Ce este celula omeneasca?

Dă Share să știe și altii!!
Shares

Lumea secretă a celulei omenesti

La începutul şi la mijlocul anilor 1950, am fost nerăbdători să începem explorarea lumii necunoscute a celulei, însă am fost împiedicaţi de tehnologia învechită şi posibilităţile financiare reduse. La multe universităţi, ştiinţa era încă la început, iar găsirea banilor pentru experimente era o acţiune la fel de îndrăzneaţă ca şi testarea ipotezelor noastre.

Insă totul urma să se schimbe. în 1957, Uniunea Sovietică a lansat Sputnik, primul satelit orbital, iar americanii s-au temut brusc că vor rămâne în urma Rusiei în ceea ce priveşte ştiinţa. Practic peste noapte, guvernul a început să investească mai mulţi bani în cercetarea ştiinţifică de bază şi în educaţie, apărând astfel progrese tehnologice spectaculoase. Din perspectiva mea, unul din cele mai importante a fost dezvoltarea microscopului electronic. De multe mii de ori mai puternic decât vechiul microscop, microscopul electronic a propulsat biologia celulară în secolul douăzeci. Fără ajutorul acestuia, nu ar fi existat acum Miracolul Antioxidant.

Nu doresc să vă dau impresia că istoria biologiei celulare începe odată cu microscopul electronic. Într-adevăr, vechiul microscop ne-a ajutat să învăţăm multe. Vechiul microscop ne-a permis să vedem structurile de bază, mai largi, din celulă, şi ne-a ajutat să înţelegem cât de surprinzător de sofisticată este o celulă. Spre exemplu am putut vedea că fiecare celulă are un înveliş protector în exterior şi o structură în interior. Am denumit învelişul membrana celulei, iar structura internă nucleu. Am putut chiar să găsim alte structuri principale ale celulei, însă am putut doar specula ce sunt şi cum funcţionează ele. Microscopul electronic a scos totul la lumină. Pentru prima dată, am putut vedea cele mai mici componente ale celulei şi studia cum interacţionează şi funcţionează.



Înainte de apariţia microscopului electronic, ştiam de existenţa unor mici structuri în interiorul celulei, denumite mitocondrii, acestea transformând elementele nutritive în energie celulară printr-un proces numit oxidare biologică. Acum, cu microscopul electronic putem vedea în amănunt puterea şi modul de acţiune al acestor celule în miniatură. Studiul oxidării biologice a scos în cele din urmă la iveală importanţa antioxidanţilor.

Radicalii liberi

După cum am învăţat, oxigenul poate fi un prieten periculos. Organismul uman are nevoie de mari cantităţi de oxigen pentru metabolism, dezasimilarea elementelor nutritive pentru crearea energiei destinate creşterii şi altor activităţi ale organismului. Energia este esenţială pentru fiecare activitate fizică, de la respiraţie la gândire, de la sex până la bătăile inimii. Oxigenul este combustibilul care porneşte producerea energiei. Fără oxigen, nu am putea produce energie. în afară de aceasta, producerea de energie poate distruge organismul, deoarece el produce şi radicali liberi. Radicalii liberi sunt molecule instabile care pot distruge structura celulelor, ducând în final la apariţia cancerului, a bolilor de inimă şi a numeroase alte boli. Aşa cum voi explica mai târziu, boala Alzheimer, boala Parkinson, diabetul, cataracta, artrita şi multe alte boli asociate cu înaintarea în vârstă sunt cauzate sau agravate de radicalii liberi.

Cheia pentru o sănătate bună este păstrarea unui echilibru corect între antioxidanţi şi radicalii liberi. Acesta este rolul reţelei de antioxidanţi în apărarea organismului.

Cum lucrează antioxidanţii cu radicalii liberi ?

Rolul de apărare a organismului împotriva atacului radicalilor liberi revine sistemului de apărare al antioxidanţilor, un grup de compuşi a căror unică sarcină este să dezarmeze radicalii liberi înainte de a putea ataca ţesutul vizat. Antioxidanţii sunt poliţia” organismului împotriva radicalilor liberi, chemaţi ori de câte ori este nevoie pentru a „înăbuşi” radicalii liberi acolo unde se găsesc aceştia, astfel încât puterea lor destructivă să nu se poată extinde şi asupra altor celule.

Există sute de antioxidanţi care apar natural. Unii dintre ei sunt produşi de organism, pe când alţii trebuie obţinuţi din hrană şi suplimente.





Când un antioxidant întâlneşte un radical liber, îl înghite, iar radicalul liber se alătură structurii moleculare a antioxidantului. Antioxidantul însuşi devine un radical liber. Şi ce aţi câştigat? Aceşti nou-creaţi radicali liberi sunt relativ slabi şi nu par să facă rău. Prin urmare, vă scutiţi celulele şi ţesuturile de acţiunea distructivă a unui radical liber scăpat de sub control.

în organism, există o interacţiune dinamică între cinci antioxidanţi cheie: vitaminele C şi E, Co Q10, acidul lipoic şi glutathionul. Aceştia sunt antioxidanţii de reţea. Aceşti antioxidanţi speciali colaborează pentru a susţine şi întări întregul sistem. Când sunt combinaţi, îşi sporesc mult activitatea unul altuia, ajutând organismul să menţină echilibrul corect al antioxidanţilor. în Laboratorul Packer, am descoperit că antioxidanţii de reţea au puteri speciale neîmpărtăşite de ceilalţi. Ceea ce face ca reţeaua de antioxidanţi să fie specială este că aceştia se pot ,j-ecicla” sau regenera după ce au slăbit un radical liber, mărindu-şi mult puterea.



Iată un exemplu despre modul cum funcţionează împreună antioxidanţii de reţea. Când vitamina E dezarmează un radical liber, aceasta devine ea însăşi un radical liber. însă, spre deosebire de radicalii liberi răi, radicalul vitaminei E poate fi reciclat sau întors într-un antioxidant de către vitamina C sau Coenzima Q10. Aceşti antioxidanţi de reţea vor dona electroni către vitamina E, aducând-o înapoi în starea antioxidantă. Acelaşi scenariu are loc când vitamina C sau glutathionul slăbesc un radical liber şi devin radicali liberi slabi în proces. Aceşti antioxidanţi pot fi reciclaţi în forma lor antioxidantă prin acidul lipoic sau vitamina C.

Principala funcţie a reţelei de antioxidanţi este de a preveni ca antioxidanţii să se piardă prin oxidare. Pe măsură ce un antioxidant de reţea îl salvează pe celălalt, ciclul continuă, asigurându-se astfel că organismul va păstra echilibrul corect al antioxidanţilor.

Acest scenariu special – antioxidantul întâlneşte radicalul liber, îl preia, devine un radical liber prieten”, este reciclat de un alt antioxidant de reţea -se petrece de nenumărate ori în organism, cât ai clipi din ochi. Este practic imposibil de înţeles cât de des sau cât de repede se întâmplă toate acestea, dar ca să aveţi o idee despre frecvenţa cu care antioxidanţii sunt chemaţi de organism să acţioneze, gândiţi-vă la următoarele: colegul meu Bruce Ames, un binecunoscut om de ştiinţă în domeniul antioxidanţilor, estimează că numărul loviturilor oxidative administrate zilnic AND-ului fiecărei celule este de 10.000. înmulţiţi acum această cifră cu trilioanele de celule din organism şi puteţi începe să înţelegeţi amploarea acestor procese. Dacă nu înlocuiţi antioxidanţii pierduţi, prin hrană şi suplimente, veţi deveni vulnerabili.



Deşi antioxidanţii de reţea lucrează sinergetic, fiecare are o nişă unică în celulă, în care îşi exercită acţiunea protectoare. De exemplu, membrana celulei este alcătuită în principal din grăsimi sau lipide, însă celula este umplută cu apă. Vitamina E solubilă în grăsime şi Coenzima Q10 protejează porţiunea grasă a membranei celulei de atacul radicalilor liberi. însă nu contaţi pe ei pentru a proteja zonele apoase ale celulei sau sângele, care este format în principal din apă. Aceste zone sunt accesibile doar antioxidanţilor solubili în apă, cum ar fi vitamina C şi glutathionul.

Există un singur antioxidant pe care îl cunoaştem şi care poate fi în ambele zone, cea grasă şi cea apoasă – acidul lipoic. Acidul lipoic este unic prin aceea că poate funcţiona în ambele zone şi poate regenera atât antioxidanţii solubili în apă (vitamina C şi glutathion) cât şi pe cei solubili în grăsime (vitamina E). Cel mai important lucru de amintit este că fiecare antioxidant de reţea este mai mare decât suma părţilor sale şi că, atunci când sunt combinaţi, crează o forţă destructivă irezistibilă împotriva forţelor ucigătoare ale oxidării.

în cele ce urmează, voi parcurge pe scurt fiecare antioxidant de reţea în parte şi voi descrie cum lucrează atât separat cât şi împreună cu ceilalţi.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Continuand vizitarea acestui site veti fi de acord cu politica cookie. ...mai multe informatii

Setarile cookie face ca experienta sa fie una placuta, cookieurile sunt pentru personalizarea publicitatii si a linkurilor afiliate. Nu stocam IP-uri de nici un fel. Dand Accept, sunteti de acord. Sanatate!

Close