Musetelul cel mai bun somnifer
Compozitia chimica a florilor de musetel releva o bogatie de structuri si de clase chimice: ulei volatil, principii amare, flavonozide, cumarine, acizi fenolici, poliholozid de tip I si II, fitosteroli, colina, hidrocarburi, carotenoide, vitaminele B, acizi grasi, cetoalcooli etc.
Actiunile farmacologice ale acestui complex fitochimic sunt numeroase. Astfel, musetelul este recunoscut pentru actiunea antiinflamatoare, cicatrizanta, epitelizanta, antiulceroasa, aperitica, antitoxica, antifungica, antitermica, imunomodulatoare, antialergica, analgetica, spasmolitica.
–
Cercetari mai noi releva calitati terapeutice suplimentare: de anxiolitic si sedativ, adjuvant in inducerea somnului, antidiabetic, de fitoestrogeni. Aceste minunate calitati stau la baza indicatiilor terapeutice pentru afectiuni buco-faringiene, oculare, afectiuni inflamatorii rinosinuzale si traheo-bronsice, in anorezxe, digestii lente, flatulenta, gastro-enterocolite, afectiuni renale si ginecologice, afectiuni dermice.
Pentru a beneficia de cat mai multe elemente valoroase existente in compozitia florilor de musetel, recoltarea se va face la inceputul infloririi, pe timp insorit, manual sau cu un pieptene special. Uscarea se face la umbra, natural
Musetelul calmeaza starile de iritare , neliniste si va ajuta sa va lasati de fumat
Daca stiti ca suferiti cu nervii, ceaiul de musetel poate sa va ajute, inducindu-va o stare de liniste. Puteti face acest ceai la fel ca pe cel de rozmarin, dar fara sa adaugati miere si lamiie.
Daca sinteti nelinistit din cauza ca incercati sa va lasati de fumat, musetelul va este, de asemenea, de folos. Puteti sa incercati sa mestecati flori de musetel cind simtiti nevoia sa fumati.
MUŞEŢELUL o planta miraculoasa
Matricaria chamomilla Fam. Compositae.
Denumiri populare: mamoriţă, mărariul câinelui, matricea, mătricea, momoriţă, morună, muşăţăl, muşăţea, muşcăţel, muşeţel de câmp, ochiul boului, poala Sfintei Marii, roman, romaniţă, romoniţă, romoniţă bună, romoniţă mică, rumaniţă, rumâniţe, rumoniţe.
În tradiţia populară: decoctul se folosea la spălături şi oblojeli contra durerilor de cap. Contra durerilor de urechi se făcea cu el abureli, ori spălături cu decoctul florilor. Se folosea şi la răni, bube, bube dulci, hemoroizi. Ceaiul se lua contra tusei, răceli, reumatismului. Decoctul se ţinea călduţ în gură, contra durerilor de dinţi; se mai făcea cu el gargară, contra durerilor de gât. Peste tot era folosit la durerile de stomac. Sub formă de ceai sau plămădit în rachiu, de seara până dimineaţa, se lua contra vătămăturii.
Foarte frecvent era întrebuinţat pentru uşurarea naşterilor, a complicaţiilor sau a altor afecţiuni feminine.
Istoric şi întrebuinţări: muşeţelul este una dintre cele mai vechi şi mai valoroase specii medicinale, acţiunea s terapeutică fiind cunoscută încă din antichitate. După scrierile lui Hipocrate, Dioscoride şi Pliniu, inflorescenţele muşeţelului erau utilizate de către greci şi romani în medicina tradiţională, precum şi în cosmetică.
La sfârşitul secolului XV-lea în Germania s-a obţinut „aqua chamomillae” prin distilarea inflorescenţelor în vapori de apă. În secolul al XVI-lea, Camerernis a constatat că uleiul volatil obţinut din muşeţel are culoare albastră. Ca plantă medicinală muşeţelul este înscris astăzi în farmacopeele din aproape toate ţările lumii.
Valoarea terapeutică se datorează întregului complex de compuşi chimici, cu structuri foarte diferite, care sunt sintetizaţi atât în florile tubulare, cât şi în cele ligulate. Muşeţelul se utilizează sub formă de tinctură, extract fluid şi mai ales de infuzie. Preparatele azulenice sunt folosite în tratamentul astmului bronhic, al reumatismului, gastritelor alergice, eczemelor, rănilor, inflamaţiilor, etc.
Achterrath-Tucherman şi colaboratorii menţionează că extractele de muşeţel sunt utilizate mai ales pentru efectul lor antiinflamator şi spasmolitic. Studiul acţiunii extractului „kamillosan” evidenţează faptul că atât compuşii din grupul lipofilic, cât şi cei din grupul hidrofilic îşi au importanţa lor în acţiunea lor terapeutică menţionată.
După Astadjov, uleiul volatil din muşeţel are largi întrebuinţări în terapie: prezintă o acţiune calmantă asupra sistemului nervos central, are proprietăţi dezinfectante şi antiinflamatoare, stimulează secreţia gastrică şi pofta de mâncare.
Pentru ca acţiunea terapeutică a muşeţelului, să fie maximă, aceste trebuie să conţină: ulei volatil minim 0,75%, chamazulene 5%, bisabol 20-30% en-in-dicicloeteri 0% şi flavone 5,70-7,20%.
După Redaellişi Formentini, acţiunea terapeutică complexă a extractului de muşeţel este întregită şi de prezenţa cumarinelor, sintetizate mai ales în florile ligulate.
În ultimul deceniu, uleiul volatil obţinut din muşeţel este mult utilizat în industria cosmetică, pentru prepararea pastelor de dinţi, a săpunurilor, a şampoanelor, a diferitelor crème, precum şi în industria parfumurilor.
Descriere: este o specie anuală, erbacee.
Rădăcina este pivotantă, fusiformă, cu puţine ramificaţii, repartizate în stratul superficial al solului.
Tulpina este erectă, rotundă, glabră sau fin pubescentă, foarte ramificată, înaltă de 30-50cm la populaţiile locale şi de 50-75 cm la soiurile ameliorate, poliploide. Internodiile tulpinii au lungimea variabilă, în funcţie de poziţia acestora pe tulpină, fiind mai lungi la mijlocul tulpinii şi la formele cu talie mică de 5-10cm şi mai scurte către bază şi către vârful tulpinii 2-3cm.
Frunzele sunt sesile, înserate altern, bifidat compuse, bi sau tripenat sectate, cu 6-0 perechi de secţiuni liniare, distanţate, glabre, cu lăţimea de 0,4-0,5mm şi lungimea diferită, frunzele de la baza tulpini fiind mai lungi, de 12-18 cm.
Aaaflorile reprezentate prin inflorescenţe, sunt grupate în capitule terminale situate pe un peduncul lung de 5-10cm. Diametrul capitulului este variabil, la formele diploid fiind mai redus, de 1-1,5cm, iar la formele poliploide de 2-3 cm. Involucrul este format din 20-30 de bractee eliptice, cu lungime de până la 3 mm, de culoare verzuie cu marginea membranoasă. Capitulul este compus din 1-18 flori ligulate, de culoare albă, lungi de 5-9 mm cu lăţimea de 3-4mm, prevăzute cu 4 nervuri longitudinale şi cu 3-4 zimţi. După deschiderea butonilor florali aceste ligule se desfac treptat, ajungând la o poziţie orizontală, iar spre sfârşitul înfloririi se apleacă spre sol. Receptacolul este format din flori tubulare, de culoare galbenă-aurie, are o formă plată la începutul înfloririi, devine apoi semisferică, iar spre sfârşitul perioadei de înflorire, devine semisferică, iar la sfârşitul perioadei de înflorire, devine conic, fiind gol în interior. Înfloreşte din luna mai până în iulie.
Fructul este o achenă mică, de culoare argintie, lungă de 1-1,5mm, cu lăţimea de 0,3mm. Masa a 1000 fructe oscilează între 0,03 şi 0,08g.
Compoziţie chimică: se folosesc florile de muşeţel Flores Chamomillae.
Substanţele minerale sunt prezente în florile de muşeţel în proporţie de 8-0%.
Principiul activ este uleiul volatil, care este sintetizat în florile tubulare. Uleiul proaspăt obţinut este de culoare albastră, cu gust amărui şi miros caracteristic. Conţinutul variază în funcţie de provenienţă, între 0,30-1,50%.
Componenţii uleiului volatil sunt formaţi din hidrocarburi monoterpenice şi mai ales sescviterpenice, precum chamazulenele, care nu preexistă în inflorescenţe şi care provin din lactone sescviterpenice guaianolidice, denumite prochamazulene (matricina şi matricarina. Prin antrenare cu vapori, acestea îşi deschid inelul lactonic şi trec în acid chamazulen-carbonic, care se decarboxilează şi trece la rândul lui în chamazulenă.
În uleiul volatil se mai găsesc farnesen, cadinen, mircen, tetra terpinen, alcooli sescviterpenici, alfa bisabol şi oxizii lui, A, B, C, alfa bisabolonoxid, farnesoid.
În uleiul volatil s-au identificat derivaţi poliinici cu structtură spiro-hidrofuranică, denumiţi en-in-dicicloeteri.
Flavonoidele sunt prezente şi în inflorescenţe, în cantitate apreciabilă. În afară de apigenină şi glicozidele ei, care se găsesc în florile ligulate, flavonele se află în florile tubulare. Cumarinele sunt reprezentate în flori de către umbeliferonă, metil-umbeliferonă, herniarină. S-a semnalat prezenţa acizilor cafeic, vanilinic, siringic, anisic, a glucidelor, lipidelor, fitosterolilor, colinei, a vitaminelor B, acizilor ascorbic, nicotinic.
Acţiune farmaceutică: au acţiune antiflogistică a azulenelor şi favorizează repararea ţesuturilor datorită prezenţei proazilenelor şi a azulenelor, normalizează secreţia acidului clorhidric în stomac. Prin acţiunea lor se eliberează histamina care stimulează aparatul reticuloendotelial. Au şi o acţiune spasmolitică şi antispasmodică datorată derivaţilor cumarinici şi flavonici, analgezic slab, antihistaminice, antispasmodic mediu folosit în special intestinal sau genital, antiseptice, precum şi o acţiune antinevralgică uşor sedativă nervoasă. Are acţiune dezinfectantă şi antiinflamatorie puternic. Antidiareic, antiulceros, calmant gastric, carminativ, curativ, reduce febra, scade secreţiile gastrice, stimulent slab. Ajută la epitelizare şi apariţia ţesutului de granulaţie în special la arsuri. Cosmetic în special pentru piele, păr. Este planta care se indică în special copiilor. Are efect rapid antiseptic şi antiinflamator. Antiinflamator şi antispastic puternic.
Substanţele mucilaginoase acţionează asupra intestinului întârziind absorbţia, sau prelungind acţiunea asupra mucoasei intestinale a medicamentelor ingerate în acelaşi timp.
Se pot administra ca amar-aromatic, stomahic, şi antispasmodic, utile mai ales în inflamaţiile gastrice, în stări dispeptice, etc. Acţionează şi asupra colitelor sau în inflamaţii intestinale diverse.
Este prima plantă care se indică copiilor. O jumătate de linguriţă de flori se pun la o cană de apă şi fierb 5 minute. Are efect rapid antiseptic, antiinflamator în special în abcese dentare, afte bucale, stomatită, amigdalită, farinită, balonări, diaree, colici şi enterocolită (se poate în acest caz asocia cu mentă), dureri de cap de origine digestivă.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese dentare, afecţiuni bucale, afecţiuni dentare, afecţiuni gastro-intestinale şi stomacale, afecţiuni otorinolaringologice, afecţiuni respiratorii şi ale sinusurilor, amigdalite, arsuri, astm bronhic şi alergic, balanite, balonări, boli de ficat, bronşite, cataruri cronice ale căilor respiratorii superioare, cearcăne, cistite purulente (ca analgezic), conjunctivite şi alte inflamaţii ale ochilor, colici abdominale, colite ce apar în boala ulceroasă, colorarea părului, colite, coşmaruri la copii şi sugari, dermatoze diverse, dezechiolibre hormonale la pubertate, diaree (ca şi calmant, antispastic), dismenoree, dizenterie amebiană, dureri de urechi, dureri de cap de origine digestivă sau pe fond de stres, dureri de ochi, eczeme zemuinde generalizate, enterocolite (se asociază cu menta), epididimită (ca antiinflamator), eritem fesier (cu mentă şi bicarbonat), erupţii cutanate în special care provoacă mâncărimi şi supuraţii, faringite (în special pentru efectul antiinflamator şi febrifug), frisoane, furuncule, gastrită hiperacidă, greţuri în timpul sarcinii, gripă, hemoroizi, hidrosadenite, infecţii renale, infecţiile pielii, inflamaţiile căilor urinare, inflamaţii acute sau cronice interne sau externe, inflamaţiile mucoaselor, insomnie, îngrijirea părului, îngrijirea tenului, iradiere cu raze X- alfa- Beta- Gama, iritabilitate nervoasă, iritabilitate premenstruală, iritaţii gastrice produse de folosirea medicamentelor în exces sau medicamente agresive, iritaţii ale pielii, leucoree, leziuni lichefinizate, mâncărimi în zona genitală la femei (prurit vulvar), menstre dureroase, nevralgii cu localizări diferite (facială, de trigemen, intercostală, etc), panariţiu, pete pe piele, prurit senil, răceli, răni purulente, reacţii alergice interne sau externe, sinuzită cronică în special în cazul copiilor, spălături dezodorizante, spasme intestinale, stări alergice, stări dispeptice, stări inflamatorii sau cronice ale mucoasei gastrice, stări de oboseală, stări febrile, stări de iritabilitate ale intestinului gros, stări de nervozitate sau agitaţie, stomatite, stres cronic şi boli generate de stres, tenuri iritate, tulburări digestive, tulburări menstruale, toxiinfecţii alimentare, tulburări dispeptice, ulcer gastric în faza incipientă, ulceraţii cronice, ulcere de gambă inclusiv ulcer varicos, urticarii, vaginite.
Mod de folosire:
-Pulberea: se macină cu râşniţa de cafea fin şi apoi se cerne cu sita fină (de făină albă). Se pune în borcan cu capac. Nu se păstrează mai mult de 3-5 zile, pentru că ţşi pierde proprietăţile). Se ia câte 1 linguriţă sub limbă, unde se lasă pentru 0 minute, apoi se înghite cu puţină apă. Se ia de 3-4 ori pe zi, cu 15 minute înainte de mese.
-Infuzie din 2 linguriţe de plantă, puse în 250 ml apă clocotită. Se acopere apoi 0 minute după care se strecoară şi se pot consuma 2 căni pe zi.
–Infuzie pentru baie: din 100 g flori puse într-un săculeţ de pânză care se cufundă pentru 0 minute în apă clocotită după care se vor face băi generale în afecţiunile pielii extinse.
–Infuzie concentrată extern: din 20g plante care se pun la 1 litru de apă, pentru 0 minute după care se strecoară şi se pun pe tenurile sau pielea iritată.
-Infuzie- extern: din 30 g flori la 500 ml apă clocotită. Se vor lăsa apoi timp de 0 minute acoperite, după care se vor strecura şi se poate folosi la spălături în afecţiunile externe.
-Comprese cu flori care se vor pune în apă clocotită, apoi se strecoară după 0 minute şi florile se vor pune în pansamente iar ceaiul se va putea consuma intern.
-Cataplasme: planta se macină cu râşniţa de cafea apoi se pune puţină apă cât să se poată realiza o pastă care se va întinde în strat subţire pe un pansament şi se aplică apoi extern aplicat lejer. Se schimbă la 24 ore cu alt pansament făcut identic.
-Decoct din 2 linguriţe de flori fierte pentru 5 minute apoi strecurate care se vor aplica pe piele în afecţiunile de mai sus.
-Inhalaţii– 1 litru de apă fiartă se toarnă peste 4 linguri de flori de muşeţel- se lasă apoi să fiarbă şi oala în care fierbe se acopere cu un prosop sub care se aşează bolnavul pentru a inhala aburul. Se indică în afecţiuni respiratorii sau în insomnii.
– Ulei: 50 g flori mărunţite se vor pune în 250 ml ulei de floarea soarelui. Se vor ţine apoi timp de 3 ore pe baia de apă. Se vor strecura. În cazul în care se doreşte a se face o cremă se va adăuga la acest ulei şi ceară de albine- aproximativ 50g. Se pun din nou pe baia de apă, după care se va lua de pe foc, se mestecă în permanenţă pentru că are tendinţa de stratificare.
În eritemele fesiere se pune bicarbonat de sodiu la 2 căni de decoct se pune 1 linguriţă de bicarbonat de sodiu. Bicarbonatul se pune numai după ce s-a strecurat şi s-a luat de pe foc.. cu un tifon muiat în infuzie se spală zona afectată.
Uleiul se poate folosi şi intern luat câte o linguriţă dimineaţa pe nemâncate în afecţiunile gastrice.
