Endometrioza pelvică şi ovariană.
Endometrioza este o boală des întâlnită, ce afectează un mare număr de femei, aflate în perioada fertilă. În cazul acestei boli, ţesutul care căptuşeşte uterul (denumit endometru) va ajunge să se dezvolte şi în alte regiuni din exteriorul uterului. În mod normal, endometrul este eliminat lunar prin ciclul menstrual, dar, în cazul endometriozei, endometrul nu poate fi eliminat din uter. Ţesuturile se desprind şi sângerează în continuare dar nu sunt eliminate din organism, rezultând sângerări interne, inflamarea zonei afectate, dureri sau apariţia cicatricelor. În plus rezultă aglomerări de ţesut ne eliminat şi în funcţie de localizarea acestora, funcţiile normale ale anumitor organe pot fi afectate (ca de exemplu, funcţiile vezicii urinare, ale intestinelor sau a altor organe aflate în cavitatea pelviană). În cazuri foarte rare, endometrioza poate fi depistată la nivelul pielii, al plămânilor, al diafragmei sau al creierului.
Acest ţesut crescut greşit se dezvoltă în umflături sau leziuni care răspund ciclului menstrual la fel ca şi ţesutul ce căptuşeşte uterul: se întăreşte, se rupe şi începe să sângereze. Sângele curge din uter spre vagin scurgându-se astfel din corp dar sângele şi ţesutul distrus din umflăturile endometriale nu au cum să se scurgă din corp. Rezultă astfel o sângerare internă, descompunerea sângelui şi a ţesuturilor din răni şi inflamări, care poate cauza dureri, infertilitate, formarea unor ţesuturi cicatrizate şi probleme intestinale.
Nu se cunoaşte cu exactitate cauza bolii, dar se ştie că hiperfoliculemia (superproducţia de hormoni estrogeni a ovarelor) şi o slabă funcţionare a sistemului imunitar o influenţează. Teoria menstruaţiei inverse sugerează că în timpul menstruaţiei unele din ţesuturile menstruale se întorc în trompele uterine şi se opresc în abdomen, unde cresc. Unii experţi cred că acest lucru li se întâmplă tuturor femeilor şi că o problemă a sistemului imunitar sau una hormonală îi permit acestui ţesut să crească şi să se dezvolte endometrioza.
Altă teorie sugerează că ţesutul endometrial este trimis din uter în alte părţi ale corpului, prin sistemul limfatic sau prin venele de sânge. O altă teorie susţine faptul că boala se poate găsi în genele unor familii sau că anumite familii au predispoziţie la endometrioză. Alţi cercetători susţin faptul că rămăşiţele de ţesuturi de pe vremea când femeia era doar un embrion pot să determine în timp apariţia endometriozei sau că unele ţesuturi adulte păstrează proprietatea pe care o avea în stadiul de embrion de a transforma ţesuturile reproductive în anumite situaţii. Cercetătorii au descoperit că şi expunerea la dioxină determină apariţia endometriozei.
De asemenea nu trebuie să uităm rolul major în apariţia acestor boli, ca şi a altora acumulării în organism a toxinelor în toate ţesuturile şi fluidele corpului uman (conform teoriei „sângele stricat” după care s-a călăuzit Valeriu Popa în tot ceea ce a făcut bun pentru semenii săi).
Simptome: cel mai frecvent şi mai important simptom al acestei boli este durerea puternică recurentă. Totuşi durerea resimţită de fiecare pacientă în parte nu depinde de avansarea bolii. Alte simptome mai frecvente sunt durerile pelviene în urma unui examen medical sau după un act sexual, menstre abundente, dismenoree, dureri lombare, pelviene sau abdominale, constipaţie, diaree, dureri sau scurgeri de sânge când pacienta foloseşte toaleta (ţesutul ne eliminat apasă pe rect, intestine sau vezica urinară, cauzând dureri sau sângerări anormale), senzaţie de greaţă, episoade de vomă, sterilitate sau fertilitate redusă, senzaţie de oboseală sau deranjamente gastrointestinale ce se pot confunda cu alte afecţiuni.
Endometrioza poate afecta orice femeie din perioada pubertăţii până la postmenopauză, indiferent de rasă, etnie sau numărul sarcinilor anterioare. Endometrioza persistă şi după menopauză şi în cazuri rare, fetele pot dezvolta această boală chiar înainte să aibă primul ciclu menstrual.
Diagnosticul- singura metodă de diagnosticare exactă a endometriozei este laparoscopia, ce se combină uneori cu biopsia. Prin intermediul laparoscopiei, endometrioza poate fi atât depistată, cât şi tratată pe cale chirurgicală.
Tratamentul clasic al endometriozei constă în intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea ţesutului ectopic sau tratamentul cu Danazol, un antiestrogenic, dar acest medicament produce efecte secundare neplăcute. De altfel boala tinde să revină după câtva timp şi dacă se agravează, singura soluţie ar fi histerectomia ( înlăturarea uterului). Cred că tratamentul trebuie să vizeze posibilii factori care au dus la apariţia bolii, încercând să eliminăm toxinele acumulate, să echilibrăm balanţa hormonală, să întărim sistemul nervos central.
Tratamentele încearcă să obţină ameliorarea durerii sau tratarea sterilităţii, în condiţiile în care în prezent nu există nici un tratament pentru această afecţiune.
Tratamentul naturist poate ajuta în foarte multe cazuri dacă se va face corect şi o perioadă suficient de lungă pentru a se remedia organismul.
Tratament naturist.
Se poate folosi cu mare succes mai ales concentrat hidroalcoolic din plante.
Se pot folosi următoarele plante medicinale: brânca ursului, coada şoricelului, creţişoară, sunătoare, turiţă mare.
Modul de preparare al plantelor medicinale:
Brânca ursului (Heracleum spondylium) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Este o plantă care contribuie la intensificarea circulaţiei sangvine în zona pelviană fiind indicată la toate dereglările ginecologice. Se poate lua însă mai eficient în diferite combinaţii.
Coada şoricelului (Achillea milefolium) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Este indicat însă consumul de amestec fiind mai eficient. Ajută la reglarea circulaţiei la nivelul pelvian şi reglează nivelul estrogenic, de asemenea conţine o serie de substanţe antibiotice.
Creţişoară (Alchemilla vulgaris) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Este planta cel mai des indicată pentru toate cazurile de dereglări menstruale. Se poate lua mai eficient în combinaţii.
Sunătoare (Hipericum perforatum) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Ajută şi la calmarea nervoasă şi este mult mai eficientă în diferite combinaţii.
Turiţă mare (Agrimonia eupatoria) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Se indică în special pentru eliminarea toxinelor din organism. Se poate şi această plantă lua în diferite combinaţii. Nu se supra-dozează singură deoarece poate să producă eliminarea nisipului urinar şi a pietrelor din organism şi chiar eventual dacă sunt mai multe să producă înfundarea canalelor.
Se va face ceai combinat din 2-3 plante sau chiar din toate. Se pune 1 linguriţă de amestec la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi din acest ceai combinat. De asemenea se poate lua Imunogrip produs de Plantextract Cluj care ajută la întărirea sistemului imunitar. În acest caz se va consuma acest produs conform indicaţiilor producătorului.
De asemenea se va lua zilnic 1 linguriţă de drojdie de bere care are foarte multă vitamina B necesară refacerii organismului şi de asemenea fructe proaspete pentru vitamina C şi câte 1 linguriţă de ulei presat la rece pentru vitamina E.
Se va exclude din alimentaţie carnea de porc, grăsimile, produsele lactate grase, conservele de carne, mezelurile, alimentele prăjite, condimentele iuţi, oţetul, alcoolul, zahărul, cafeaua, ciocolata, coca-cola, morcovii şi sfecla roşie, mărar, soc, pătrunjel, soia (aceste legume au efect estrogenic, fiind interzise în endometrioză).
Trataţi constipaţia- cu tărâţe de grâu, o linguriţă dimineaţa şi una seara, după ce au fost lăsate la muiat câteva ore.
O zi pe săptămână consumaţi în exclusivitate numai fructe şi legume crude.
Pentru curăţirea vezicii biliare- o dată pe săptămână, luaţi un amestec de 4 linguri de ulei de măsline presat la rece, cu suc de lămâie, înainte de masă, după care vă culcaţi pe partea dreaptă timp de 30 de minute.
Pentru eliminarea toxinelor- beţi ceai de păpădie (Taraxacum officinalis) rădăcină. Se pune pentru acesta 1 linguriţă de rădăcină mărunţită la 250 ml apă şi se fierbe pentru 10 minute apoi se strecoară. Se consumă 2 căni pe zi, de preferinţă între intervalul de la apariţia menstruaţiei până în a şasea zi a ciclului, adică în perioada când se întrerupe administrarea ceaiului din amestecul de plante de mai sus.
Tinctura de propolis- se va lua 2 picături la fiecare 5 kg corp de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale, puse pe miez de pâine. În general se pun 2 picături la 1 cm cub de miez de pâine. Aşa are mult mai mare eficienţă.
