Ceai medicinal Cimbru
în locul consumului de cafea, se va lua dimineaţa câte o ceaşcă cu ceai de cimbru. Vă veţi simţi reconfortaţi pentru toată ziua. Tuşea nervoasă de dimineaţă va dispărea şi stomacul este liniştit.
Pentru prepararea ceaiului luaţi o linguriţă vârfuită de cimbru, opăriţi-o cu apă clocotită şi lăsaţi-o „să tragă” o jumătate de minut. Se strecoară şi se bea cu înghiţituri mici.
Ceai medicinal Coada calului
Orice om care a depăşit vârsta de patruzeci de ani este bine să consume zilnic o ceaşcă cu ceai de coada calului. Este o măsură de apărare faţă de îmbolnăvirile de gută, de reumatism sau împotriva tendinţei de epuizare. Se foloseşte o linguriţă vârfuită de ceai de coada calului la o ceaşcă cu apă clocotită. Se lasă „să tragă” o jumătate de minut, după care se strecoară şi se bea, cu înghiţituri mici, o cană pe zi.
ceaiuri naturale
Ceai medicinal Leurdă
Capacitatea de curăţire a sângelui pe care o are leurda este bine să fie exploatată în fiecare primăvară. Planta are efect depurativ asupra aparatului digestiv, de la stomac la intestine. în lunile aprilie şi mai, înainte de înflorire, se colectează frunzele fragede şi se consumă crude. în general, dacă sunt spălate şi tăiate mărunt, se pot presăra pe alimente. Au şi rol decorativ şi gust bun. Se mai pot utiliza şi ca salată, iar planta se prepară aidoma spanacului sau puteţi găti ciorbe de leurdă.
Ceai medicinal Păpădie
Atunci când păpădia este înflorită, se poate urma o cură de două săptămâni cu tulpini fragede de plantă. Se adună zilnic zece tulpini cu floarea galbenă, se spală, se taie şi se mestecă, lent, tulpinile în stare crudă. Oamenii obosiţi, asteniaţi vor simţi, încă din primele zile, o senzaţie de revigorare, vitalitatea lor sporind pe zi ce trece.
Ceai medicinal Pătlagină
Din frunzele proaspete, de formă ascuţită, ale pătlaginei, se obţine un sirop care are efect de curăţire a sângelui. Se recomandă a se lua înainte de mese o lingură – adulţii – şi o linguriţă – copiii. Există două reţete de preparare a siropului de pătlagină:
– Se dau prin maşina de tocat carne patru pumni de frunze de pătlagină bine
spălate. Se adaugă puţină apă, 250 grame de miere şi 300 grame zahăr. Totul se
încălzeşte pe un foc mic, mestecând continuu până la fierbere. Când frunzele de
pătlagină, mierea şi zahărul s-au unit într-o masă vâscoasă, se toarnă în borcane
curate şi se pune la frigider.
– într-un vas de ceramică, sau sticlă, se pune un rând de frunze proaspete şi bine spălate de pătlagină, se acoperă cu un strat de zahăr, apoi se pune alt rând de frunze, şi tot aşa până ce vasul s-a umplut.
Se lasă să se taseze şi se completează în continuare şi cu frunze şi cu zahăr. Când în vas nu mai încape nimic, se ermetizează cu mai multe folii din plastic şi se îngroapă într-un loc ferit din grădina casei. înainte de acoperirea vasului cu pământ, se pune un capac din lemn. în sol, la o temperatură constantă, amestecul va fermenta. După opt săptămâni se scoate vasul, se fierbe siropul obţinut şi se pune, după răcire, în sticle.
Ceai medicinal Urzică
Urzica, de multe ori subapreciată, face parte dintre plantele cele mai valoroase din grădina Domnului. Are efect de regenerare şi depurativ (de curăţire) asupra sângelui. Ar fi de dorit ca, în fiecare primăvară, să faceţi câteva cure de urzici. Plantele se colectează foarte fragede şi se face o cură de patru săptămâni cu ceai de urzici. în general, dimineaţa se bea, pe stomacul gol, o ceaşcă, apoi altele două pe parcursul unei zile. Prepararea ceaiului se face punând o linguriţă vârfuită cu frunze de urzici la o ceaşcă de apă clocotită. Se lasă o jumătate de minut, apoi se strecoară şi se bea cu înghiţituri mici. Cura poate fi repetată toamna, când reapar plante proaspete de urzici. Ca o măsură de prevedere, se consumă zilnic câte o ceaşcă de ceai de urzici, pe parcursul unui an întreg. Pentru aceasta, primăvara şi toamna este bine să vă colectaţi cantităţi suficiente care, bine uscate, pot fi păstrate.
Ceai medicinal Vâsc
Vâscul ocupă un rol important printre plantelemedicinale datorită proprietăţii sale excepţionale de a stabiliza tensiunea arterială. Recomand fiecăruia să urmeze o cură de şase săptămâni cu ceai de vâsc. în primele trei săptămâni, se consumă zilnic trei ceşti de ceai de vâsc, apoi, timp de două săptămâni, câte două căni pe zi şi, în ultima săptămână, doar un ceai zilnic.
După aceasta, tensiunea arterială şi sistemul circulator vi s-au stabilizat. Ceaiul se prepară cu o linguriţă vârfuită de vâsc, care se pune 12 ore la înmuiat, în apă rece. Apoi, cantitatea obţinută se încălzeşte uşor şi se strecoară. Este recomandabil ca raţia zilnică să fie păstrată, încălzită, într-o sticlă termostabilă, pentru a nu reîncălzi ceaiul de fiecare dată. Cine doreşte să aibă o tensiune arterială stabilă şi constantă de-a lungul întregului an, este bine să consume zilnic câte o ceaşcă cu ceai de vâsc.
Ceai de primăvară
în timpul primăverii, atât cât permite recoltarea proaspătă, se recomandă următorul amestec, pe care l-am numit „ceai de primăvară”: 15 grame frunze de urzică, 50 grame muguri proaspeţi de soc, 15 grame rădăcini de păpădie şi 50 grame flori de ciuboţica cucului. O linguriţă din amestecul de mai sus, pusă într-o ceaşcă cu apă clocotită, se lasă „să tragă” timp de trei minute. Se strecoară şi se beau, cu înghiţituri mici, cam două ceşti pe zi. Cine este mai pretenţios la gust poate folosi, pentru îndulcire, miere.
Mixtura de ceai a anului
Odată cu venirea primăverii este bine să se facă plimbări şi să se recolteze plante medicinale. Primele frunze şi flori de podbal sunt începutul, perioada se încheie cu frunzele şi petalele de trandafir şi măceş, ce se recoltează toamna. Plantele se recoltează în ordinea prezentată mai jos, se usucă şi alcătuiesc, toamna, un amestec de ceaiuri din care se va consuma câte o ceaşcă în fiecare seară. O linguriţă umplută vârf se pune într-o ceaşcă, se toarnă apă clocotită şi, după o jumătate de minut, se poate bea, bineînţeles după ce se strecoară. Se vor utiliza părţi egale din fiecare:
– flori şi apoi frunze de podbal;
– flori de ciuboţica cucului;
– flori şi frunze de toporaşi;
– flori de măcriş;
– flori de silnic;
– plante de urzică;
– flori de mierea ursului;
– flori şi frunze de creţişoară;
– flori şi tulpini de ventrilică;
– frunze de fragi;
– frunze şi tulpini de mure;
– frunze şi tulpini de zmeură;
– flori şi muguri de soc;
– năsturaşi – părăluţe;
– flori de tei recoltate pe timp însorit;
– muşeţel, pe cât posibil recoltat în vreme însorită;
– flori de gălbenele;
– frunze şi flori de vinariţă;
– frunze, flori şi tulpini de cimbru;
– frunze de roiniţă;
– frunze, flori şi tulpini de mentă;
– coada şoricelului, flori şi mai puţine frunze, culese în vreme însorită;
– flori de lumânărică;
– flori de sunătoare, pe cât posibil recoltate pe vreme însorită;
– frunze de maghiran;
– flori de pufuliţă cu flori mici;
– muguri de molid, mlădiţe tinere;
– frunze, flori de sânziene;
– petale de trandafir.
Ceai pentru siluetă
Prin regularizarea schimbului de substanţe, acest ceai normalizează greutatea,
menţine supleţea şi o stare de confort şi tinereţe.
El stimulează glandele în ansamblu, creşterea arderii grăsimilor din organism,
accelerează digestia şi este diuretic. Prin întreaga sa acţiune conduce la
normalizarea greutăţii corporale. Este indicat în special pentru persoane ce au
tendinţa de a se îngraşă.
Se folosesc următoarele plante:
15 grame coajă de cruşin;
15 grame frunze de zmeur;
10 grame măceş (fructe);
10 grame traista ciobanului;
8 grame frunze de nalbă;
15 grame frunze de mur;
15 grame alge marine;
7 grame frunze de urzică;
3 grame sunătoare;
2 grame flori de coada şoricelului.
Prepararea: toate plantele se amestecă între ele. Pentru o ceaşcă de ceai se foloseşte o linguriţă plină-vârf, se opăreşte cu apă clocotită şi se lasă „să tragă” o jumătate de minut. Se strecoară şi se bea cu înghiţituri mici. Se începe cu o ceaşcă zilnic, crescând apoi până la trei căni, se continuă timp de şase săptămâni şi se reduce progresiv la una singură pe zi.
Ceaiul se poate consuma şi pe parcursul unui an, câte o ceaşcă zilnic, sub formă de cură de întreţinere-normalizare a greutăţii.
Efectul poate fi mărit dacă, de cel puţin două ori pe săptămână, se face câte o baie caldă.
Ceaiul amestec fortifiant
Ceaiul nu se cântăreşte în cantităţi exacte. Se începe cu recoltarea lui din primele zile însorite de primăvară şi se continuă colectarea diverselor plante până la sfârşitul lunii octombrie.
Cel mai bine este ca în podul casei să fie întinsă o bucată mai mare de hârtie albă. Când vă întoarceţi, de la plimbările prin pădure sau livezi, cu plantele colectate, tăiaţi-le mărunt şi întindeţi-le pe coala de hârtie. Se adaugă câte puţin din fiecare fel de flori sau tulpini de plante medicinale. Din cele plăcut mirositoare, mai mult, din cele cu miros aspru sau amare, mai puţin. Totul se alcătuieşte cu simţ al măsurii.’
Recoltând plantele cu plăcere, aduceţi binecuvântarea naturii în propria casă. în compoziţia ceaiului intră:
– flori de podbal, apoi, la începutul lunii mai, frunze;
– ciuboţica cucului, flori şi frunze;
-toporaşii Doamnei, florile frumos mirositoare, apoi frunzele;
– mierea ursului;
-măcrişul caprei, flori şi frunze;
– silnic, foarte puţin, pentru aromă;
– urzică, primele frunze fragede de primăvară;
-creţişoară, frunze şi flori;
– ventrilică, flori, frunze şi tulpina;
– frunze de frag sălbatic;
– frunze de mur;
– frunze şi fructe verzi de zmeur;
– flori de soc negru;
– părăluţe (năsturaşi), florile;
– flori de muşeţel;
– flori de barba popii;
– flori şi frunze de gălbenele;
-vinariţă, flori albe, frunze şi tulpini;
– cimbru, flori, tulpini şi frunze;
-roiniţă, frunze şi tulpini;
– mentă, frunze şi tulpini;
– coada şoricelului, flori (fiind amare, se ia o cantitate mai mică);
– lumânărică, flori;
– maghiran, frunze;
– pufuliţă cu flori roşii, frunze, tulpină, flori;
-turiţă, flori;
– sânziene, flori şi frunze;
– splinuţă, flori;
-troscot, tulpină, frunze, flori;
-petale de trandafir, toate culorile (se vor evita locurile cu îngrăşăminte chimice).
Mic bitter suedez preparat Romanesc
Ca mijloc preventiv pentru dureri sau îmbolnăviri de orice fel, se recomandă a se lua, dimineaţa şi seara, câte o linguriţă din micul bitter suedez, în puţină apă sau cu ceai de plante. Micul bitter suedez este un adevărat elixir al vieţii, un apărător al sănătăţii noastre, care nu trebuie să lipsească din farmacia casei. Reţeta a fost elaborată şi transmisă de medicul suedez Dr. Samst, a cărui familie a trăit până la adânci bătrâneţi, graţie tocmai acestui preparat. Amestecul de plante conţine următoarele:
– 10 grame aloe
– 10 grame rădăcini de anghelică
– 5 grame rădăcină de lemnul Domnului
– 10 grame mană
– 10 grame smirnă
– 10 grame camfor natural
– 10 grame rădăcină de revent
– 0,2 grame şofran
– 10 grame frunze de sena
– 10 grame pătrunjel veneţian
– 10 grame rădăcină de şofran de India.
Aceste plante se introduc într-o sticlă şi se completează cu alcool 38-40%, până la un litru şi jumătate. Se agită zilnic şi se lasă la loc luminos şi călduros timp de 14 zile. Pentru consumul zilnic, se strecoară cantităţi mici într-un vas corespunzător şi se păstrează într-un loc răcoros.
Cu timpul, eficienţa amestecului de bitter suedez creşte. Măria Treben afirmă că reţeta provine de la Paracelsus, care îl denumea „elixir” şi cu care vindeca bolnavi cu afecţiuni dintre cele mai serioase.
Moduri de utilizare:
Intern: ca măsură de prevenire se ia, dimineaţa şi seara, câte o linguriţă de bitter suedez, diluată în ceai. Când pacientul are o stare mai puţin plăcută, se pot lua trei linguriţe zilnic. în cazul îmbolnăvirilor mai serioase, se vor lua două-trei
In loc de aloe se poate folosi pulbere de pelin sau rădăcină de genţiană.
Comprese cu bitter suedez: în funcţie de locul de aplicare, se foloseşte un tampon adecvat de mare, din vată, care se umezeşte cu câteva picături de bitter
suedez, având grijă ca locul pe care vrem să-1 aplicăm să fie uns cu alifie de gălbenele. Peste acest tampon se pune o folie din plastic şi se leagă strâns cu o
bucată de pânză.
Compresa se lasă, în funcţie de natura îmbolnăvirii şi de felul în care o suportă pacientul, între două şi patru ore.
După ce se scoate compresa, se pudrează locul. Dacă persoana are pielea foarte fină şi sensibilă, este necesară scurtarea duratei de aplicare, sau chiar
întreruperea pentru o perioadă de vreme, a procedurilor.
Persoanele alergice vor evita folosirea foliei de plastic, punând în locul ei încă o bucată de pânză. în nici un caz nu se renunţă la ungerea locului cu alifie de
gălbenele. Dacă vor apărea iritaţii ale pielii sau mâncărimi, se vor trata cu aceeaşi cremă.
