Gastro-enterită.
Gastro-enteritele sunt afecţiuni epidemice virale, benigne care în general nu pun probleme decât dacă survin pe un teren al cărui echilibru este deja precar, ca urmare a unor date particulare, cum ar fi vârsta (copil, bătrân) sau ca urmare a unor structuri care ţin de fiecare persoană.
Să amintim că orice afecţiune epidemică (bacteriană, virală sau parazitară) depinde de 2 cauze:
-de virulenţa agentului agresor.
-De starea de „slăbiciune” relativă a aceluia care intră în contact cu agentul agresor, stare care depinde de echilibrul propriu.
Asta explică de ce nu toată lumea face gripă, sau în cazul nostru gastro-enterită. Acest echilibru (mai mult sau mai puţin bun) va determina în fond punctele sale slabe, astfel că unul va fi mai sensibil la virusul gripal, iar altul mai sensibil la un virus care va invada tractul intestinal, mai rar două odată. Dacă dezechilibrul este minor, un tratament pur simptomatic va fi suficient pentru a atenua consecinţele unui atac viral şi va susţine organismul ca să elimine chiar el agresorul cât mai repede.
Virusul atacă mucoasa gastro-intestinală, dezechilibrează flora intestinală declanşând diareea, greţurile, vomismentele, durerile abdominale în proporţii variabile.
Ficatul este şi el în cauză, fie direct, fie pe ocolite în tulburare intestinală, deoarece el este primul filtru la tot ce vine de la intestine prin circulaţia sângelui.
Dezechilibrul hidro.electrolitic indus de diaree dacă este mai important şi perturbarea florei intestinale pot să fie sursa oboselii şi a duratei tulburărilor digestive, Trebuie din capul locului să se stopeze consumul produselor lactate, care pot accentua inflamaţia şi diareea, agresând mucoasa.
Dacă diareea şi durerile abdominale domină, se vor utiliza plante antiinflamatorii, antiseptice, astringente. Se poate folosi ceaiul antidiareic Plafar.
Se pot folosi în cazul diareei: afin, cătină, creţuşcă, nuc, orez, răchitan, scorţişoară, sclipeţi, stejar, ulm.
În cazurile foarte severe se va folosi; creţişoară, nuc, stejar. În celelalte cazuri se pot folosi restul plantelor.
Se pot face ceaiuri din 1-2 linguriţe plantă la 250 ml apă se fierbe 5 minute apoi se strecoară. Se bea ne îndulcit câte 2-3 căni pe zi.
În cazurile greţurilor se va folosi: ghimber rădăcină- se rade puţin şi se înghite cu apă, este una dintre plantele cele mai eficiente la această afecţiune. Se mai poate lua suc de ridiche neagră câte 1 linguriţă la nevoie.
Dacă există dureri abdominale: cataplasme aplicate calde pe abdomen sau ceaiuri din: busuioc, ciuboţica cucului, levănţică, mentă, roiniţă, roiniţă, salcie, troscot.
În toate cazurile se poate folosi argila verde sau albă. Aceasta 1 linguriţă se pune la un pahar de apă, se amestecă şi se înghite. Formează o peliculă pe stomac, intestine şi este un foarte eficient antibiotic uşor care poate să vă ajute.
Dacă nu trece afecţiunea în 3-4 zile trebuie efectuat un control medical pentru a stabili cauza.
La sugari trebuie să treacă într-o zi maximum două pentru că altfel poate apare deshidratarea. Se poate de asemenea să nu fie gastro- enterită ci o altă afecţiune mai gravă dacă nu a trecut cu tratamentul de mai sus în 3 zile la adulţi.
Renostim.
Învinge rapid infecţiile renale. Uz intern.
Produs de Dacia Plant, Sebeş.
Acţiuni: antiseptic general, antiseptic urinar, antiseptic intestinal, antiinflamator, antispastic, analgezic (sedativ), calculolitic, diuretic, diaforetic, depurativ, emolient, stimulent renal.
Indicaţii: Prin plantele din componenţa sa, are un efect antiseptic puternic, ceea ce duce la remedierea şi chiar vindecarea într-un timp scurt (de ordinul zilelor) a infecţiilor aparatului urinar. Este recomandat cu predilecţie în următoarele afecţiuni: cistită, pielocistită, calculi urinari (are proprietăţi calculolitice şi diuretice- aceasta permite dezagregarea şi eliminarea pietrelor, în plus fiind antiseptic, elimină o bună parte din durerile care par la migrarea calculilor sfărâmaţi pe tractul urinar.), anurie, oligurie, hematurie (inflamaţia intestinului subţire), gastroenterită (inflamaţia stomacului şi intestinului subţire), enterocolită (inflamaţia intestinului subţire şi a colonului), sindrom entero-renal (infecţie globală a intestinului subţire şi a rinichiului, cu manifestări inflamatorii).
Precauţii: în anumite cazuri ienupărul din componenţa acestui preparat poate produce uşoare iritaţii la nivelul rinichilor sau a căilor urinare. Din acest motiv vom lua la începutul tratamentului doar o jumătate de linguriţă în 100 ml apă, mărind apoi doza progresiv.
Contraindicaţii. În cazul existenţei unei sensibilităţi crescute la nivelul rinichilor (de natură să declanşeze usturimi în contact cu plantele foarte puternice din acest produs).
Alte indicaţii şi recomandări: pentru un efect rapid al acestui remediu în infecţiile urinare să poată fi şi durabil pacientul trebuie să respecte normele unui regim de viaţă echilibrat: mese regulate, alimente complete, sănătoase, somn îndestulător, evitarea contactului îndelungat cu frigul, evitarea stărilor de epuizare fizică sau nervoasă.
