HALUCINAŢII.
Tulburare gravă a funcţiilor cognitive definită ca o percepţie fără obiect. Clasificarea uzuală se face după analizatori: auditive, gustative, olfactive, tactile, vizuale. De obicei este plurisenzorială: bolnavul vede, aude şi simte o serie de fenomene legate mai cu seamă de o idee care-l preocupă. Apare în alcoolism, epilepsie, schizofrenie, tumori cerebrale, intoxicaţii, infecţii, etc. În majoritatea cazurilor halucinaţii se găsesc într-un adevărat cortegiu de simptome psihice cu care alcătuiesc diverse entităţi simptomatice şi nozografice.
Tulburările care însoţesc halucinaţia aparţin modificărilor de conştiinţă (stare confuzo- onirică) de afectivitate şi de gândire. La oamenii sănătoşi halucinaţiile apar în stări particulare, caracterizate prin absenţa sau insuficienţa unor excitanţi cum sunt spre exemplu camerele de izolare folosite pentru antrenamentul cosmonauţilor sau în cursul explorărilor geografice ale unei regiuni cu un climat vitreg, sau a unei îndelungate şederi în peşteri, în cursul unor călătorii lungi solitare pe oceane, etc.
Una din cele mai caracteristici a halucinaţiei este reprezentată de faptul că persoana crede cu convingere în ceea ce simte şi argumentele celor din jur nu o pot convinge de falsul comis.
În multe cazuri este necesar să se facă anumite tratamente a bolii de fond (unde este cazul) sau să fie înlăturate condiţiile vitrege.
Pe lângă tratamentul instituit de medicul specialist (în cazurile grave) se vor consuma zilnic cel puţin 1,5 litri de sucuri din legume şi fructe care este singurul tratament foarte eficient în această afecţiune. Se poate folosi acest tratament chiar perioade foarte lungi de timp fără nici un efect secundar nedorit.
Se mai pot consuma zilnic 2-3 banane şi 2-3 mere.
Se iau de asemenea măsuri pentru ca cel bolnav să poată dormi liniştit peste noapte.( vezi insomniile).
