Cum se prepara un unguent?
Obtinerea casnica a unui unguent presupune doua faze:
- Obtinerea asa-numitei baze, in care va fi apoi inclusa planta.
- Includerea in baza de unguent a plantei sau a extractului de planta.
In ceea ce priveste baza de unguent, cea mai obisnuita este cea obtinuta din untura de porc, existand insa si alternative, cum ar fi rasina combinata cu ulei si cu ceara de albine, untul, untul clarifiat. Intrucat untura de porc se altereaza usor si… miroase cam neplacut, va sfatuim sa recurgeti la untul clarifiat.
Obtinerea untului clarifiat
Pentru a obtine aproximativ 100 g de unt clarifiat se procedeaza astfel:
– se ia un pachet de unt (200 g) si se pune intr-o oala pe foc.
– se lasa pana ce untul se topeste si incepe sa fiarba in clocot mic, luandu-se cu o lingura spuma formata.
– la un anumit moment (dupa 15-25 de minute), spuma alba pana atunci devine rosiatica si apare un usor miros de ars; observam ca untul si-a pierdut tulbureala si a devenit foarte limpede, asa incat ne permite sa vedem fundul vasului in care a fost pus. In acel moment, se ia oala de pe foc, se toarna untul clarifiat intr-un alt vas, cu atentie sa nu se strecoare nici o impuritate si se lasa sa se raceasca. Depunerile ramase in primul vas nu se folosesc, ci se arunca (ele nu sunt indicate nici in alimentatie). Acest unt clarifiat este o baza de unguent excelenta, avand un miros placut, intrand foarte usor in piele si avand o conservabilitate excelenta.
TOPUL ALIFIILOR DIN IERBURI SI FLORI
Unguentul de sanziene galbene
(Gallium verum)
Cum se prepara
Se toarna untul clarifiat proaspat obtinut, fierbinte peste o mana de inflorescente proaspete, tocate foarte marunt. Se amesteca totul cat mai bine, dupa care se lasa sa se raceasca vreme de 7-8 ore. Se pune apoi vasul in care s-a facut amestecul la foc mic si se asteapta pana isi recapata consistenta lichida, dupa care se filtreaza prin tifon, obtinandu-se un unguent cu tenta verzuie, care se va pastra la frigider.
La ce foloseste
Sanzienele galbene sunt extrem de eficiente in infectiile pielii, a caror vindecare treneaza. Unguentul de sanziene mai este indicat pe cicatricele vechi, inestetice, precum si in cazul petelor ramase pe piele in urma infectiilor ori a contactului cu diferite substante chimice.
Observatii
Sanzienele galbene sunt unele dintre cele mai bune plante cosmetice. Cea mai importanta actiune a lor este aceea de curatare a pielii de pete, de micile semne ramase in urma arsurilor, a acneei, a iritatiilor. Unguentul se poate folosi insa numai pentru tenul uscat sau normal. Pentru tenul gras, este indicata aplicarea pe zonele afectate de comprese cu infuzia obtinuta din trei lingurite din aceasta planta, la o cana de apa fierbinte.
Unguentul de marul-lupului
(Aristolochia clematitis)
Cum se prepara
Planta uscata se macina fin cu rasnita electrica de cafea, dupa care se cerne de doua ori printr-o sita de faina alba. Se iau trei lingurite din aceasta pulbere extrem de fina si se pun in untul clarifiat, atunci cand acesta are consistenta semilichida, amestecandu-se foarte bine, pana se omogenizeaza perfect. Si acest preparat se pastreaza la frigider.
La ce foloseste
Unguentul de marul-lupului este un cicatrizant si un antiinfectios redutabil, fiind folosit pentru zgarieturi, rani inchise (inclusiv cele ramase de pe urma operatiilor chirurgicale), arsuri, ulcere pe piele, inclusiv ulcere varicoase. De asemenea, este util in tratarea tumorilor benigne si maligne. Se aplica pe zonele afectate, de doua-trei ori pe zi. In infectiile extinse, se foloseste un decoct concentrat (3 lingurite la cana), cu care se fac comprese.
Observatii
Deoarece efectul cicatrizant al acestei plante este foarte puternic, este bine ca inainte de a aplica unguentul pe rani sa se faca o dezinfectie foarte buna cu alcool a locului afectat. Stratul de unguent nu trebuie sa fie prea gros, ci atat cat sa fie absorbit de piele, asa incat sa nu ramana o pelicula care sa impiedice porii sa respire sau sa favorizeze instalarea infectiilor. Planta este toxica pentru uz intern, motiv pentru care va fi manipulata cu grija si nu va fi lasata la indemana copiilor. De asemenea, unguentul nu va fi aplicat pe rani deschise, mai ales atunci cand au o intindere mare.
Unguentul de tataneasa
(Symphytum officinale)
Cum se prepara
Mai intai se face o tinctura de tataneasa astfel: intr-un borcan se pun 10 linguri rase de radacina uscata si macinata de planta si un pahar si jumatate (300 ml) de alcool de 70¡; se lasa la macerat 10 zile, dupa care se filtreaza. In untul clarifiat fierbinte (cantitatea obtinuta dintr-un pachet) se pune o lingurita de ceara de albine curata (se gaseste in piata la apicultori) si se amesteca pana se dizolva complet, dupa care se lasa la racit. Atunci cand amestecul de unt clarifiat cu ceara are o consistenta semisolida, se adauga treptat tinctura de tataneasa, amestecand energic, pentru a se omogeniza. Se pune atata tinctura cat poate untul sa absoarba (in momentul in care am pus destula tinctura, apare o pelicula de alcool care nu se mai inglobeaza in unguent, oricat am amesteca). Imediat dupa preparare, unguentul se pune la frigider, unde va fi pastrat tot timpul.
La ce foloseste
Unguentul cu tataneasa este un remediu care nu ar trebui sa lipseasca din farmacia casei. El ajuta la refacerea rapida a pielii dupa rani, arsuri, interventii chirurgicale. De asemenea, favorizeaza consolidarea articulatiilor dupa entorse si luxatii, iar in cazul fracturilor, accelereaza refacerea tesutului osos si consolidarea oaselor. Mai tarziu, in perioada de toamna-iarna, masajul cu acest unguent pe tot corpul, dupa baie, va fi excelent pentru prevenirea reumatismului si a problemelor pielii generate de frig. Pentru persoanele cu o constitutie firava, bolnavicioase, masajul cu unguent de tataneasa are efecte vitalizante exceptionale.
Observatii
Unguentul de tataneasa este extrem de util pentru cicatrizarea estetica, fiind aplicat imediat dupa inchiderea ranilor si incetarea supuratiilor.
O alta reteta cu tataneasa
Se culeg varfuri de tataneasa inflorite, cu tot cu frunze, si se usuca la umbra, in strat foarte subtire. Planta uscata se macina fin cu rasnita electrica de cafea, dupa care se cerne prin sita fina. Pulberea rezultata se amesteca cu apa calda, pana capata consistenta unei paste. Pasta astfel obtinuta se foloseste imediat dupa preparare, contra candidozei vaginale, a ranilor in zona genitala (care de obicei sunt foarte greu vindecabile), ca adjuvant in trichomonas, infectii bacteriene. De asemenea, se foloseste ca adjuvant in cazul cancerului de piele, al plagilor atone si al cicatricelor cheloide.
Observatii
Acest preparat este extrem de indicat in infectiile si leziunile cu localizare genitala. Spre deosebire de alte substante si plante antiseptice, tataneasa nu lezeaza flora normala, ci actioneaza mai degraba prin efectul sau regenerativ si prin stimularea capacitatii de aparare locala.
Unguent de tataneasa pentru protectia pielii fata de actiunea razelor solare
Cum se prepara
Se obtine intocmai ca si unguentul de tataneasa, cu unt clarifiat, atat doar ca se pun doua lingurite de ceara in loc de una si se adauga si doua lingurite de ulei de catina (se gaseste in magazinele naturiste).
La ce foloseste
Combinatia de tataneasa cu ulei de catina este redutabila, ea protejand pielea nu doar de actiunea nociva a razelor solare din timpul verii, ci si de cea a vantului, a frigului ori a umezelii. Se intinde unguentul pe piele in pelicula foarte subtire, inaintea expunerii la soare sau la intemperii. De asemenea, este foarte bun in tratarea arsurilor de gravitate mica, in diferite afectiuni ginecologice (candidoze, iritatii vaginale).
Unguentul de sunatoare
(Crepis foetida)
Cum se prepara
Inflorescentele uscate de sunatoare se maruntesc in piua sau cu rasnita electrica de cafea. Se pun patru linguri de sunatoare maruntita intr-un vas si se toarna deasupra unt clarifiat incins (cantitatea obtinuta dintr-un pachet), amestecandu-se apoi bine, pana ce compozitia se raceste, dupa care se lasa vreme de 7-8 ore. Se pune apoi vasul in care s-a facut amestecul la foc mic si se asteapta pana isi recapata consistenta lichida, dupa care se filtreaza totul prin tifon, obtinandu-se un unguent cu tenta rosiatica, care se va pastra la frigider.
La ce foloseste
Daca alte plante au asupra pielii doar efecte vindecatoare, sunatoarea are un rol important si in combaterea senzatiilor de durere, usturime sau mancarime. Ea este prin excelenta o planta calmanta, fiind extrem de utila in diminuarea suferintelor, dar si pentru vindecarea arsurilor de gravitate mica si medie (inclusiv cele solare), a alergiilor si a altor afectiuni dermatologice insotite de mancarime puternica si usturimi.
Observatii
Pentru combaterea mancarimilor pielii si a usturimii se adauga in unguentul de sunatoare zece picaturi de ulei volatil de menta (se gaseste in Plafaruri si farmacii naturiste) – efectul va fi exceptional.
Unguentul cu ardei iute
Cum se prepara
In untul clarifiat incins (cantitatea obtinuta dintr-un pachet) se pun 3-4 linguri de ardei iute taiat marunt (mai ales partea cu seminte) si se amesteca foarte bine la foc mic, vreme de 10 minute, dupa care se lasa unguentul sa se raceasca putin si se filtreaza. Unguentul se pastreaza la rece.
La ce foloseste
Are efecte excelente antireumatice, de intensificare a circulatiei sanguine periferice si de redare a mobilitatii articulatiilor. Se foloseste in artrite, poliartrite reumatoide, la masaj usor in nevralgie si in crizele de lombosciatica, pe articulatiile dureroase, in cazul sechelelor ramase din traumatisme mai vechi. Pe perioada anotimpului rece, va fi de un real ajutor persoanelor friguroase, care au extremitatile corpului reci, cu circulatia slaba.
Observatii
Acest unguent nu este suportat de toata lumea, capsicina din ardeiul iute putand declansa reactii alergice severe. Din acest motiv, inainte de a folosi unguentul, se va face o proba, intinzandu-l pe o portiune mica de piele. Daca apar inflamatii, senzatii de mancarime sau usturime intensa inseamna ca aveti sensibilitate alergica la acest produs si, in consecinta, nu il veti utiliza.
Unguentul cu rasina de pin sau de brad
Cum se prepara
Rasina de pin sau de brad o gasim din abundenta in aceasta perioada in padurile de conifere. Ea este “medicamentul” adus cu darnicie de catre arbore, in locul unde scoarta i-a fost ranita. Majoritatea copacilor de langa traseele turistice sau de langa drumurile si exploatarile forestiere au asemenea rani, in preajma carora s-a colectat din belsug rasina. Aceasta se ia de pe copac cu un briceag, dar fara a o razui, pentru a nu produce noi vatamari. Pentru a obtine un unguent, avem nevoie de untul clarifiat obtinut dintr-un pachet, de 2-3 lingurite de rasina de pin si de ceara de albine de marimea unei alune. In untul clarifiat incins se pun rasina si ceara si se amesteca foarte bine, dupa care se strecoara (deoarece de obicei rasina are si bucati de scoarta) intr-un borcan si se lasa la racit.
La ce foloseste
Rasina de pin are asupra pielii si a altor tesuturi ale organismului uman exact aceleasi efecte pe care le are si asupra copacului, adica ajuta la inchiderea ranilor si la refacerea tesuturilor distruse. Ca atare, este utila in arsurile si ranile de gravitate medie-mica, in ulcere varicoase, in tratarea luxatiilor, entorselor si fracturilor. Din acest unguent se pot modela si niste supozitoare extrem de eficiente in tratarea hemoroizilor si a ranilor in zona anusului si rectului (inclusiv a fistulelor).
Observatii
Rezultate deosebite se obtin cu acest unguent si in afectiunile ginecologice, avand un efect exceptional de cicatrizare si de refacere a tesuturilor. Se pot trata cu succes si cervicitele si ranile pe col.
