Limfadenită.
Inflamaţia ganglionilor limfatici, însoţind de obicei inflamaţii ale organelor învecinate sau fiind expresia unei boli generale a organismului. Sunt interesaţi în special ganglionii limfatici cervicali, axilari sau inghinali, care apar măriţi ca volum, de dimensiunile unor alune sau nuci, de obicei sensibili, de consistenţă pulpoasă sau semidură, mai ales în infecţii acute (abces dentar, amigdalită, abcese, flegmoane). În unele boli există tendinţa de supuraţie şi fistulizare (limfogranulomatoză veneriană, tularemie, actinomicăză, tuberculoză).
Limfadenita cervicală supurată şi fistulizată producând cicatrici, cu retracţii caracteristice, se numeşte scrofuloză.
În sifilis ganglionii mai ales cei cervicali sunt foarte caracteristici, fiind duri, nedureroşi şi neaderenţi, fără tendinţă de supuraţie.
Ganglionii cervicali apar măriţi şi în unele boli infecţioase, în special în difterie, scarlatină, rubeolă, adenoviroze, limfomonocitoză infecţioasă.
Limfadenita propriu-zisă inflamatorie, nu trebuie confundată cu mărirea în volum a ganglionilor (Adenomegalie, adenopatie), întâlnită în bolile de sistem (leucemii, limfoame maligne) sau în cancer, când în ganglioni pot apare metastaze (limfadenita sau adenopatia tumorală).
Precizarea cauzei se face prin executarea unei puncţii ganglionare sau a unei biopsii. Până atunci se poate face tratamentul ganglionilor.
De obicei se complică de multe ori cu inflamaţia vaselor limfatice, care se pot palpa sub piele ca nişte sfori subţiri (limfangită)
Tratamentul variază foarte mult în funcţie de natura ei.
Tratament cu tinctură de propolis 30% de la Apicola din care se va pune 2 picături de tinctură la fiecare 5 kg corp de 3 ori pe zi pe o felie de pâine care se va amesteca bine în gură şi se înghite. Se face înainte de mesele principale.
Extern se poate face comprese sau cataplasme cu una din următoarele plante medicinale: afin, angelică, brustur, busuioc, coacăz negru, coada şoricelului, creţuşcă, curcubeţică, năsturel, roiniţă, rozmarin, salvie, saschiu, ştevie (rădăcină), urzică moartă albă. Acestea se pot folosi şi la ceaiuri interne îndulcite cu miere în afară de curcubeţică care este toxică..
