Diskeratoza foliculară.
Boala Darier.
Această dermatoză se manifestă la începutul ei printr-un aspect murdar şi o consistenţă aspră pe care o capătă pielea în anumite locuri. După apariţia primelor leziuni( lucru care se petrece de obicei în şanţul nazo-faringian, la tâmple sau în regiunile inguino-crurale) erupţia se întinde, încet, sub formă de puseuri succesive, elementele noi apărând şi în alte teritorii.
Pe tegumentele astfel modificate nu întârzie să apară elemente papuloase plane sau uşor ombilicate, având un diametru de 1,5 mm, a căror suprafaţă se acopere cu un depozit brun cornos, de grosime variabilă. Dacă încercăm această crustă, ne dăm seama că se înfundă, ca un con de consistenţă mai moale, în lumenul unui folicul pilos.
La început izolate elementele descrise sfârşesc prin a conflua prin marginile lor, constituind astfel placarde mai mult sau mai puţin întinse. Erupţia poate fi uneori generalizată, dar de obicei este circumscrisă, cu o dispoziţie simetrică, numai în anumite regiuni ale pielii. Aceste regiuni sunt: faţa, unde placardele se localizează de obicei în şanţurile nazo- geniene, la tâmple şi în scobitura urechii.
Mai poate fi localizată în pielea capului, unde erupţia constituie adesea un fel de carapace cornoasă, continuă, cu suprafaţa neregulată, fără să provoace căderea perilor.
Trunchiul la rândul său poate fi prins în totalitatea lui, dar de obicei placardele eruptive predomină în regiunile medio-toracice anterioare şi posterioare, cât şi la nivelul cingătorii unde sunt mai frecvente.
Pe membre erupţia se localizează cu predilecţie la nivelul marilor plici, dar elementele diseminate se pot vedea şi în afara lor atât pe feţele lor de flexie, cât şi de extensie.
Pe dosul mâinilor, care sunt adesea atinse, papulele sunt lipsite de crustă, ele prezentând aspectul unor veruci plane. În regiunile palmo-plantare, erupţia ia caracterul unei keratodermii punctate, pielea fiind presărată cu mici globi gălbui. În cazurile mai vechi, placardele dezvoltate la nivelul marilor plici(axilare şi inguino- crurale) capătă adesea aspectul vegetant, conopidiform, ele fiind constituite din elemente roşietice, macerate şi lipsite de crustă, răspândind un miros fetid. În mod excepţional, se pot observa şi în cavitatea bucală şi vulvă, ele arătând ca nişte mici papule de culoare normală sau albicioasă.
Starea generală nu este atinsă în cursul acestei boli. La unii s-a constatat coexistenţa ei cu o stare de debilitate mintală şi de frigiditate sau tulburări endocrine diverse.
O dată dezvoltată, dermatoza se menţine indefinit, ea persistând de obicei în tot timpul existenţei. Simptomele subiective sunt foarte reduse afară de un uşor prurit sau de usturimi pe formele vegetante de la nivelul plicilor.
Tratamentul este descurajant.
Se indică totuşi sucul de morcovi care se poate consuma în orice cantitate, dar minimum 250 ml pe zi. De asemenea se indică să se facă băi prelungite în special cu paie de ovăz sau cu flori de fân. Pe locurile afectate după baie se indică presărarea de praf de coajă de stejar sau cărbune praf foarte fin.
Local va trebui totuşi pentru reducerea keratozei să se folosească apa de var care va reduce aceste keratoze. Este de obicei o boală cronică sau care tinde să se cronicizeze cu toate că în cazurile în care se va avea grijă deosebită prin aceste metode simple se va putea stăpâni boala. Este foarte dificil să se vindece, deci toată viaţa vor trebui făcute aceste tratamente la cele mai mici semne de ivire a afecţiunii, pentru că la început se pot mult mai uşor trata, decât dacă sunt întinse.
Uneori se poate să nu mai apară perioade foarte lungi de timp dacă se va avea mare grijă.
