Microalbuminuria
Reprezintă un test care este solicitat la pacientii cu diabet zaharat şi/sau hipertensiune pentru depistarea precoce a afectării rinichiului.
Microalbuminuria este definită ca o excreţie nocturnă de 20-200 mg albumină/min sau o concentraţie a albuminei de 20-200 mg/l într-o probă de urină spontană.
Diagnosticul de microalbuminurie este confirmat dacă cel puţin 2 sau 3 probe sunt pozitive într-un interval de 3-6 luni.
Identificarea în stadii precoce a afectării renale prin detectarea microalbuminuriei ajută medicul clinician în stabilirea unui tratament care să asigure un control adecvat al diabetului şi să împiedice progresia bolii.
De obicei microalbuminuria se determină în urina din 24 ore. În ceea ce priveşte frecvenţa testării, recomandările actuale includ determinarea anuală a microalbuminuriei la toţi pacienţii sub 70 ani cu diabet zaharat tip II şi la toţi pacienţii peste 12 ani cu diabet zaharat tip I. În plus, se recomandă ca testul să fie efectuat la un pacient în momentul în care este diagnosticat cu diabet zaharat tip II. În cazul diabetului de tip I testarea anuală a microalbuminuriei va începe la 5 ani de la stabilirea diagnosticului.
Informatii generale
Albumina, o proteina non-glicolizata cu greutate moleculara de 66000 D este o componenta importanta in sange, lichid cefalo-rahidian si urina4.
In mod normal, membrana glomerulara impiedica pasajul albuminei din sange in filtratul glomerular. Astfel, prezenta albuminei in urina poate fi unicul si cel mai important indicator al unei afectari renale1.
Microalbuminuria reprezinta o excretie de albumina fara expresie clinica, dar care este intr-o cantitate crescuta fata de eliminarea normala. De obicei, aceasta excretie nu este depistata la examenul urinii cu dipstick.
Microalbuminuria poate fi determinata in urina nocturna, urina din 24 ore sau in urina spontana si va fi confirmata de cel putin 2-3 probe pozitive intr-un interval de 3-6 luni1;3;4;6;7.
Valorile care au fost confirmate sunt1;3;4;6;7
| µg/min | mg/24h | mg/L | mg/g creatinina | |
| Normal | <20 | <30 | <20 | <24 |
| Microalbuminurie | 20-200 | 30-300 | 20-200 | 24-200 |
| Macroalbuminurie | >200 | >300 | >200 | >200 |
Recomandari pentru determinarea microalbuminuriei
Microalbuminuria reprezinta un test de screening si monitorizare a tratamentului pentru pacienti cu:
- diabet zaharat tip I si II;
- hipertensiune arteriala – afectiuni cardiace;
- boli vasculare generalizate;
- preeclampsie
Limite si interferente
A nu se recolta in flacoane de sticla (albumina adera la sticla)
Interferente cu medicamente:
Cresteri:
– amikacina, calcitriol, carbamazepin, cisplatin, contraceptive orale, diazoxid, doxorubicina, gentamicina, litiu, naproxen, nifedipina, norfloxacin, ofloxacin, verapamil.
Scaderi:
– atenolol, captopril, furosemid, ibuprofen, inhibitori ai enzimei de conversie
Hemoglobina glicozurată confirmă dacă valoarea glicemiei a fost normală în ultimele trei luni
Diabeticul de tip 2 ar tebui să facă o hemoglobină glicozurată măcar o dată la şase luni, ideal la trei luni. Dacă valorile acesteia sunt 6 sau 7, este bine. Dacă rezultatele sunt în jur de 8, categoric glicemiile pacientului au fost peste 200 în cele trei luni cât nu a venit la control. Şi atunci fie bolnavul nu a ţinut cont de regim, fie tratamentul a fost ineficient şi trebuie modificat. De cele mai multe ori nu este vorba de fapt de ineficienţa medicamentelor, pacienţii recunoscând că nu au respectat regimul alimentar şi nu au făcut mişcare pentru a scădea în greutate. Sinceritatea este importantă: nu are rost să schimbi medicaţia, când, de fapt, problema este nerespectarea dietei şi lipsa mişcării.
Investigaţii ce trebuie făcute anual
Examen de fund de ochi: pacientul cu diabet de tip 2 trebuie să efectueze anual un astfel de examen, încă de la descoperirea bolii. Diabetul de tip 2 poate debuta cu complicaţii, iar una dintre acestea e retinopatia, depistabilă la timp prin examen de fund de ochi“, completează dr. Mihaela Şotropa.
Microalbuminurie şi urocultură: pentru tipul II este recomandat să se facă o microalbuminurie în fiecare an începând chiar de la depistarea bolii. În ceea ce priveşte urocultura, dacă urina este mai tulbure, dacă urinează mai des şi are usturimi la urinare, atunci pacientul cu diabet de tip 2 trebuie să-şi facă o astfel de investigaţie. Dacă nu apar asemenea de probleme, atunci este suficient ca urocultura să fie efectuată o dată pe an.
Colesterolul şi trigliceridele: pentru a controla o eventuală dislipidemie, un pacient cu diabet trebuie să aibă colesterul total sub 200 şi trigliceridele (grăsimile în sânge) sub 130; LDL-ul unui diabetic trebuie să fie sub 77, iar HDL-ul peste 45, până 50-55. Şi aceste analize ar trebui efectuate anual.
Hipertensiunea arterială trebuie verificată măcar o dată pe an la medical de familie. Se recomandă menţinerea valorilor tensiunii arteriale sub 135/85 mmHg (n.r. – sub 13 cu 8 în limbaj popular).
O dată pe an examinare completă la spital
Toţi diabeticii de tip 2 trebuie să vină măcar o dată pe an la spital pentru o internare de-o zi, în care vor beneficia de un control şi o evaluare amănunţită.
„Pacienţii pot fi programaţi de specialistul care-i are în evidneţă pentru această internare de zi. În această zi , ei sunt practic evaluaţi complet. Pot fi trimişi la un control interclinic la Clinica BMF pentru extracţii şi intervenţii dentare, li se face o radiografie pentru a se depista o eventuală tuberculoză. Se mai face o electrocardiogramă pentru sensibilitatea pe sistemul vegetativ (depistarea unei neuropatii). Bineînţeles, li se face obligatoriu un profil glicemic şi hemoglobina glicozurată. Plus toate analizele biochimice (analizele uzuale de sânge)“.
