Policondrita.
Este o boală inflamatorie care afectează cartilajul. Este rară, apare mai frecvent între 40-60 ani, în egală măsură afectând ambele sexe, dar poate apare şi la copii. Este o boală progresivă care evoluează în pusee, afectând cartilajul urechilor, al nasului, al traheei, şi al bronhiilor, dar afectând şi structurile interne ale ochilor şi urechilor.
Cauzele şi mecanisele de producere ale bolii sunt necunoscute. În majoritatea cazurilor policondrita recidivantă poate apare ca o suferinţă solitară, dar în aproximativ o treime de cazuri ea însoţeşte alte boli cum sunt: poliartrita reumatismală, lupusul eritematos sistemic, sindromul Sjogren, vasculita, sindromul Reiter, hipotiroidia, spondilita anchilopetică, ciroza biliară primitivă.
Distrucţia cartilajului începe de la periferie şi avansează spre centru. Cartilajul degradat este înlocuit cu ţesut de granulaţie şi apoi de fibroză şi de arii de calcifiere.
La urechi.
Cartilajul cel mai des afectat, la aproximativ 90% din bolnavi este pavilionul urechii. Condrita auriculară apare de obicei la ambele urechi cu durere bruscă, cu roşeaţă, tumefiere şi sensibilitatea pavilionului urechii. Porţiunea inferioară a urechii (lobul urechii) nu este afectat pentru că nu există cartilaj. Dacă boala se repetă de mai multe ori, urechea poate lua aspect flasc. Dacă inflamaţia afectează şi conductul auditiv, poate fi afectat auzul. Când se produce şi inflamaţia arterei auditive interne se produce greaţă sau vărsături, vertij (ameţeli) şi chiar surditate.
La nas.
Inflamaţia cartilajului nasului (condrita nazală) se produce în timpul primelor atacuri ale bolii, şi se manifestă prin rinoree, înfundarea nasului şi chiar sângerări nazale (epistaxis).
Nasul este umflat, sensibil, roşu, care poate fi deformat în „şa” se poate produce încet, fără să fie precedată de inflamaţie. Deformarea cu aspect de „şa” apare de obicei la femeile tinere.
Laringe şi trahee.
Afectarea laringelui şi traheii apare la aproape jumătate din bolnavi. Pacienţii au tuse seacă, sunt răguşiţi şi au o sensibilitate crescută la nivelul laringelui şi traheii.
Poate apare colapsul cartilajului laringelui sau al traheii care poate pune în pericol viaţa prin posibilitatea de asfixie. Dacă apare colapsul cartilajului bronhiilor se poate produce pneumonie şi dacă este extins poate apare insuficienţa respiratorie.
La articulaţii.
La începutul bolii poate apare şi artrita, care afectează cam o treime din pacienţi. Timp de mai multe luni poate fi singurul semn clinic. Artrita apare atât la articulaţiile mari cât şi la cele mici şi de obicei este asimetrică. Poate fi afectată doar o singură articulaţie sau pot fi afectate mai multe articulaţii. De obicei artrita dispare spontan, fără să lase deformări articulare, după câteva zile sau după mai multe săptămâni. De obicei articulaţiile sunt tumefiate, calde dureroase.
La torace.
Pot fi afectate şi cartilajele de pe marginea sternului (costocondrale), iar distrucţia lor poate produce perete toracic anterior flasc sau înfundarea sternului.
Doar la 5% din pacienţi poate apare insuficienţa aortică, datorată dilataţiei progresive a indului aortic sau a distincţiei valvulare tricuspide. Mai pot să apară anevrisme de aortă toracică sau abdominală, pericardită sau miocardită.
La ochi.
Afectarea oculară poate fi de tipul conjunctivitei sclerei, episcleritei, iritei şi keratitei. Poate apare chiar şi un edem al pleoapelor, nevrita optică şi paralizia muşchilor oculo-motori, dar şi ulceraţii şi perforaţii ale corneei care pot duce la orbire.
Diagnostic.
Manifestările bolii sunt polimorfe, iar evoluţia sa este foarte variabilă, cu episoade care durează de la câteva zile la câteva săptămâni, care apoi se remit spontan. În schimb la unii pacienţi boala poate evolua cronic.
Diagnosticul acestei boli este uşor de pus când boala afectează cartilajele externe, dar localizarea viscerală a bolii duce deseori la confuzii de diagnostic. Biopsiile cartilajului afectat de la nivelul nasului, urechilor, laringelui, traheii pot duce la punerea diagnosticului, dar acestea sunt necesare doar când manifestările sunt tipice.
Tratament.
Doar tratament de la medicul de specialitate. Tratamentul naturist nu dă rezultate.
