Carcinomul bazocelular.
Formă de cancer localizat, (al pielii), fără tendinţa de extindere la grupurile de ganglioni limfatici regionali. Apare sub forma unor tumorete (noduli) pe piele. Unii autori nu o includ în cancerul pielii, pentru că malignitatea sa este mult redusă, limitându-se la zona afectată. În cele mai multe cazuri nu dă metastaze ganglionare sau la distanţă.
Tratament:
Se va evita expunerea la soare sau aplicarea de unguente inadecvate. Se va insista pe îndepărtarea chirurgicală a tumorii.
Preventiv: se va feri de expunerile prelungite la soare şi de asemenea se indică folosirea unor crème protectoare împotriva radiaţiilor UV. Persoanele cu numeroşi nevi cutanaţi (aluniţe, negi, pete, pistrui), precum şi femeile cu noduli (displazii) la sân ar fi bine să evite în general expunerile la soare. În cazul în care se constată o modificare a acestora se va prezenta obligatoriu la medic pentru a stabili ce este de făcut în situaţia dată.
Tratamentele naturiste cu imunostimulente, antitumorale, tonice generale, alimentaţie naturală şi apiterapie este doar în complectarea tratamentului medical care nu este indicat să fie suprimat.
Predispoziţie au cei care în copilărie au suferit o arsură solară şi cei care au peste 20 de aluniţe pe corp. Acestora li se contra indică bronzarea sau expunerea la soare exagerat.
Se poate local folosi una sau mai multe din următoarele plante medicinale: aloe, angelică, anin negru, armurar, arnică, bănuţi, brânca ursului, brustur, carpen, călin, cătină, cânepa codrului, ceapă, coacăz negru, coada calului, coada racului, coada şoricelului, curcubeţică, dovleac, dracilă, gălbenele, grâu, in, limba boului, mazăre, mărul lupului, morcov, mur, nalbă, năprasnic, năsturel, nuc, obligeană, orez, orz, ovăz, pătlagină, pătlăgeaua vânătă, pedicuţă, pelin, plop negru, pufuliţă cu flori mici, rostopască, salată, sânzâiene, scai măgăresc, schinduf, sfeclă, soc, spanac, stejar, tătăneasă, troscot, ţelină, urechelniţă, urzică, varză, ventrilică, zmeur.
Modul de folosire al plantelor medicinale.
Aloe (Aloe vera)- se poate pune sucul obţinut din planta proaspătă. Se va pune de mai multe ori pe zi. Se mai poate pune frunză tăiată proaspăt care se aplică cu partea cu tăietura pe rană. Se lasă în funcţie de toleranţă până la 24 ore. Praf de plantă uscată se poate după măcinare şi cernere să se aplice pe rană de mai multe ori pe zi, apoi se pansează. Se poate ţine 24 ore, după care se spală şi se aplică din nou. O bucată de frunză proaspătă se macină cu maşina de carne şi se amestecă cu praf de coajă de stejar sau anin negru şi se aplică pe rană sub pansament. În cazul infecţiei se amestecă cu muguri de plop măcinaţi sau propolis. Există creme care se pot folosi uneori.
Tinctură- 1 linguriţă de tinctură diluată la 100 ml apă şi aplicat local. În funcţie de toleranţă se poate folosi o cantitate mai mare de tinctură.
Angelică (Angelica archangelica) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni, pentru efectul antitumoral intern. Se poate folosi şi rădăcina- 1 linguriţă mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Se foloseşte tot pentru acelaşi efect tot 3 căni pe zi, înainte de mese. Praf din plantă se poate pune pe răni cu scopul de a se vindeca mai ales în amestec cu năprasnic.
Anin negru (Alnus glutinosa) se foloseşte coaja uscată care se macină cu râşniţa de cafea, apoi se trece prin sită. Se aplică pe rănile zemuinde sau care sângerează.
Armurar (Silibum marianum) se macină seminţele doar câte 1 linguriţă şi imediat după măcinare, până nu se oxidează se pun la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă pentru efectul care-l are asupra ficatului. Se iau 3 căni pe zi. Se indică mai ales la cei care au făcut sau fac chimioterapie.
Arnică (Arnica montana)- tinctură-am trecut doar tinctura care se găseşte în magazinele naturiste fiind foarte activă şi utilă în toate formele de cancer de piele. Este o veche credinţă că această tinctură vindecă toate bolile pielii, chiar când alte plante nu pot să facă acest lucru.
Bănuţi (Bellis perenis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni, pe zi.
Brânca ursului (Heracleum spondylium) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni, pe zi. Se mai poate folosi tinctura care există la toate magazinele naturiste. Intern se ia conform indicaţiilor producătorului şi extern se pune 1 linguriţă la 100 ml apă şi se pun comprese sterile îmbibate cu acest lichid de mai multe ori pe zi. Este o plantă cu o foarte mare putere de cicatrizare. Există creme care se pot folosi uneori.
Brustur (Arctium lapa) rădăcina- 1 linguriţă mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute, după care se strecoară. Se foloseşte tot pentru acelaşi efect tot 3 căni pe zi, înainte de mese. Praf din plantă se poate pune pe răni cu scopul de a se vindeca mai ales în amestec cu năprasnic, pelin sau pătlagină (pentru răni umede). Se mai poate pune însă şi comprese cu ceai cu ajutorul tampoanelor sterile (în cazul rănilor uscate). Există creme care se pot folosi uneori.
Carpen (Carpinus betulus) 1 linguriţă de frunze mărunţite sau coajă măcinată se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute. Se consumă intern câte 3 căni de către cei care au prea multe secreţii pentru diminuarea acestora. Extern se poate aplica sub formă de praf simplu sau în amestec cu alte plante în special cu rostopască şi pelin, pentru răni umede şi ceai comprese la rănile uscate. Se face de mai multe ori pe zi.
Călin (Viburnum opulus) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni, pe zi. Extern se poate pune praf simplu sau în amestec cu nalbă sau pătlagină pe rănile umede şi ceai pe cele uscate.
Cătină (Tamarix ramosissima) se folosesc fructele intern câte 2 linguriţe de 3 ori pe zi, sau ulei câte 1 linguriţă pentru multele vitamine (este o polivitamină naturală). Extern se aplică praf din coajă pe rănile umede şi ulei pe cele uscate Are mare putere de regenerare a pielii. Există creme care se pot folosi uneori.
Cânepa codrului (Eupatoria canabis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni, pe zi. Este indicată în cazurile în care există şi dureri fiind una dintre plantele care calmează durerea. Local extern se pune praf de plantă de mai multe ori pe zi.
Ceapă (Allium cepa) se consumă intern în alimentaţie crudă şi extern se pune ceapă coaptă şi pasată cu o furculiţă apoi aplicată cu ajutorul unui pansament. În cazul rănilor uscate se amestecă cu ulei de măsline presat la rece şi se ţine în funcţie de toleranţa individuală 12 ore.
Coacăz negru (Rubrum nigrum) se indică folosirea fructelor în alimentaţie câte 100 g pe zi în 3 reprize, în special de cei care au făcut radioterapie. În lipsă se poate folosi şi siropul câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi, asigurând dezintoxicarea organismului de toxine şi suplimentarea cu multe vitamine. Extern praf din frunze pe rănile umede.
Coada calului (Equisetum arvense)- se poate folosi în toate formele de cancer însă se va folosi în mai multe feluri şi anume:
-Ceai concentrat- se pune 2-4 linguriţe de plantă la 250 ml apă şi se fierbe timp de 10 minute. Se strecoară apoi şi cu acest ceai se vor spăla rănile sau se umezeşte un pansament pus în mai multe straturi. Se lasă pe rană în funcţie de toleranţă până la 24 ore. Este util mai ales pentru a curăţa rana de diferite secreţii.
-Praf- se obţine din plantă uscată măcinată cu râşniţa de cafea care se va aplica pe rană. Este foarte util mai ales în cazul rănilor zemuinde sau cu secreţii. Se pune de mai multe ori pe zi, după ce s-a spălat local. Se poate folosi şi în diferite combinaţii cu alte plante medicinale. Este foarte util pus pe argilă.
Coada racului (Geum urbanum) rizomi mărunţiţi 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni, pe zi. Extern se poate pune praf simplu sau în amestec cu nalbă sau pătlagină pe rănile umede şi ceai pe cele uscate. În general se foloseşte praful pentru diminuarea secreţiilor sau chiar pe răni sângerânde, fiind un bun hemostatic.
Coada şoricelului (Achillea milefolium) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni, pe zi. Extern se poate pune compresă cu ceai pe rănile uscate. Are şi efect antibiotic. Există creme care se pot folosi uneori.
Curcubeţică (Aristolochia clematis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se foloseşte numai extern pentru dezinfecţie, spălături sau comprese.
Dovleac (Curcubita pepo) pastă de dovleac (după ce se macină cu maşina de carne. Se aplică extern pe rănile uscate. Intern se consumă fiert pentru efectul laxativ. De asemenea se poate folosi uleiul în special cel presat la rece pentru efectul emolient.
Dracilă (Berberis vulgaris) 1 linguriţă de lemn măcinat se pune la 250 ml apă clocotită. Se lasă apoi 12 ore şi se mai dă un clocot. Se strecoară şi se pot consuma 3 căni pe zi. Este indicat celor care au avut parte de chimio şi radioterapie. Extern se poate aplica compresă cu ceai pe orice fel de rană în diferite amestecuri.
Gălbenele (Calendula officinalis) 1 linguriţă de plantă mărunţită (flori) se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă intern 3 căni şi extern se aplică comprese în special pe rănile uscate. Se poate folosi şi tinctura care există la magazinele naturiste şi care se pune 1 linguriţă la 100 ml apă şi se spală sau se pun comprese pe răni. Există creme care se pot folosi uneori.
Grâu (Triticum aestivum) se folosesc seminţele încolţite câte 100 g pe zi în cure de lungă durată pentru compoziţia în vitamine, minerale, enzime, aminoacizi, etc. De asemenea se pun tărâţe şi se fierb şi cu lichidul acesta se spală rănile uscate. Ulei din germeni de grâu se foloseşte la ungerea rănilor uscate de 2-3 ori pe zi.
In (Linum usitatissimum) 1 linguriţă de făină de in se pune pe un pansament după ce s-a umezit şi se aplică pe rănile uscate. De asemenea se poate folosi uleiul în ungeri de mai multe ori pe zi, în special la rănile uscate. Intern se consumă câte 1 linguriţă de seminţe pentru a înlătura constipaţia şi a elimina toxinele acumulate în special în colon.
Limba boului (Anchusa officinalis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se foloseşte numai extern pentru dezinfecţie, spălături sau comprese.
Mazăre (Pisum sativum) se transformă în făină boabele uscate şi se aplică pe rănile umede de mai multe ori pe zi. În alimentaţie se poate folosi pentru suplimentarea cu mineralele care le conţine.
Mărul lupului (Aristolochia clematitis)- se face praf din plantă uscată cu ajutorul râşniţei de cafea apoi separat se face praf din rădăcină de tătăneasă. Se amestecă ambele prafuri în cantităţi egale şi se presară pe locul afecţiunii în cazurile care zemuiesc. Dacă este o rană uscată se face o pastă cu acest amestec de praf care se aplică local. Se mai poate amesteca cu miere în aşa fel ca să formeze o pastă care se aplică local de 2-3 ori pe zi. Este cea mai eficientă metodă de vindecare.
Morcov (Daucus carota) morcov rădăcină ras se aplică cu ajutorul unui pansament pe răni cu scopul cicatrizării. De asemenea se poate folosi sucul în comprese externe. Intern se indică să se folosească cât mai mult suc de morcovi de 3 ori pe zi, înainte de mese. Se poate folosi şi în diferite combinaţii cu alte legume. Este unul dintre cele mai eficiente tratamente interne care ar fi bine să fie folosit de fiecare bolnav.
Mur (Rubus fruticosus) 1 linguriţă de frunze şi ramuri tinere se pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se folosesc intern 2-3 căni şi extern se poate folosi la spălături sau chiar comprese care se schimbă tot la 3-6 ore.
Nalbă (Malva crispa) 1 linguriţă de flori se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se mai poate folosi şi rădăcina 1 linguriţă de rădăcină mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute apoi se strecoară. Se consumă intern 2-3 căni pentru efectul emolient şi mai ales după ce s-a făcut chimioterapie. Extern este o plantă emolientă foarte utilă celor cu răni uscate. Se poate aplica ceai sau chiar praf din plantă preferabil în amestec cu alte plante, fiind mai eficient aşa. Există creme care se pot folosi uneori.
Năprasnic (Geranium robertiarum) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi. Extern se va aplica praf de plantă eventual cu pelin, coada racului sau stejar pentru răni umede şi cu nalbă, in, sau chiar diferite uleiuri pentru rănile uscate. Este foarte eficientă. De asemenea intern se mai poate lua de la magazinele naturiste caşete sau alte preparate din această plantă, caz în care se indică respectarea indicaţiilor producătorului.
Năsturel (Nasturtium officinale) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi. Extern se aplică praf în amestec cu pătlagină sau rostopască. Se pune pe rănile umede.
Nuc (Juglans regia) 1 linguriţă frunze de nuc se pun la 250 ml apă şi se fierbe timp de 10 minute. Se strecoară şi apoi se consumă 2-3 căni pentru diminuarea secreţiilor. Extern se poate aplica compresă pe rănile umede.
Obligeană (Acorus calamus) şi tătăneasă (Sympytum officinalis)-se amestecă în părţi egale. Se pun 4 linguri de amestec la 250 ml apă şi se fierb timp de 10 minute. Se strecoară şi apoi se pun pe o bucată de pânză şi se aplică cataplasmă cu planta fiartă după strecurare cât mai fierbinte. Se poate umezi cu ceaiul reâncălzit cât mai fierbinte. Ser poate face de asemenea o mămăliguţă mai tare şi pe aceasta se pun plantele fierbinţi şi se aplică local. Se poate face acest lucru apoi se acopere cu ceva de lână pentru menţinerea mai mult timp a căldurii locale. Se face de 2 ori pe zi. O dată dimineaţa şi o dată seara. Se poate face perioade lungi de timp.
Orez (Oryza sativa) se macină cu râşniţa de cafea orezul boabe şi se aplică praful acesta pe rănile zemuinde cu rolul de a diminua secreţiile.
Orz (Hordeum vulgare) se indică folosirea internă a sucului obţinut din mlădiţe tinere. Se ia câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi cu 15 minute, înaintea meselor. De asemenea se mai poate folosi şi boabe germinate şi măcinate eventual în amestec cu miere. Extern se poate folosi un ceai obţinut din 4 linguri de seminţe care se fierb timp de 30 minute la 500 ml apă, apoi se strecoară. Se folosesc în general la rănile uscate.
Ovăz (Avena sativa) se indică folosirea internă a sucului obţinut din mlădiţe tinere. Se ia câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi cu 15 minute, înaintea meselor. De asemenea se mai poate folosi şi boabe germinate şi măcinate eventual în amestec cu miere. Extern se poate folosi un ceai obţinut din 4 linguri de seminţe care se fierb timp de 30 minute la 500 ml apă, apoi se strecoară. Se folosesc în general la rănile uscate.
Pătlagină (Plantago lanceolata)- se poate aplica frunza spălată pe răni în mai multe straturi. În funcţie de toleranţă se vor lăsa până la 12 ore. Praf de plantă uscată, măcinat cu râşniţa de cafea se pune în cazul rănilor care zemuiesc sau sunt infectate. Se aplică după ce s-a spălat local cu un ceai din plante. Rădăcina 1 linguriţă fiartă în 100 ml apă timp de 5 minute se poate de asemenea folosi caz în care se fac spălături locale sau se pun comprese cu tifon umed cu ceai. Există creme care se pot folosi uneori.
Pătlăgeaua vânătă (Solanum melongena) se taie fructul proaspăt şi se aplică felii pe rănile uscate de mai multe ori pe zi. Este foarte util acest tratament în combinaţie şi cu alte procedee.
Pedicuţă (Lycopodium clavatum) praf din spori se aplică pe răni cu scopul cicatrizării. De asemenea intern se poate consuma 2-3 căni de ceai din 1 linguriţă de plantă mărunţită pusă la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, pentru ajutorul care-l dă organismului în lupta cu boala.
Pelin (Artemisia absinthum) se face praf planta şi se amestecă în părţi egale cu tătăneasă praf. Se aplică extern sub formă de praf sau se pun 4 linguriţe (tătăneasă 2 şi 2 pelin)de plantă la 250 ml apă şi se fierb timp de 5 minute. Se strecoară şi cu lichidul acesta se pun comprese sau chiar cataplasme de mai multe ori pe zi. Se poate pune eventual în cazurile mai grave şi puţin praf de rostopască, în amestec cu pelin şi tătăneasă.
Plop negru (Populus nigra) 1 linguriţă de muguri zdrobiţi se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Intern se pot consuma 3 căni pe zi şi extern se pun comprese sau se fac spălături cu acest ceai. Există şi creme cu muguri de plop care se pot folosi în unele cazuri. Există creme care se pot folosi uneori.
Pufuliţă cu flori mici (Epilobium parviflorum) 1 linguriţă de plantă mărunţită pusă la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.
Rostopască (Chelidonium majs)- se foloseşte sucul de rostopască proaspăt care curge din planta proaspăt recoltată. Se pune pe rană de mai multe ori pe zi. Este util în cazurile în care este vorba despre un cancer incipient care nu are răni mari. Dacă există răni mai mari se poate pune praf de plantă obţinut din planta uscată care se va măcina cu râşniţa de cafea. Se poate aplica de 2-3 ori pe zi. salată,
Sânzâiene (Asperula odorata) 1 linguriţă de plantă mărunţită pusă la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Extern se pune compresă cu ceai sau praf de plantă. Se pot face şi combinaţii eventual cu pelin şi năprasnic sau în cazul rănilor uscate cu in sau nalbă.
Scai măgăresc (Onopordon acanthium) 1 linguriţă de plantă mărunţită pusă la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Extern se pune compresă cu ceai sau praf de plantă. Se pot face şi combinaţii eventual cu pelin la rănile umede cu praf.
Schinduf (Trigonela foenum graecum) se macină seminţele şi se aplică pe răni uscate. Intern se ia o jumătate de linguriţă de praf sub limbă pentru 5 minute, apoi se înghite cu apă. Se ia intern pentru reglarea activităţii pancreasului, ficatului şi splinei.
Sfeclă roşie (Beta vulgaris rubra) se indică folosirea sucului în special cu suc de morcovi sau alte legume zilnic.
Soc (Sambucus nigra) florile- 1 linguriţă de plantă mărunţită pusă la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Sau extern comprese pe rănile umede şi uscate. Coaja de soc se poate pune 4 linguri mărunţite la 500 ml apă şi apoi se fierbe până scade apa la jumătate apoi se strecoară. Se consumă pentru eliminarea apei în exces.
Spanac (Spinacea oleraceae) se pun frunze muiate în ulei pe rănile uscate şi se ţin până la 24 ore, după care se schimbă. Intern se consumă suc împreună cu sucul de morcovi în special pentru cei care au probleme cu constipaţia.
Stejar- se foloseşte coaja de stejar măcinată cu râşniţa de cafea. Aceasta se presară pe rană. Este utilă în cazurile rănilor zemuinde, pentru a se strânge. Conţine mult tanin.
Tătăneasă (Sympytum officinalis) 1 linguriţă de rădăcină mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute apoi se strecoară. Se poate consuma şi intern 2-3 căni. Extern se aplică comprese. Există în comerţ şi creme cu această plantă care se pot şi ele folosi în anumite cazuri.
Troscot (Polygonum aviculare) 1 linguriţă de plantă mărunţită pusă la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Sau extern comprese pe rănile umede şi uscate. Conţine acid salicilic şi are şi acţiune antiinflamatoare.
Ţelină (Apium graveolens) se indică folosirea sucului din rădăcină şi frunze, împreună cu sucul de morcovi câte 20 ml de suc din acesta la 150 ml suc de morcovi sau varză.
Urechelniţă (Sempervivum tectorium) suc din plantă proaspătă se pune pe rănile uscate şi praf din plantă uscată pe rănile umede.
Urzică (Urtica dioica) suc proaspăt de urzică obţinut cu storcătorul de fructe se poate consuma câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi. Extern se aplică suc proaspăt pe rănile uscate sau praf obţinut din planta uscată pe rănile umede. Se poate folosi şi în amestec cu alte plante
Varză (Brasica oleracea) se indică folosirea sucului câte 200 ml de 3 ori pe zi intern. Extern se pune compresă cu acest suc sau cu foi de varză strivite şi aplicate în mai multe straturi.
Ventrilică (Veronica officinalis) 1 linguriţă de plantă mărunţită pusă la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Sau extern comprese pe rănile umede şi uscate. Conţine acid salicilic şi are şi acţiune antiinflamatoare.
Zmeur (Rubus idaeus) se indică folosirea internă a sucului proaspăt sau a fructelor crude sau chiar sub formă de sirop zilnic. Extern din ramuri tinere sau chiar muguri se poate face un ceai- 1 linguriţă mărunţită la 250 ml apă şi aplicat extern pe răni cu scopul cicatrizării.
Atenţie! În funcţie de tipul afecţiunii, întindere, fază de evoluţie, cum este organismul de slăbit şi multe alte lucruri un bun terapeut va şti să aleagă care din acestea este mai bine să fie folosit. Dacă se fac combinaţii de mai multe plante atunci este şi mai bine fiind mai eficient tratamentul pentru că combinând mai multe plante se cumulează efectele lor.
Tincturi- este bine să se folosească cele care există gata preparate în magazinele naturiste şi acestea se vor putea aplica diluate în funcţie de toleranţa locală (100 ml apă cu o linguriţă de tinctură sau se poate pune până la 4 linguriţe). Se poate numai tampona cu acest lichid de mai multe ori pe zi, sau se pune un pansament muiat în lichid şi menţinut umed până la 24 ore, după care se spală local şi se aplică alt pansament. Se pot folosi toate tincturile din una din plantele de mai sus sau se poate face combinaţii de mai multe plante.
Cataplasme– se poate face un terci din mai multe plante (din cele de mai sus). Acesta se va pune pe un tifon care se va aplica peste rană şi se lasă peste noapte. Plantele se pot de fiecare dată opării şi apoi se vor transforma în terci sau pastă în funcţie de cantitatea plantelor folosite.
Argilă- se poate folosi orice tip de argilă care se va muia cu ceai din una din plantele de mai sus. Se întinde apoi pe un pansament şi se aplică direct pe rană cu argila (nu cu pânza). Se ţine în funcţie de toleranţă până la 24 ore. Nu se aplică pe rănile care zemuiesc mult.
Propoderm- este o alifie cu propolis care este foarte util să fie folosit în tratarea acestei afecţiuni.
Propolis- se poate pune propolis brut care se pune înainte pe un pansament şi se întinde eventual la cald pe toată porţiunea pansamentului. Se aplică local şi se poate ţine 24-48 ore. La fel se poate aplica o placă de propolis brut local cu scopul de a ajuta la vindecare. Este unul din cele mai eficiente tratamente care se poate folosi la toate tipurile de cancer ale pielii. Are rol cicatrizant, dezinfectant şi totodată de calmarea durerii fiind anesteziant.
De asemenea propolis se poate pune la toate ceaiurile fiind mai eficiente în acest caz. Se mai poate pune chiar şi sub formă de tinctură în diferite proporţii în funcţie de toleranţa individuală. Cu cât mai concentrat cu atât mai bine.
Sulf- se poate folosi în unele cazuri spălături cu săpun din sulf care se găseşte la ori ce farmacie. Este bine să nu se dea pe rană cu el. De asemenea praf de sulf se poate aplica pe rană şi peste el să se pună eventual terci din pătlagină şi să se panseze.
Uleiuri din plante- există la orice plafar sau magazin naturist. Se vor folosi pentru ungerea pielii lezate: muşeţel-pentru calmare, cedru-calmant şi sedativ, isop-decongestiv. Iasomie –calmant şi relaxant. Ajută şi la afecţiune şi la întreg organismul. Se pot de asemenea folosi la băi. La acestea se mai poate adăuga ulei de sunătoare, levănţică şi multe latele care pot fi folosite conform prospectelor producătorului.
Aspecte ce trebuie supravegheate:
-Dacă aluniţa îşi schimbă culoarea, devenind brun-închis sau chiar negru.
-dacă îşi pierde aspectul omogen şi se măreşte (conturul ei devine neregulat)
-Dacă pe o aluniţă mai veche apare o nouă pată de culoare.
-Dacă provoacă mâncărimi.
-Dacă se constată dureri sau sângerări la nivelul ei.
-Dacă se observă apariţia recentă a unei pete brune care se întinde.
Şansele de vindecare sunt cu atât mai mari cu cât a fost depistată mai rapid şi s-a început tratamentul medicamentos cât mai precoce.
