Pseudoguta.
(Boli produse de cristale).
Depunerea de cristale de pirofosfat de calciu la nivelul articulaţiilor duce la condrocalcinoză sau pseudogută, cum mai este denumită această boală. Depozitarea acestor cristale la nivelul articulaţiilor duce la atacuri intermitente de artrită acută sau poate să nu se manifeste deloc fiind descoperită la radiologie, când la nivelul cartilajului articular se observă calcifierea acestuia (de aceia se numeşte condrocalcinoză).
Cristalele de pirofosfat de calciu se pot depune în urma unor tulburări metabolice la nivelul organismului care apar în boli ca mixedemul, hiperparatiroidismul, hemocromatoza sau amiloidoza sau poate avea o cauză necunoscută, boala afectând în mod egal atât bărbaţii cât şi femeile.
Existenţa cristalelor de pirofosfat de calciu în articulaţie declanşează o reacţie inflamatorie, care este cu atât mai severă şi mai prelungită cu cât rata eliberării cristalelor este mai mare.
Organismul produce pirofosfat în cantitate imensă, de câteva kilograme pe zi. Aceasta nu este rezultatul unei absorbţii digestive, ci a unor reacţii de sinteză produse în organism. Pirofosfatul după producere este hidrolizat rapid de către celulele diverselor ţesuturi în ortofosfat şi astfel în ser nu ajunge decât o cantitate mică. O altă cale de distrugere a pirofosfatului este captarea sa pe suprafaţa osului. Când se produce o modificare în procesul de distrugere a pirofosfatului are loc depunerea acestuia în ţesuturile articulare, depuneri care fac la început circular în jurul celulelor cartilajul. Când cristalele de pirofosfat se găsesc şi în cavitatea articulară acestea nu sunt rezultatul precipitării lor, ci a descuamării lor din cartilaj.
Boala poate evolua sub mai multe aspecte clinice:
-Când aspectul clinic este pseudogutos articulaţia afectată se înroşeşte, se tumefiază, este dureroasă, şi are loc limitarea mobilităţii la nivelul acestei articulaţii. În ordinea descrescătoare a afectării articulaţiilor acestea sunt, genunchi, articulaţia radiocarpiană, articulaţiile metacarpofalangiene, şold, umăr, coate, gleznă. În foarte puţine cazuri afectarea poate să fie la mai multe articulaţii. Atacurile acute de artrită ţin maximum 4 săptămâni şi nu sunt urmate de modificări ale articulaţiilor.
-Când aspectul clinic este pseudoreumatoid, sunt afectate mai ales articulaţiile de la nivelul mâinii (radiocarpiene, metacarpofalangiene), cot, genunchi, umeri. Simptomele apar în special dimineaţa prin greutate în efectuarea mişcărilor în articulaţia respectivă, cu tumefacţia articulaţiei şi eliminarea mobilităţii acesteia. Aceste atacuri de artrită ţin luni de zile, iar ulterior pe radiografii apar modificări.
-Când aspectul clinic este pseudoartrozic, genunchii sunt articulaţiile cel mai des interesate, care cu timpul ajung să se deformeze, atacurile acute ţinând de obicei luni sau chiar ani.
-Pot să nu existe manifestări clinice, boala fiind descoperită doar la examenele radiologice: peste 70 de ani aproximativ 3% din ei sunt găsiţi cu condrocalcinoză la examenele radiologice, iar peste vârsta de 90 de ani, aproximativ jumătate din populaţie are modificări de condrocalcinoză pe filmele de radiografie.
Cel mai frecvent cristalele de pirofosfat de calciu se depun la nivelul meniscurilor de la genunchi, dar şi la nivelul simfizei pubiene, la nivelul discurilor articulare radiocarpiene şi la discurile articulare sternoclaviculare în schimb articulaţia temporomandibulară nu este niciodată afectată. Când se extrage lichid de la nivelul articulaţiei afectate se observă la nivelul acestuia, cristale rombice sau neregulate de pirofosfat de calciu care se văd la lumina polarizată.
Tratament. Se face de obicei în urgenţă cu colchicină injectabilă, iar dacă acesta nu este disponibil- cu antiinflamatoare nesteroidiene: diclofenac, indometacin, nimensulid, etc. Cel mai eficient fiind totuşi indometacinul. De asemenea se efectuează aspirarea lichidului sinovial din articulaţie pentru îndepărtarea cristalelor şi injectarea intraarticular a unei soluţii de corticosteroizi (de obicei Diprophos).
Depunerea de cristale de hidroxiapatită (sau denumirea mai nouă a acestor cristale de fosfat bazic de calciu), periarticular sau intraarticular dau de asemenea atacuri acute sau cronice de artrită. Cel mai des artrita interesează umerii, cotul, trohanterul mare femural, degete şi genunchii în partea internă a acestora. Articulaţia este tumefiată cu tegumentul de deasupra roşu. Aceste cristale nu se pot vedea decât cu microscopul electronic din păcate, de aceia diagnosticul este greu de stabilit. La microscopul cu lumină polarizată acestea nu sunt birefrigente. Totuşi în clinică se foloseşte ca metodă de screening la microscopul optic coloraţia cu roşu de alizarină pentru a se identifica aceste cristale. Pe radiografii, depunerea cristalelor se observă ca opacităţi în jurul articulaţiilor cu aspect de nori. Depunerea de cristale de hidroxiapatită se poate asocia cu boli cum sunt sclerodermia, dermatomiozitele şi insuficienţa renală cronică. Tratamentul se efectuează cu antiinflamatoare nesteroidiene sau cu colchicină, iar dacă este afectată o articulaţie mare se efectuează injectarea intraarticulară de Diprophos.
Depunerea de cristale de oxalat de calciu în ţesuturi are loc la cei care efectuează hemodializă sau dializă peritoneală. Depunerea lor în articulaţii duce de asemenea la atacuri de artrită acută cu dureri, tumefacţie şi roşeaţa articulaţiei. În schimb acestea se pot depune şi pe pereţii vasculari sau în tegumente la unii pacienţi. La examenul microscopic cristalele de oxalat de calciu sunt birefrigerente şi bipiramidale fiind găsite în interiorul neutrofilelor. Această boală poate fi congenitală, când aceste cristale se găsesc în măduva osoasă.
În schimb pe radiografii (metodă de diagnostic care stă la dispoziţia oricărui medic9 ele nu pot fi distinse de calcificările produse prin depunerea de cristale de pirofosfat de calciu sau hidroxiapatită.
Au mai fost identificate în lichidul sinovial de la nivelul articulaţiilor în boli articulare, cristale de colesterol, care au aspect plat cu colţuri crescute sau mai rar anciforme. Acestea nu au nici o activitate (nu fac rău articulaţiei), ele provenind din colesterolul existent în membranele celulelor care migrează în spaţiul sinovial.
Pseudoguta– este un sindrom în care crizele de artrită asemănătoare celor din gută apar în asociere cu calcifieri anormale în articulaţii şi cartilajele articulare, evidenţiate radiologic.
Articulaţiile genunchiului şi radiocarpiene sunt cel mai des implicate. Concentraţia însă de acid uric este normală. La examinarea acestor formaţiuni se constată că sunt formate din pirofosfat de calciu în cea mai mare parte şi nu din uraţi.
Complicaţii- leziuni cardio-vasculare sunt cele mai importante şi frecvente complicaţii în cazul în care tratamentul nu se face corespunzător.
Urmează apoi leziunile renale mai ales datorită microlitiazei sau calculozei renale cu uraţi dar şi depunerilor de uraţi în peretele tubilor colectori din piramidele renale.
Diabetul zaharat ca şi hiperglicemia pot să contribuie la agravare.
