Mătasea de porum­b – elixir pentru rinichi şi pancreas

• Se spune că prima “mătase” care împodobeşte ştiuleţii pe care îi vezi într-un lan de porumb trebuie neapărat culeasă şi pusă la uscat. Este marele dar vindecător al verii, pentru aproape orice boală sau suferinţă. Leac popular, cunoscut şi larg folosit în viaţa satului românesc, mătasea porumbului are virtuţi terapeutice extraordinare *

  Porumbul a fost introdus în ţara noastră cu doar trei veacuri în urmă, de către domnitorul Şer­ban Cantacuzino. Originar din America Cen­trală, el a fost atât de bine asimilat de către ţăranii noş­tri, încât a devenit, într-un timp extrem de scurt, ali­ment de bază, medicament, ingredient magic, dar şi su­­biect al poveştilor şi al superstiţiilor noastre populare.

  Ceea ce numim, în mod obişnuit, “mătasea porum­bului”, desemnează, de fapt, o parte a florilor femeieşti ale plantei (stigmat) şi care are rolul de a primi micile particule de polen necesare fertilizării. În farmacia seco­lului trecut, aceste părţi de plantă erau cunoscute sub numele de stigmata maydis (de la denumirea ştiin­ţifică a porumbului, care este Zea mays) şi erau cel mai folosit diuretic şi hipotensiv din Europa şi din Ameri­ca. În se­colul nostru, ştiinţa a evi­denţiat şi alte calităţi vinde­că­toare ale mătăsii de po­rumb, care are o acţiune ex­trem de complexă în organismul uman. Fiind direct implicate în procesul de perpetuare a vieţii de la o ge­ne­raţie la alta, stigmatele de porumb au o compoziţie chimică la înălţimea rolului lor biologic, fiind ca atare şi extrem de bogate în principii active, cu efecte tera­peutice. Totul este ca ele să fie culese la timp, us­cate şi preparate cu pricepere, aşa încât să-şi păstreze însu­şirile vinde­cătoare nealterate.

  Recoltarea

  Pentru a avea calităţi terapeutice, mătasea se culege atunci când are o culoare gălbuie-verde (NU roşiatică sau brună), iar ştiuleţii sunt încă verzi, cu boabele ne­ma­turizate, fiind în aşa-numita fază de porumb de lapte. Se taie stigmatele şi se pun cât mai repede la us­cat, într-un loc umbros, lipsit de umiditate şi bine aeri­sit. Când mătasea de porumb îşi pierde elasticitatea, devenind rigidă şi foarte uşoară, procesul de uscare s-a încheiat, iar produsul obţinut se pune în pungi de hârtie sau în saci de pânză. Termenul de valabilitate al mă­tăsii de porumb uscate este de maximum doi ani.

  Preparate din mătase de porumb

  Fiertura de mătase de porumb

  Este, probabil, cel mai cunoscut leac pentru rinichi din medicina populară românească a veacului trecut. Se prepară din două linguri de mătase de porumb mă­runţită, care se fierb două minute, într-un litru de apă, apoi se lasă să se răcească şi se filtrează. Se bea această fiertură când încă mai este călduţă, pe stomacul gol, dimineaţa. În popor, se spunea că nu există leac mai bun pentru “încuierea rărunchilor” (tulburări funcţio­nale ale rinichilor), decât acest preparat, care este cu­nos­cut în toate zonele geografice ale ţării. Problema este că, prin fierbere, principiile active cu efecte hor­mo­­nale şi cu acţiune asupra sistemului nervos central sunt distruse, motiv pentru care fitoterapeuţii au găsit o variantă mai bună, pe care o prezentăm în continuare:

  Infuzia combinată de mătase de porumb

În jumătate de litru de apă se pun 3-4 linguriţe de mătase de porumb mărunţită, la macerat, vre­me de 8-10 ore, după care se filtrează. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta rămasă după filtrare se fierbe în încă jumătate de litru de apă, vreme de cinci minute, după care se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se amestecă cele două extracte, obţinându-se apro­ximativ un litru de infuzie combinată de mă­tase de porumb, care se foloseşte intern (3-4 căni pe zi). Este excepţională pen­tru per­soa­nele diabetice, care au nisip la rinichi (mi­cro­litiază renală) sau care suferă frecvent de dischi­nezie şi de migrenă biliară.

De asemenea, cu infuzia com­binată de mătase de porumb se obţin rezul­tate foar­te bune în cazul durerilor menstruale, pre­cum şi în tulburările care apar la premeno­pauză. Singurul deza­vantaj al acestui preparat este acela că are un gust greu de suportat, care la multe persoa­ne produce o senzaţie de vo­mă puternică. De aceea, s-a obţinut încă un pre­parat din mătase de po­rumb, extrem de concentrat ca prin­ci­pii active, dar mult mai uşor de admi­nistrat şi suportat.

Extractul uscat de mătase de porumb

Este genul de remediu pe care persoanele cu diabet, cu probleme renale şi urinare sau cu tulburări biliare este bine să îl aibă mereu la îndemână. Se obţine din extractul apos din părţi aeriene de mătase de porumb, din care se evaporă complet apa, rămânând o pulbere alb-gălbuie, extrem de concentrată în principii acti­ve – extractul uscat de mătase de po­rumb. Pe lângă că are o acţiune terapeu­tică ex­trem de intensă, extractul uscat este “medicamentul” cel mai simplu şi co­mod de ad­ministrat care se poate obţine din mătasea de porumb. Dozele nece­sare de extract vor fi precizate la fiecare tip de afec­ţiu­ne în parte.

tratament naturist interne

* Infecţiile renale (nefrite, pielite, pielo-nefrite etc.) – se administrează infuzia combinată de mătase de porumb, câte 3-6 căni pe zi, pe stomacul gol. Are efecte antibiotice directe, creşte diureza, favorizează acţiunea antibioticelor de sinteză, tratamentul cu măta­se de porumb fiind perfect compatibil cu aceste medi­ca­mente. În cazurile grave, în locul infuziei combinate se foloseşte extractul uscat, mai pu­ternic ca acţiune, din care se adminis­trează 750-1000 mg pe zi, în cure de mini­mum două săptămâni.

* Adjuvant în chisturile renale – se ţin cure de lungă durată cu mătase de porumb, sub formă de extract, din care se iau câte 500 mg zilnic, pe o perioadă de 2 luni, după care se face o pauză de o lună, după care tratamentul se poate relua. În pauza de cură, se pot lua cozi de cireşe, un alt diuretic şi sti­mu­lator al activităţii renale foar­te bun. Ambele plante au do­vedit a avea o acţiune pro­tectoare asupra rinichilor, înce­ti­nind sau chiar stopând evo­lu­ţia acestei boli, altfel atât de greu de tratat. Explicaţia ştiinţi­fică pentru acţiunea benefică a mătasei de porumb în această boală este faptul că, pe lângă că este un bun diuretic şi antiinflamator renal, ea are o puternică acţiune antioxidantă, blocând procesele degenerative de la nivelul rinichilor.
* Diabet – infuzia combinată de mătase de po­rumb are un efect hipoglicemiant, ajutând la scăderea şi stabilizarea glicemiei. Se admi­nistrează câte o cană din această infuzie, după fiecare dintre me­sele princi­pale. Este un remediu recomandat şi diabe­ticilor insu­lino-dependenţi, deoa­rece efectul stigmatelor de po­rumb este blând şi apare gradat, fără a reduce brusc nivelul za­harurilor din sân­ge, ceea ce ar duce la o hipo­glicemie severă.
* Enurezis (urinare nocturnă necontrolată) – se ţin cure de lun­gă durată (2-3 luni), în timpul cărora se administrează câte o capsulă cu extract uscat de mă­tase de porumb, de 3 ori pe zi. Şi la copiii peste 8 ani se poate face tratamentul, dar în acest caz se vor ad­ministra doar două capsule pe zi, având grijă ca pe parcursul zilei să consume suficientă apă şi lichide. Atât la copii, cât şi la adulţi, ultima administrare va fi cu cel puţin 6 ore înainte de culcare. Studiile de caz au arătat că tratamentul cu mătase de porumb ajută la controlul urinării nocturne, acest control îmbunătăţin­du-se gradat în timpul tratamentului.
* Prostatită, adjuvant în adenom de prostată – se face un tratament cu infuzie combinată de mătase de porumb, din care se administrează câte un litru pe zi. Administrarea se va face vreme de minimum 60 de zile, această plantă având efecte antiinflamatoare asupra prostatei, dar şi reglatoare ale activităţii hormo­nale şi antitumorale.
* Obezitate, celulită – mătasea de porumb este bună şi pentru îndepărtarea surplusului de kilograme. Conţine substanţe cu puternic efect diuretic, care eli­mină surplusul de apă din ţesuturi şi ajută la dimi­nuarea ţesutului adipos, mătasea de porumb folosin­du-se în dietele de slăbit şi pentru eliminarea celulitei. Pentru a ne bucura de aceste beneficii, se vor adminis­tra câte 6 capsule cu extract de mătase de porumb pe zi, în cure de câte o lună, urmate de 14 zile de pauză. Atenţie, însă, mătasea de porumb nu asigură slăbitul şi eliminarea celulitei în orice condiţii, ci este un cata­lizator – e drept unul foarte bun – pentru procesele de eliminare a surplusului de ţesut adipos prin dietă echi­librată, sport, masaj etc.

* Sindrom premenstrual – infuzia combinată şi extractul uscat de mătase de porumb se recomandă înain­tea şi în timpul menstruaţiei, pentru reducerea dure­rilor, a balonării, a spasmelor uterine, precum şi a stă­rilor de depresie sau iritabilitate. Hormonii naturali şi substanţele antispastice din această plantă reduc dis­confortul din această perioadă, reglând în mod natural echilibrul endocrin şi prevenind apariţia fenomenelor dureroase. Planta se administrează câte o săptămână pe lună, tratamentul începând cu 2-3 zile înaintea de­clanşării menstruaţiei. Stigmatele de porumb sunt în­tre­buinţate în medicina tradiţională chineză şi în alte probleme specifice femeilor, cum ar fi anexita, men­struaţiile neregulate, absenţa laptelui matern.
* Sindrom de tunel carpian – este ameliorat de curele de două luni cu extract de stigmate de porumb, din care se administrează câte 750 mg pe zi. Pacienţii care au luat această plantă au remarcat reducerea stării de amorţeală, îmbunătăţirea reflexelor la nivelul pal­melor şi degetelor, îmbunătăţirea tonusului muscu­lar la nivelul degetelor mâinii. Aceste ameliorări se dato­rea­ză, se pare, sărurilor minerale şi alcaloizilor din mă­ta­sea de porumb, care îmbunătăţesc transmiterea impul­surilor nervoase şi au efect antispastic. Efectul plantei este mult amplificat de către gimnastica medi­cală, exer­ciţiile de relaxare, precum şi de cura balneară, cu ape sărate mai ales.
* Adjuvant în hipertensiune – un studiu ştiinţific foarte bine documentat, făcut în Coreea de Sud, arată că mătasea de porumb este un excelent hipotensor, ac­ţionând atât direct, la nivelul sistemului nervos central, cât şi indirect, prin efectul diuretic. De altfel, în multe ţări din Asia medicii tind să înlocuiască diureticele de sinteză administrate în hipertensiune (care au efecte adverse foarte dure) cu unele naturale, cum ar fi cozile de cireşe sau mătasea de porumb. Extractul de mătase de porumb este considerat la ora actuală cel mai bun diuretic în hipertensiune, deoarece este foarte eficient, nu produce pierderi puternice de potasiu în organism şi nu afectează negativ, pe termen lung, rinichii sau sis­te­mul cardiovascular.
* Edeme, adjuvant în ascită – se administrează extractul uscat, câte 500-750 mg pe zi, în cure de 14 zile, urmate de alte 7 zile de pauză, după care trata­mentul se poate relua. Cura cu mătase de porumb are un efect puternic de mobilizare şi de eliminare a sur­plu­sului de apă din ţesuturi, susţinând în acelaşi timp funcţionarea normală a inimii şi a aparatului cardio­vascular, stimulând funcţia hepatică şi biliară.
* Gută, valori ridicate ale ureei în sânge – se ad­mi­nistrează câte jumătate de litru – un litru de infuzie com­binată de mătase de porumb pe zi, în cure de mini­mum 14 zile. Persoanele cărora le este contraindicat aportul suplimentar de lichide vor consuma extractul us­cat, câte 1 gram pe zi. Sub acţiunea principiilor acti­ve din mătasea de porumb, sărurile acidului uric sunt mo­bilizate din ţesuturi şi sunt eliminate prin urină şi scaun.

Mătasea de porumb şi cistita

În momentul de faţă, conform statisticilor, una din 15 persoane adulte suferă de o formă de cistită, care apa­rent nu se vindecă cu nici un me­di­cament. Ei bine, în aceste cazuri, mătasea de porumb poate face, sin­gură, sau în combinaţie cu antibio­ticele clasice, adevă­rate minuni. De ce? Pentru că acţionează prin nu mai puţin de patru mecanisme, unele extrem de subtile, pen­tru vindecarea infecţiilor urinare.
1. Este un foarte bun diuretic, ceea ce automat va reduce gravitatea manifestărilor infecţiei, va preveni complicaţiile care apar prin urcarea acesteia spre rinichi şi va preveni recidivele ulterioare.
2. Distruge bacteriile şi unii fungi din aparatul urinar, având o acţiune antibiotică directă.
3. Alcalinizează urina, ceea ce ajută acţiunea anti­in­fecţioasă a antibioticelor şi a plantelor medicinale.
4. Reduce inflamaţia tractului urinar şi elimină spas­mele, ceea ce va ameliora destul de rapid sen­zaţiile de durere şi usturime produse de cistită.
Mătasea de porumb se administrează sub formă de capsule cu extract, câte 6 pe zi, în cure de 14-21 de zile, urmate de o pauză de şapte zile. Pentru reuşita trata­men­tului, pe timpul administrării extractului de mătase de po­rumb, se consumă minimum 2 litri de apă, iar regimul alimen­tar va fi unul preponderent al­calin, cu multe legume şi ver­deţuri, dar fără zahăr, fără carne şi fără făină albă. De asemenea, lactatele se pot consuma doar la două ore după administrarea mătăsii de porumb, deoarece pot inactiva taninurile din aceas­tă plantă.
În cazurile de cistită severă, mătasea de porumb se poate asocia şi cu antibioticele spe­cifice, utilizate în tratamentul cistitei, dar şi cu plante cum ar fi strugurii ursului (Arcto­sta­phylos uva-ursi) sau merişorul (Vac­cinium vitis-idaea). Conform unor cercetători, admi­nistrarea mătă­sii de porumb, în condiţiile sus menţio­nate, dublează sau chiar triplează eficienţa medica­men­telor clasice contra cistitei.

Mătasea de porumb şi pietrele la rinichi

Efectul diuretic al stigmatelor acestei plante este pe cât de preţios, pe atât de rar, între remediile natu­rale. Şi, graţie acestui efect diuretic, extractul de mă­ta­se de porumb are efectiv o acţiune de “spălare” a rini­­chilor, care va conduce la eliminarea rapidă a nisi­pului (microlitiazei) depus la nivelul lor. În cazul pie­trelor la rinichi de mari dimensiuni, extractul din aceas­tă plantă se administrează ca adjuvant, atunci când acestea au început să migreze pe ureter, deoarece are efecte antispastice, ajutând la eliminarea pietrelor mai rapid şi cu mai puţină suferinţă. La persoanele care au suferit deja o intervenţie chirurgicală la nivelul rinichilor pentru extragerea pietrelor, curele de câte două săptămâni pe lună cu această plantă sunt foarte eficiente pentru prevenirea recidivelor. Se adminis­trează extractul câte 4-8 capsule pe zi, în cure de 2-4 săptămâni, după care se face o pauză de 7-14 zile, apoi tratamentul se poate relua. Pe timpul tratamentului se consumă minimum 2 litri de apă zilnic.

Precauţii şi contraindicaţii

Studiile făcute până în prezent au arătat că mătasea de porumb nu are nici un fel de toxicitate. Singurele interdicţii sunt în cazul calculilor renali de mari dimen­siuni, care pot migra sub acţiunea acestui diuretic foarte puternic şi pot produce blocaje. În cazul în care aceşti calculi deja au migrat, administrarea plantei este însă permisă, deoarece accelerează şi face mai puţin dureroase procesele de eliminare.

OBICEIURI POPULARE

* Pentru creşterea părului – există şi acum obi­ceiul, în judeţele din sudul ţării, ca adolescentele să-şi aleagă un ştiulete cu mătase foarte bogată, pe care o cu­leg şi dorm cu ea toată noaptea sub pernă. La răsă­ritul soarelui, o îngroapă la rădăcina unei sălcii pletoa­se şi spun: “Cum creşte părul pe ştiulete/ Cum creşte iar­ba pe imaş/ Cum creşte frunza pe răchită/ Aşa să-mi crească părul de bogat/ Să am spor la măritat”.

* Pudra de mătase de porumb – este printre cele mai vechi produse cosmetice în tradiţia noas­tră popu­lară. Mătasea de porumb, fin măci­nată şi cer­nută, se folosea ca pudră pentru obraz, sti­mu­lând circulaţia sanguină, având efecte anti­in­flamatoare şi înfru­mu­seţând pie­lea. Dacă vreţi să folosiţi acest remediu în zi­lele noastre, când sensibilităţile alergice apar peste noapte din cauza alimentaţiei şi a poluă­rii, asigura­ţi-vă că nu sunteţi alergice la acest produs. În Occi­dent, reţeta populară cu măta­se de porumb a fost adap­tată la pudrele care dau acea rume­nea­lă sănătoasă obrazului şi îl întineresc.
* Rachiul de mătase de porumb – era un remediu folosit pentru tratarea răcelilor şi a bolilor de plămâni. O mână de mătase de po­rumb era pusă într-un litru de rachiu de cereale, în care era lăsată să plămădească trei săptă­mâni, după care se filtra. Rachiul se dădea în caz de febră, tuse, de­lir în timpul febrei.
* Beţie – în unele zone, femeile puneau mătase de porumb în vinul sau rachiul beţivilor. Se spunea că acest ingredient reduce pofta de băutură şi, mai ales, reduce pornirile violente, ajutând băutorul să “nu-i fie furate minţile”.
* Fumul obţinut prin arderea mătăsii de porumb – era folosit de către doftoroaie pentru curăţarea încă­pe­rilor de duhuri rele. Despre acest fum se mai spunea că ajută la căpătarea darului de a prezice, pen­tru că se credea că are puterea de a duce conştiinţa pe tărâmurile de dincolo.
* Păpuşile de porumb – în foarte multe zone din ţară, ştiuleţii de porumb, cu tot cu mă­­tase, erau folosiţi pentru confecţionarea ju­căriilor de către copii şi… adulţi. Adoles­cen­ţii şi adulţii foloseau aceste păpuşi în sco­puri magice, ca “jertfe” (un ecou al sa­crifi­ciilor u­ma­­ne păgâne?) pentru influenţarea fe­no­me­nelor naturale. În Botoşani, de exem­plu, pă­puşile erau descântate şi puse pe firul ape­lor se­cate pentru a chema ploaia. În Do­bro­gea, păpuşile erau îngropate în pământ, toam­na, târziu, pentru pentru a chema recolte mă­noase în anul ce va veni. În nordul Mol­do­vei, erau puse afară, pe câmp, când se în­teţea gerul prea tare, ca să “se milosti­veas­că Domnul de ele şi să înmoaie vremea”.