Angelica
Angelica arhanghelica Fam. Umbelliferae
Denumiri populare: aglis, aglice, balaban, barba caprei, cârtiţe, coada mielului, feregea albă, floarea soarelui de câmp, iarbă neagră, iglice, mărcuţe, smeoaie, teişor, turiţă albă. O plantă deosebită care se găseşte foarte rar în flora spontană, dar care se cultivă foarte mult pentru efectele care le are în diferite afecţiuni. Este foarte utilă în multe afecţiuni, dar se poate consuma chiar şi de cei care nu au nici o afecţiune pentru efectele deosebite pe care le are asupra organismului. Chinezii o numesc Dong-Quoi şi o recomandă şi ei la foarte multe afecţiuni.
În tradiţia populară: planta se cultivă fiind întrebuinţată în farmacie, în industria băuturilor alcoolice, la prepararea aperitivelor şi lichiorurilor. Se zice că are puterea îngerilor se mai numeşte şi planta celor şapte îngeri. Se spune că ea poate fi culeasă numai de oameni cu cugetul şi sufletul curat. Dacă este un om lacom sau cu cugetul necurat îşi pierde puterea. Se va culege numai după masa spre înserat, pentru că altfel principiile active nu sunt aşa de puternice. În Evul mediu era considerată drept un adevărat panaceu putând fi folosită în foarte multe afecţiuni. Se spune că a salvat un întreg oraş în timpul unei epidemii de ciumă. Această plantă intră în elixirurile Benedictine fiind folosită de către călugări în foarte multe afecţiuni. Se spune că faimosul haiduc Pintea avea în traista sa şi un clondir cu ţuică în care era plămădită Angelică.
În scăldătorile copiilor bolnăvicioşi se folosea adeseori. În Ardeal ţuică de prune cu Angelică se lua la dureri de stomac, răceli, gripe, reumatism, indispoziţie, depresii, etc. la bătrâni se da pentru neputinţă şi pentru a se reface după diferite afecţiuni.
Se lua pentru “întărirea inimii” ca expectorant şi pentru calmarea durerilor de stomac.
Cu decoctul amestecat cu oţet se făceau frecţii şi băi contra durerilor de spate şi reumatism. Rizomul sau fructele plămădite în rachiu se drojdie se luau contra vătămăturii şi ca tonic gastric.
Cataplasme din frunze unse cu frunze de rută şi miere, se puneau pe muşcături de şarpe şi câine, după ce se storcea sângele din rană.
Descriere- o plantă foarte frumoasă, bianuală, putând să ajungă la o înălţime de 1-2 m. Groasă cilindrică, dreaptă şi ramificată, tija goală pe dinăuntru, e acoperită cu un fel de praf galben-albăstrui. Frunzele sunt alterne, foliolele sunt ovale, lanceolate, ascuţite şi dinţate. Florile galben-verzui formează numeroase inflorescenţe terminale. Are flori alburii, dispuse în umbrele mari globulare, seminţele cu gust astringent-aromat şi un rizom din care se desprind rădăcini lungi. Este o plantă iubitoare de umezeală şi lumină, mare amatoare de pământuri afânate şi grase, bogate în substanţe nutritive. Creşte în zona montană şi submontană, la 500-1500 m prin locurile pietroase şi umede, pe malul apelor, la marginea pădurilor. Este declarată un monument al naturii, se recoltează numai cea cultivată.
Se folosesc în terapeutică rizomii Rhizoma cum radicibus sau planta Herba Angelica.
Părţile folosite- frunzele, rădăcinile şi seminţele. Efectele cele mai spectaculoase le au florile sale şi mai ales seminţele, care sunt foarte bogate într-un ulei aromat cu efecte cu totul speciale. Planta se recoltează imediat după-amiaza, în zorii zilelor însorite, când are maximum de principii active.
Compoziţie chimică: Se foloseşte rizomul şi rădăcina de angelică, dar şi celelalte părţi, inclusiv seminţele.
Principiul activ este uleiul volatil cu un miros caracteristic, care se găseşte în proporţie de 0,3-1%. Terpenele prezente în uleiul volatil sunt alfa şi beta felandrenul, ei găsindu-se în cantitate predominantă dar şi alfa şi beta pinenul sunt în cantitate destul de mare.
În uleiul volatil s-au mai semnalat limonen, mircen, cis şi trans-ocimen, cis şi trans-alocimen, terpinolen, sabinen, alfa şi beta –terpinen, alfa –tujen, camfen, alfa şi beta-fenchen, p-cinen, 1,8-cineol, borneol şi carvacrol.
Lactona acidului 15-hidroxi-pentadecenoic şi omologii- conferă uleiului volatil mirosul caracteristic.
Tot în uleiul volatil se mai găseşte acidul metiletilacetic, unele sescviterpene, ca vadinen, cariofilen şi basabolangelona, precum şi derivaţi ai felandrenului.
În rădăcini mai sunt prezente cumarine ca umbeliferonă, ostol, osteol şi furanocromone, ca bercapten, angelicină, archangelicină, imperatorină, xantoxol, feloterină. Precursorul lor este psoralenul.
Acizii organici sunt şi ei prezenţi în rădăcini. Dintre aceştia au fost identificaţi acizii angelic (metilcrotonic), cafeic, clorogenic, chinic, malonic, valeianic, succinic, oxalic, citric, fumaric şi aconitic. De asemenea se mai găsesc acizi graşi ca: acidul palmitic, linoleic, petroselinic şi bechenic, precum şi beta sitosterol prezent ca ester al acizilor palmitic şi arachidic. S-au evidenţiat de asemenea glucide ca zaharoză, umbeliferoză, fructoză, glucoză şi amidon, precum şi taninuri, gume, ceruri, substanţe amare.
Acţiune farmaceutică: tonic gastric şi carminativ. Stimulează pofta de mâncare, ajutând digestia. Are excelentă acţiune sedativă şi digestivă. Această plantă poate să potenţeze activitatea hormonilor feminini şi masculini şi de asemenea să regleze toate glandele din organism. Uşurează naşterea ajutând la relaxarea musculaturii uterine şi intestinale. Ajută la producerea de estrogeni de către organism şi la lubrifierea uterului, ca şi la o reglare glandulară, fiind util în menopauză.
Nu se recomandă femeilor care au ciclul menstrual prea abundent în perioada ciclului, deoarece ajută tocmai la venirea menstruaţiei (se face decoct din seminţe 3 căni pe zi).
Angelica se numără printre plantele oleovolatile folosite contra cancerului (Evdochia Cociu-1967). În unele ţări din centrul Europei (Germania, Austria) peţiolul frunzei tăiat în bucăţi de 1-1,5cm şi însiropat după metode adecvate, constituie un produs farmaceutic. Este un excitant al poftei de mâncare şi în special în anorexia de natură psihică.
Această plantă se poate folosi la următoarele afecţiuni: aciditate gastrică, aerofagie, afecţiuni intestinale şi stomacale, afrodiziac, acnee, ameţeli, anaciditate gastrică, angină pectorală, anemie, anorexie, anorexie psihică, anxietate, aritmii cardiace, artrite, atonie digestivă, astenie, astm nevrotic, balonări, boli nervoase, boli dermatologice, boli infecţioase grave inclusiv TBC, boli grave în general, bronşită acută şi cronică, bufeuri (de căldură), bulimie, cancer, colita de fermentaţi, cefalee, ciroză hepatică, colita de putrefacţie, constipaţie, contuzii, cosmetice, convalescenţă, crampe uterine, depresie, dereglările apetitului, dereglări hormonale în special la glandele feminine, dematoze de etiologie necunoscută, depresie, diabet, dificultate de concentrare, digestie dificilă, dischinezie biliară, dismenoree, dispepsii, distonii neuro-vegetative, dureri reumatice, dureri de spate şi musculare, dureri menstruale, dureri intestinale, endometrite, enterite, epidemii diverse, epuizare fizică şi nervoasă, erupţii tegumentare, fermentaţii intestinale, flatulenţă, gastrită, gripă, hepatită cronică, hepatită virală, hemoragii interne, hipertensiune arterială, hipomenoree, hirsutism, impotenţă, indigestie, insomnii, întârzierea dezvoltării mintale, îmbătrânire prematură în special la femei, iritaţii, isterie, labilitate psihică, leucemie, leziuni cutanate, leziuni stomacale şi intestinale, menopauză, meteorism, migrene, naştere, nefrite, nevralgii diverse, nevroze psihice, oboseală, palpitaţii, paralizie, pecingine, prurigo, plăgi, psoriazis, rectocolită, reumatism, scleroză în plăgi, sclerodermie, scleroză în plăci, sincope, slăbiciune generală, spasme vaginale, stare de confuzie şi dispare mintală, sterilitate feminină şi masculină, stomatită, stres, tumori, tulburări ale ciclului menstrual, tulburări de menopauză, tuberculoză, tuse, ulcer stomacal, ulceraţii ale pielii, vaginite, zona- Zoster.
Mod de folosire:
–Macerat de angelică- 2 linguriţe de pulbere de angelică se pun la 1 litru de apă la macerat, de seara până dimineaţa; dimineaţa maceratul se filtrează şi se pune la rece. Se pot consuma 4 căni de macerat pe zi.
-Pulbere de angelică: tulpinile, florile şi seminţele se macină fin cu râşniţa de cafea electrică sau se zdrobesc bine în piuă. Apoi se cerne cu sita fină pentru făină albă. Pulberea rezultată se poate păstra la loc întunecos şi rece, de preferinţă în borcane de sticlă bine închise. Termenul de valabilitate al pulberii este de 15 zile, după care se va măcina o nouă porţie.
Macerat: -2-5 g de plantă- rădăcină, plantă sau seminţe măcinate se lasă de seara până dimineaţa în 250 ml apă. Dimineaţa se filtrează şi se pot bea 3 astfel de ceaiuri fără să se încălzească. Este cea mai eficientă formă de tratament cu această plantă.
Infuzie: 1-2 linguriţe de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.
Decoct: (pentru uz extern ) 10-15 g de plantă mărunţită (rădăcină) se fierbe timp de 10 minute, apoi se strecoară. Se foloseşte în toate afecţiunile unde se cere un tratament extern sau intern.
Frunzele 1 linguriţă mărunţită la 250 ml apă se fierbe timp de 1-2 minute, apoi se acopere timp de 10 minute şi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
Comprese, cataplasme care se vor schimba în funcţie de toleranţă. În cazul durerilor sau pentru a acţiona mai rapid se vor aplica calde din plante fierte care se vor pune între 2 bucăţi de pânză.
Pulbere de plantă uscată: 2-4 g pe zi în toate afecţiunile interne. Se va ţine sub limbă o perioadă de câteva minute şi apoi se înghite cu puţină apă. Este tratamentul cel mai bun şi rapid pentru dereglările glandulare. Datorită faptului că se ia sub limbă pătrunde foarte repede în circuitul hormonal, contribuind la reglarea hormonală. Se ia întotdeauna înainte de mese cu 15 minute.
Vin: la un litru de vin (preferabil alb) de struguri ne stropiţi direct de la producător, se vor pune 50 g de rădăcină sau seminţe măcinate. Se mai poate adăuga şi 1 g de scorţişoară, 1g de nucşoară. Se lasă la temperatura camerei o perioadă de 8 zile, agitându-se des. După 8 zile se va strecura şi ceea ce s-a obţinut se complectează cu vin până la un litru. Se ţine la rece bine închis. Se poate lua câte 100 ml pe zi împărţit în trei reprize. Nu este indicat ca acest vin să se consume în cantităţi prea mari, deoarece poate produce perturbări în organism. Este bine ca acest vin să se ia cu 15 minute înainte de mesele principale.
Tinctură: o parte plantă bine mărunţită (preferabil măcinată cu râşniţa de cafea foarte fin) şi 5 părţi alcool alimentar de 70˚, se pun într-un recipient care se poate închide ermetic. Se va ţine timp de 15 zile agitând des. Se va strecura apoi şi se pune in recipiente mai mici la rece, preferabil în sticle de culoare închisă. Se poate păstra la rece o perioadă de 2 ani.
Administrare: 5 picături până la o linguriţă de tinctură se vor pune în 100 ml apă şi se ia de 3 ori pe zi cu 15 minute înainte de mesele principale. Se poate folosi o perioadă lungă fără nici o reacţie secundară nedorită. Se poate folosi şi extern diluat cu apă la diverse afecţiuni ( dureri, răni, cancer, etc).
Oţet: la 50 g plantă măcinată se va pune 1 litru de oţet de mere cu miere de albine. Se ţine o perioadă de 8 zile agitând des. După 8 zile se strecoară. Se poate folosi după strecurare. Este util în special în cazul mâncărimilor de diferite etiologii şi la dureri. Este bun de asemenea şi la alte tratamente (hirsutism).
Angelică sirop- se pun tijele proaspete în apa care clocoteşte şi se ţin până când se moaie. Se curăţă şi se acopere cu un sirop şi se lasă 24 ore. Se strecoară siropul, se fierbe la foc mic, se toarnă peste tije şi operaţiunea se repetă de câteva ori. Apoi totul se fierbe la foc mic. Se presară zahăr şi se lasă la cuptor să scadă până ajunge un sirop mai gros.
Se serveşte 1 linguriţă la 200 ml apă de 2-3 ori pe zi.
Cataplasme: plantele fierte după strecurare se pun pe o bucată de pânză şi se aplică extern la afecţiunile pielii sau interne pentru calmarea durerilor. Se aplică călduţe şi se ţin în funcţie de tolerantă 2-4 ore.
Spălături: oricare din ceaiurile descrise mai sus poate servi la spălături fiind utile în special la răni, cuperoză, acnee, etc. Se pot face zilnic sau chiar de 2 ori pe zi.
Mod de folosirea pe afecţiuni:
Aciditate gastrică: dacă afecţiunea este accidentală, atunci se va lua pulbere de plantă în momentul când se simte arsura la stomac. Dacă însă este o stare cronică se va face un tratament cu infuzie, praf , decoct sau se mai poate combina cu praf de coada calului în cazurile cu aciditate foarte mare.
Aerofagie, digestie dificilă, boli digestive sau intestinale diverse, aciditate gastrică– se pune 1 linguriţă de seminţe la 250 ml apă şi se fierb pentru 10 minute, apoi se acopere 10 minute şi se strecoară. Se poate consuma câte 1 cană la o oră după fiecare masă.
Afecţiuni intestinale şi stomacale– praf, infuzie, tinctură luat atâta timp cât este nevoie în special în formele acute. Formele cronice se vor trata şi cu alte plante.
Afrodiziac– cel mai util este să se folosească tinctura câte 1 linguriţă pus la 100 ml apă şi luat cu 2-3 ore înaintea actului sexual.
Acnee- se poate folosi infuzie, decoct, macerat, praf, o perioadă de minimum 15 zile. Extern se vor face spălături cu ceaiuri din plantă sub oricare din formele prezentate. Se va adăuga la apa de spălare şi suc de lămâie, pentru a fi apa acidă- 1 linguriţă la 1 litru. Se poate folosi şi oţetul.
Ameţeli– se va cerceta cauza şi în funcţie de cauză se va face tratamentul indicat de medicul specialist şi suplimentar se poate adăuga praf de plantă 7-14 zile zilnic de 3 ori.
Anaciditate gastrică– se va face tratamentul instituit de medic, se caută cauza care este posibil să fie chiar un cancer şi se poate lua vin de 3 ori pe zi, câte 100 ml. Se poate lua şi oţet.
Angină pectorală- se va lua oricare din formele de administrare descrise şi suplimentar se adaugă ceaiuri specifice afecţiunii: brad, scai vânăt, iar dacă este vorba şi o componentă nervoasă se vor adăuga: talpa gâştei, valeriană, păducel, sunătoare.
Anemie– oricare din formele de mai sus dar foarte utile sunt siropul, vinul şi tinctura. Suplimentar praf de urzică şi ouă gălbenuşuri crude eventual cu miere dacă nu există contra indicaţii.
Anorexie– se bea 50 ml de vin înainte cu 15 minute de fiecare masă.
Anorexie psihică se va căuta cauza care produce afecţiunea şi dacă este posibil se va înlătura. Se ia apoi praf, infuzie, decoct sau chiar vin sau tinctură.
Anxietate, migrenă nervoasă, astm, tulburări de menstruaţie şi menopauză– 2-3 căni pe zi dintre care una la culcare, din decoct de seminţe, de frunze sau de rădăcini.
Aritmii cardiace se va utiliza tratamentul instituit de medicul specialist şi apoi seminţe sub orice formă. La această afecţiune este bine să se adauge şi unguraşul în tratament.
Artrite- intern seminţe sau rădăcină sub orice formă perioade mai lungi de timp la care se vor adăuga cataplasmele cu plantă sau spălăturile locale. Se va avea grijă de regimul alimentar.
Atonie digestivă– foarte util este tinctura şi în acest caz se va lua câte 20 picături- până la 1 linguriţă de 3 ori pe zi, cu 15 minute, înaintea meselor. Se va introduce dacă este posibil şi muştar, piper, eventual chiar ardei iute în alimentaţie. De asemenea se poate asocia şi ceaiul de mentă după mese. În cazul constipaţiei se va face tratament pentru aceasta.
Astenie– vin sau tinctură de 3 ori pe zi şi suplimentar se mai pot introduce tratamente cu: brânca ursului, cătină, urzică.
Astm nevrotic –tinctură de 3 ori pe zi, câte 1 linguriţă diluată la 100 ml apă luată înaintea meselor, sau vin câte 100 ml de 3 ori pe zi, de asemenea înaintea meselor. Se mai poate asocia, păducel, sunătoare şi talpa gâştei.
Balonări- praf de 3 ori pe zi cu 15 minute, înaintea meselor şi după mese câte un ceai de busuioc.
Boli nervoase– se va face tratamentul instituit de medicul specialist şi suplimentar se poate folosi oricare din metodele de preparare descrise mai sus.
Boli dermatologice – intern se va lua oricare din preparatele de angelică pentru dezintoxicarea organismului şi extern se pot asocia spălături sau cataplasme. Se poate lua şi oţet extern sau chiar intern.
Boli infecţioase grave inclusiv tuberculoză– se face un tratament de mai lungă durată cu oricare din preparatele indicate mai sus, fiind util în special tinctura, vinul sau praful din oricare plantă a plantei şi se vor face toate tratamentele indicate de medicul specialist.
Boli grave în general– se face un tratament de mai lungă durată cu oricare din cele descrise: praf, macerat, infuzie, decoct, vin, sirop, tinctură.
Bronşită acută şi cronică– praf câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi sau infuzie câte 1 cană înainte de fiecare din cele 3 mese principale. Se poate asocia cu isop infuzie.
Bufeuri (de căldură)- se va prefera tinctura sau praful. Suplimentar se va face ceai de salvie şi obligeană intern şi extern eventual spălături cu apă acidă.
Bulimie– boală destul de gravă în care este implicat şi psihicul care va trebui tratată şi de psiholog. Se va prefera tratament cu praf de 3 ori pe zi. Suplimentar se va introduce în alimentaţie tărâţe de grâu.
Cancer, boli infecţioase grave (tuberculoză, hepatită virală), scleroză în plăci, paralizie, boli grave în general. În toate afecţiunile şi în multe altele, se poate folosi cu mare succes, oricare din cele descrise, dar mai ales tinctura şi vinul fiind indicate la aceste afecţiuni.
Colita de fermentaţie, colita de putrefacţie, gastrita hipoacidă. Se foloseşte o combinaţie în proporţii egale de tinctură de angelică şi pelin. Se iau de 4 ori pe zi, pe stomacul gol, câte 1-2 linguriţe din această combinaţie de tincturi, dizolvate într-un pahar de apă. Se va putea face şi cură de dezintoxicare cu orice ceaiuri diuretice.
Cefalee– se va căuta cauza şi apoi se va trata, până atunci se poate lua intern sub orice formă, iar extern se poate aplica oţet pus pe o bucată de pânză şi ţinut până trece afecţiunea.
Ciroză hepatică- praf, macerat, infuzie, decoct şi suplimentar schinduf, anghinare şi armurariu.
Colita de putrefacţie– se va prefera în acest caz tinctura şi ar fi bine să se asocieze cu afin şi eventual arnică tinctură. Se face un tratament de cel puţin 15 zile, după trecerea afecţiunii pentru a nu mai apare recidive, se poate asocia şi cu iaurtul în alimentaţie.
Constipaţie – praf, macerat, infuzie, decoct.
Contuzii– comprese locale.
Cosmetice– este indicat un tratament intern şi totodată spălături pe ten cu infuzie sau decoct. Se pot face şi măşti cosmetice care se ţin pentru 20 minute apoi se spală faţa. Se fac cu infuzie şi argilă.
Convalescenţă– praf, infuzie, decoct.
Crampe uterine– intern infuzie, decoct şi extern cataplasme calde. Se poate asocia brânca ursului.
Depresie– infuzie, decoct şi se suplimentează şi cu sunătoare.
Dereglările apetitului– se va lua sub formă de praf cu 15-30 minute înaintea meselor, până la revenirea apetitului. Se poate încerca şi cu tinctura.
Dereglări hormonale în special la glandele feminine– cel mai eficient este folosirea tincturii o perioadă de 30 zile zilnic de 3 ori. În funcţie de dereglare se va lua şi alt tratament sau plante.
Dermatoze de etiologie necunoscută– o cură cu infuzie de 15-30 zile şi extern aplicarea de cataplasme.
Depresie- cură cu infuzie, decoct sau tinctură la care se poate asocia talpa gâştei, sunătoare.
Diabet– În funcţie de gravitate se va folosi preferabil tinctura împreună cu alte plante utile la această afecţiune: afin cozi cireşe, fasole, mătase porumb, etc.
Dificultate de concentrare, întârziere de dezvoltare mintală la copii. În doze mici, uleiul volatil conţinut de seminţele de angelică este un excelent excitant cerebral. Se foloseşte maceratul de angelică (3 pahare pe zi) în care se adaugă 2 linguriţe de pulbere de pelin şi 2 linguriţe de mentă. Se amestecă bine şi se bea. Triada angelică-pelin- mentă este unul din cele mai puternice stimulente mentale cunoscute în fitoterapie, având efecte intense şi foarte rapide.
Digestie dificilă- se poate lua oricare din metodele de preparare aleasă pentru că de cele mai multe ori această plantă rezolvă această afecţiune. Se poate asocia cu mentă.
Dischinezie biliară– infuzie, decoct şi extern comprese pe regiunea ficatului. În cazul durerilor se poate lua cu rostopască.
Dismenoree- în special tinctura este cea mai eficientă, dar se poate testa şi alte modalităţi de administrare. Se poate asocia cu brânca ursului.
Dispepsii- praf, infuzie sau decoct.
Distonii neuro-vegetative– în funcţie de gravitate se poate opta pentru una sau alta din multele metode de preparare. Se poate asocia de asemenea cu diferite alte plante medicinale.
Dureri reumatice– în general cataplasmele aplicate local calmează durerea, dar se face şi o cură intern cu una din metodele de preparare aleasă de dv. Suplimentar ceaiuri diuretice.
Dureri de spate şi musculare- cataplasme calde aplicate la locul durerii şi ţinute până la cedarea durerii. Se pot aplica de câte ori este nevoie.
Dureri menstruale– oricare din metodele de preparare, dar se face un tratament de minimum 30 zile şi suplimentar la această afecţiune se va lua şi brânca ursului.
Dureri intestinale– intern praf sau tinctură şi extern cataplasme calde.
Endometrite- acelaşi tratament ca la dureri menstruale, dar de mai lungă durată.
Enterite- praf sau tinctură perioade suficient de lungi pentru a se remedia situaţia. De asemenea se va asocia cu afin, coajă de stejar la diaree şi la constipaţie ci aloe, cruşin, etc.
Epidemii de gripă, epidemii diverse. Este indicat să se mestece de 3 ori pe zi, seminţe, frunze şi flori de angelică, studiile clinice arătând că în acest mod, rata îmbolnăvirilor se reduce cu peste 50%.
Epuizare fizică şi nervoasă– foarte rapid se reface organismul mai ales cu tinctură. Se pot însă face şi băi cu angelică care sunt extrem de relaxante.
Erupţii tegumentare– spălături şi cataplasme iar intern se va lua infuzie sau decoct.
Fermentaţii intestinale– praf sau tinctură.
Flatulenţă– se poate lua praf, infuzie, decoct şi se poate combina şi cu busuioc.
Gastrită- praf zilnic de 3 ori cu 30 minute înaintea meselor principale.
Gripă- infuzie, decoct calde şi dacă nu există contra indicaţii se vor îndulci cu miere, după gust.
Hepatită cronică– o cură cu infuzie sau decoct de minimum 30 zile.
Hepatită virală– se va face infuzie, decoct din oricare din părţile plantei dar cel mai bine este la această afecţiune să se folosească rădăcina şi să se combine cu echinacea, cimbru, rostopască.
Hemoragii interne– praf şi se poate combina cu traista ciobanului, coajă de stejar, etc.
Hipertensiune arterială– praf sau infuzie, decoct poate să rezolve atât cazurile de hipertensiune mare cât şi cele de hipotensiune mai ales în fazele incipiente ale afecţiunii. Ajută la reglarea tensiunii. Se poate alege în funcţie de caz folosirea şi altor plante în combinaţie.
Hipomenoree- se poate lua tinctura şi se poate combina cu Brânca ursului şi se suplimentează de asemenea hormonii cu ajutorul mărarului.
Hirsutism– intern se va lua oricare din preparate: praf, infuzie, decoct, tinctură, etc perioade mai lungi şi extern tamponare locală cu infuzie în amestec cu rostopască în părţi egale.
Impotenţă- poate rezolva multe cazuri de impotenţă, indiferent de ce metodă de administrare se foloseşte, principalul este să se facă perioade mai lungi de timp, pentru că planta aceasta rezolvă situaţia subtil, foarte lent dar sigur şi rezultatele obţinute se vor menţine în timp, nu sunt trecătoare.
Indigestie, anxietate, anorexie psihică, digestie dificilă. Înainte de a mânca, se ia o jumătate de linguriţă de pulbere de angelică, care se ţine sub limbă timp de 15 minute, după care se înghite cu apă.
Insomnii– se va lua tinctură până la 1 linguriţă chiar seara la ora 18 şi în cazurile în care nu se obţine efectul scontat după 3-4 zile, atunci se va adăuga valeriană sau altă plantă (talpa gâştei, etc).
Întârzierea dezvoltării mintale– praf, infuzie sau decoct perioade lungi de timp, asociate cu alimentaţia adecvată. Chiar se spune că această plantă a ajutat mulţi oameni să ajungă savanţi.
Îmbătrânire prematură în special la femei– cură cu tinctură sau infuzie, decoct perioade mai lungi de timp, de asemenea se va lua cătină şi alte plante.
Iritaţii– interne se pot rezolva cu praf- infuzie, decoct. Extern spălături, comprese, cataplasme. Se poate face tratament până la dispariţia afecţiunii.
Isterie– depinde de gradul de afectare- cel mai rapid acţionează tinctura, dar şi infuzia şi decoctul se pot lua mai ales atunci când se doreşte un tratament de mai lungă durată. Se pot lua şi alte plante sedative.
Labilitate psihică– praf, infuzie, decoct. Se face un tratament de mai lungă durată. Planta aceasta nu poate să schimbe caracterul omului cum nu poate de fapt să schimbe nici un medicament, dar aduce o liniştire şi calmare nervoasă, contribuind chiar la întărirea sistemului nervos. Este foarte bine că se poate combina şi cu alte plante medicinale şi în felul acesta se poate obţine un rezultat mult mai bun.
Leucemie– cură îndelungată cu oricare din metodele de preparare şi oricare din părţile plantei. În foarte multe cazuri această plantă a ajutat foarte mult. Se poate combina însă şi cu multe alte plante medicinale; schinduf, saschiu, etc.
Leziuni cutanate– spălături, comprese, cataplasme.
Leziuni stomacale şi intestinale– praf, infuzie, decoct.
Menopauză– vin de angelică, tinctură. În general vinul de angelică ajută foarte mult în acest caz, mai ales dacă se va asocia intern şi cu ceaiuri cu efect de reglare hormonală: brânca ursului, obligeană, păpădie, sau mărar, soia, etc.
Meteorism- infuzie, decoct. Se poate asocia cu busuioc şi fenicul.
Migrene– tinctură, aplicată extern şi intern luat tinctură sau în cură mai lungă vin.
Naştere– infuzie, decoct, pentru a ajuta la naşterea mai uşoară.
Nefrite– în funcţie de gravitate se va asocia şi cu alte plante.
Nevralgii diverse– extern comprese sau cataplasme calde.
Nevroze psihice- tincturi, infuzie, decoct.
Oboseală, astenie, lipsa poftei de mâncare– 1 cană înainte de mese din decoct de rădăcini sau un pahar de vin de angelică.
Palpitaţii– se va lua macerat, praf sau vin, dacă este vorba despre un copil se va lua sirop. Suplimentar se mai face tratament şi cu Unguraş.
Paralizie– în toate cazurile de paralizie această, plantă poate să ajute foarte eficient şi se poate lua sub orice formă. Suplimentar, castan, cimbru, arnică- vezi plantele respective.
Pecingine –spălături, cataplasme plus intern sub orice formă.
Prurigo– extern se fac spălături sau cataplasme şi intern infuzie sau decoct.
Plăgi- praf direct pe rană, spălături sau cataplasme.
Psoriazis– cură internă cu planta sub orice formă perioade de 30 zile, urmate de o pauză de 7 zile şi reluat, apoi se mai poate lua vin intern şi extern ungeri pe leziuni cu vin de 2 ori pe zi.
Rectocolită– intern tinctură sau vin la alegere.
Reumatism– intern vin, tinctură sau ceaiuri sub formă de infuzie sau decoct şi se asociază cu plante diuretice pentru a curăţa organismul de toxine.
Scleroză în plăgi- în funcţie de gradul de afectare al organismului se va opta pentru unul din metodele de preparare mai uşor acceptate de către bolnav. Se face tratament de mai lungă durată.
Sclerodermie– intern se poate lua oricare din formele de preparare. Extern se vor face spălături şi cataplasme până la vindecarea complectă.
Sincope– obligatoriu tratamentul instituit de medicul specialist şi suplimentar se va lua doar tinctură sau vin la alegere.
Slăbiciune generală- sirop sau tinctură.
Spasme vaginale– intern tinctură sau vin şi extern cataplasme aplicate calde.
Stare de confuzie şi dispare mintală– macerat, infuzie sau decoct, perioade mai lungi de timp.
Stări depresive, astenie, isterie, afecţiuni psihomotorii. O cură de minim 30 zile cu macerat de angelică. Se beau 4 căni (250 ml) de macerat pe zi. Pe parcursul tratamentului, se exclude consumul de alcool, cafea şi tutun. Pentru persoanele foarte labile şi anxioase, tratamentul cu angelică va fi dublat cu cel de sunătoare: 3-4 linguri de pulbere pe zi, luată cu puţină apă (cele 2 plante acţionează extraordinar împreună).
Sterilitate feminină şi masculină– o cură de mai lungă durată cu oricare din modurile de preparare acceptate şi suplimentar brânca ursului. Alimentaţie adecvată, bogată în vitamine.
Stomatită– clătirea gurii de mai multe ori pe zi cu apă 100g în care s-a pus 1 linguriţă de tinctură. Se ţine mai mult timp în gură apoi se aruncă.
Stres– vin sau tinctură.
Tumori- tinctură sau vin plus plante antitumorale. Extern se aplică cataplasme de 2-3 ori pe zi.
Tulburări de ciclu menstrual, dereglări hormonale la femei, însoţite de simptome diverse (acnee, hirsutism, ţesut adipos în exces). Se iu de 4 ori pe zi, înainte de masă câte o jumătate de linguriţă de pulbere de angelică şi o jumătate de linguriţă de flori şi seminţe de ţelină. O cură durează 2-3 luni, perioadă în care se consumă numai vegetale şi puţine lactate, 40-50% din hrană fiind alcătuită din crudităţi.
Tulburări de menopauză– tratament ca mai sus la care se mai poate asocia şi consumul de soia sub orice formă, plus seminţe de mărar câte o jumătate de linguriţă măcinată fin şi luată cu 15 minute, înaintea meselor cu 15 minute. Se ţin în gură pentru 10-15 minute, apoi se înghit.
Tuberculoză– macerat, infuzie sau decoct, plus obligatoriu tratamentul instituit de medicul specialist.
Tuse– sirop, tinctură sau vin luat la nevoie în accesele de tuse.
Ulcer stomacal– macerat, infuzie sau decoct. Se poate asocia cu varză, cartof, obligeană.
Ulceraţii ale pielii– cataplasme locale sau chiar praf fin aplicat pe ulceraţii.
Vaginite– intern tinctură sau vin şi spălături locale cu infuzie sau decoct făcute cu lichidul la temperatura corpului.
Zona- Zoster– cataplasme sau tamponări cu tinctură local şi intern se poate lua oricare din metodele de preparare descrise mai sus.
Prin calităţile sale tonice şi psihotrope, angelica este capabilă să elimine stările de blocaj ale celor gravi bolnavi, stări caracterizate prin inapetenţă, vomă, apatie, pesimism şi absenţa dorinţei de a trăi, de a lupta cu boala. Sunt numeroase cazurile în care deşi boala este vindecabilă, pacientul nu este capabil să susţină lupta cu sine însuşi, care este, de fapt şi cea mai grea. Angelica poate rezolva aceste cazuri.. se recomandă angelica sub formă de pulbere o linguriţă de 3 ori pe zi, pe stomacul gol, înainte de masă. Dacă senzaţia de vomă este foarte puternică, atunci se administrează cu puţină mentă sau ghimber. Dacă puterea de digestie este foarte slabă se adaugă puţină pulbere de ţintaură sau de angelică.
Bine înţeles acestea sunt cele mai semnificative întrebuinţări însă această plantă aşa cum am mai spus se poate da în orice afecţiune, mai ales atunci când nu există un diagnostic cert şi trebuie acţionat rapid. De aceia este bine ca oricine să aibă în casă această plantă. Pentru a putea păstra mai mult timp această plantă se va face tinctură din plantă care se poate păstra timp de 2 ani şi se foloseşte foarte uşor. De asemenea sub formă de tinctură acţionează foarte rapid fiind regăsită la 15 minute de la administrare în sânge.
Mai notăm că planta are şi o aromă plăcută care se poate folosi şi la aromarea mâncărurilor dându-le un gust rafinat.
Este bine să se cunoască faptul că planta aceasta are efecte deosebite asupra organismului, însă acestea se vor simţi abia în tratamentele de mai lungă durată, deoarece acţionează mai lent dar foarte eficient. Deci vă va trebui să aveţi răbdare şi atunci îşi va arăta adevăratul talent de vindecător.
Atenţionare! Planta are proprietăţi foto- sensibilizante, deci se va lua precauţia ca ceai care folosesc această plantă mai ales extern să nu se expună la soare pentru că pot să producă o serie de afecţiuni foarte grave inclusiv afecţiuni maligne cutanate. De asemenea trebuie să se cunoască că este contra indicată la cele care sunt gravide pentru că poate provoca avortul destul de frecvent întâmplându-se acest lucru.
ANGELICA – Planta lunii august- Iarba celor sapte ingeri
Scurt istoric
In traditia romaneasca, angelica este o planta cu insusiri magice. Asa cum arata si numele (i se mai spune si ingerica sau iarba celor sapte ingeri), se zice ca are puterea de a atrage protectia ingerilor. Folclorul nostru, mai ales cel din satele de munte, este plin de credinte incantatoare, legate de aceasta planta de leac. Se spune, de pilda, ca ea poate fi culeasa si administrata spre vindecare numai de oameni cu un cuget si suflet curate. Daca simte ca se apropie de ea un om rau ori lacom, isi pierde forta, pentru ca ingerii pleaca de la ea. Angelica poate fi culeasa numai dupa-amiaza, pentru ca, parandu-i rau dupa locurile in care s-a nascut si a crescut, e bine sa fie luata numai dupa ce “adoarme”, spre inserat.
Raspandita si in alte tari ale Europei, angelica era considerata in Evul Mediu un adevarat panaceu. In secolul al VII-lea, de exemplu, este consemnata salvarea de la moarte a unui intreg oras, in timpul unei epidemii de ciuma, cu ajutorul angelicai. De altfel, planta intra in componenta diverselor elixiruri benedictine (ordinul calugaresc al benedictinilor cunostea enorm de multe secrete de vindecare cu plante), precum si in misteriosul “teriac venetian”, un remediu alchimic, care intra si astazi in componenta bitterului suedez original. Pintea, celebrul haiduc din Muntii Gutaiului, cunostea si el miraculoasa forta de tamaduire a plantei. Se spune ca in traista sa din piele avea mereu clondirul cu palinca, in care lasa la plamadit angelica, un elixir care il apara nu doar de ciuma si de holera, ci si de suparari, sminteala si lingori. In popor, angelica era folosita in scaldatorile copiilor care plangeau ori care erau urmariti de boli, pentru ca se credea ca au fost parasiti de ingerul pazitor, care era chemat inapoi de puterea plantei. In Ardeal, o inghititura de palinca, in care se macerasera seminte si tulpini de angelica, era un remediu traditional pentru dureri de stomac, raceli si gripe, reumatism, indispozitie si depresii cauzate de vremea friguroasa si rea. Se mai spunea ca, administrata batranilor, le reda parte din vigoarea si bucuria tineretii.
Descrierea plantei
Desi este o planta ierboasa, angelica atinge dimensiuni impresionante, tulpina sa puternica putand depasi doi metri inaltime. Are flori alburii, dispuse in umbrele mari, globulare, seminte cu gust astringent-aromat si un rizom din care se desprind radacini lungi. Este o planta iubitoare de umezeala si lumina, mare amatoare de pamanturi afanate si grase, bogate in substante nutritive. Creste in zona montana si submontana, la 500-1500 de metri, prin locuri pietroase si umede, pe malul apelor, la margini de padure. Fiind declarata monument al naturii, angelica nu se recolteaza din flora spontana, ci numai din culturi.
Culegerea si uscarea
De la aceasta planta foarte rara se culeg toate partile – adica radacina, tulpina, frunze si flori. Desi este la mare moda folosirea radacinii, efectele terapeutice cele mai spectaculoase le au florile sale si, mai ales, semintele, care sunt foarte bogate intr-un ulei aromatic cu efecte cu totul speciale. Planta se recolteaza imediat dupa-amiaza, in zile insorite, cand are maximum de principii active.
Ce boli vindeca angelica
– Stari depresive, astenie, isterie, afectiuni psihosomatice. Se recomanda o cura de minimum o luna, cu macerat la rece de angelica. Se beau 4 cani (250 ml) de macerat pe zi. Pe parcursul tratamentului, se exclude consumul de alcool, cafea si tutun. Pentru persoanele foarte labile si anxioase, tratamentul cu angelica va fi dublat de cel cu sunatoare: 3-4 linguri de pulbere pe zi, luata cu putina apa (cele doua plante actioneaza extraordinar impreuna).
– Dificultate de concentrare, intarziere de dezvoltare mentala la copii. In doze mici, uleiul volatil continut de semintele de angelica este un excitant cerebral foarte bun. Se foloseste maceratul de angelica (3 pahare pe zi), in care se adauga 2 lingurite de pulbere de pelin si 2 lingurite de pulbere de menta. Se amesteca bine si se bea. Triada angelica-pelin-menta este unul din cele mai puternice stimulente mentale cunoscute in fitoterapie, avand efecte intense si foarte rapide.
– Bulimie. Personal, in aceasta afectiune am vazut pentru prima oara ce poate cu adevarat sa faca o planta magica. Cu ani in urma, mi-a fost solicitat un tratament de catre o adolescenta care suferea de aceasta afectiune de mai bine de doi ani. Cand se aseza la masa, manca in nestire, dupa care mergea la toaleta si voma tot, pentru ca, dupa cateva ore, sa o ia de la capat. Practic, ajunsese sa fie sclava si victima dorintei sale necontrolate de a manca. La inceput, ea mi-a solicitat un remediu “pentru o prietena”, mult dupa aceea recunoscand ca ea era cea bolnava. I-am recomandat tinctura de angelica (1 lingurita intr-un pahar de apa, de 3-4 ori pe zi, inainte de masa). Deja din a doua zi de tratament, remediul si-a facut efectul si, in mod miraculos, dorinta sa de a manca a fost mult temperata.
– Colita de fermentatie, colita de putrefactie, gastrita hipoacida. Se foloseste o combinatie in proportii egale de tincturi de angelica si pelin (se prepara in acelasi mod ca si tinctura de angelica). Se iau de patru ori pe zi, pe stomacul gol, cate 1-2 lingurite din aceasta combinatie de tincturi, dizolvate intr-un pahar cu apa.
– Indigestie, anorexie, anorexie psihica, digestie dificila. Inainte de a manca, se ia o jumatate de lingurita de pulbere de angelica, care se tine sub limba 15 minute, dupa care se inghite cu apa.
– Epidemii de gripa, epidemii diverse. Este indicat sa se mestece de trei ori pe zi seminte, frunze si flori de angelica, studiile clinice aratand ca in acest fel, rata imbolnavirilor se poate reduce cu peste 50%.
– Tulburari de ciclu menstrual, dereglari hormonale la femei, insotite de simptome diverse (acnee, hirsutism, tesut adipos in exces). Se iau de patru ori pe zi, inainte de masa, cate o jumatate de lingurita de pulbere de angelica si o jumatate de lingurita de pulbere de flori si seminte de telina. O cura dureaza 2-3 luni, perioada in care se consuma numai vegetale si putine lactate, 40-50% din hrana fiind alcatuita din cruditati.
– Cancer, boli infectioase grave (TBC, hepatita virala), scleroza in placi, paralizie, boli grave in general. In toate aceste afectiuni si in multe altele, angelica este un adjuvant extraordinar. Prin calitatile sale tonice si psihotrope, ea este capabila sa elimine starile de blocaj ale celor grav bolnavi, stari caracterizate prin inapetenta, voma, apatie, pesimism si absenta dorintei de a trai, de a lupta cu boala. Sunt numeroase cazurile in care, desi boala este vindecabila, pacientul nu este capabil sa sustina lupta cu el insusi, care este, de fapt, si cea mai grea. Angelica, alaturi de rugaciune, este un remediu cu adevarat magic in aceste stari-limita, in care este nevoie de o sustinere adecvata, pentru ca pacientul sa poata depasi pragul critic. Se recomanda angelica sub forma de pulbere: o lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol, inainte de masa. Daca senzatia de voma este foarte puternica, atunci se administreaza cu putina menta; in cazul in care puterea de digestie este foarte redusa, se adauga putina pulbere de tintaura sau de anghinare.
Frumusete
Mastile cosmetice cu angelica sunt excelente pentru tenul gras, seboreic, cu multi pori. Pulberea de planta macinata fin, cu rasnita de cafea, se amesteca cu apa, pana devine ca o pasta. Aceasta pasta se intinde printr-un tifon subtire pe fata si se lasa vreme de 30 de minute, dupa care se spala cu apa calduta. Daca tenul este foarte sensibil, e bine ca alaturi de pulberea de angelica sa puneti si putin musetel. Pentru tenul patat, angelica face o combinatie foarte buna cu sanziana galbena.
Atentie: angelica are proprietati fotosensibilizante, fiind interzisa expunerea la soare mai repede de patru ore de la folosirea sa externa.
Contraindicatii: angelica este contraindicata femeilor in perioada de graviditate, avand proprietati avortive.
PREPARATE DIN ANGELICA
– Maceratul de angelica: 2 lingurite de pulbere de angelica se pun intr-un litru de apa la macerat, de seara pana dimineata; dimineata, maceratul se filtreaza si se pune la racoare. Se beau patru cani (250 ml) de macerat pe zi.
– Pulberea de angelica: florile, tulpinile si semintele se macina fin cu rasnita electrica de cafea sau se zdrobesc bine in piua. Apoi, pentru a elimina elementele dure care ar putea leza mucoasa bucala, se cerne pulberea prin sita de faina alba. Pulberea fina rezultata se pastreaza la loc intunecos si rece, de preferinta in borcanele de sticla bine inchise. Termenul de valabilitate a pulberii este de doua saptamani, dupa care mai trebuie macinata o portie.
– Tinctura de angelica: intr-un borcan cu filet se pun 100 g de angelica (aproximativ 20 de linguri de pulbere obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea), 250 ml (o cana) de apa si 250 ml alcool alimentar de 90¡. Se lasa totul sa se macereze 7 zile, apoi se scoate si se filtreaza prin tifon. Tinctura se pastreaza in sticle bine inchise, la loc intunecos si racoros.
– Plamadeala de angelica in tuica : se face cu planta proaspata. O mana de tulpini, frunze, flori si seminte verzi de angelica se toaca foarte marunt pe o planseta de lemn, dupa care se pun intr-o sticla cu gatul larg, cu tot cu sucul rezultat. Imediat dupa aceea, pentru ca planta sa nu apuce sa se oxideze, se toarna peste ea o jumatate de litru de rachiu tare (40¡). Se lasa la macerat o luna intreaga, agitandu-se de trei ori pe zi sticla, dupa care se filtreaza printr-un tifon subtire, pus in doua. Se pastreaza la loc intunecos si rece.
