiraţi şi mai ales expiraţi cu muşchii abdominali, pentru ca aceştia să se poată contracta şi să determine mişcările ritmice ale diafragmului, facilitând munca organelor din jur. În acest fel activitatea va deveni o plăcere şi nu vor mai apare junghiuri.
