Infecţiile herpetice.
Puţine boli de piele sunt aşa de derutante ca herpesul. Când crezi că s-a vindecat, el apare din nou, adesea în formă mai gravă. Herpesul este o infecţie virală a pielii sau a mucoaselor. Virusul herpetic a schimbat conceptul de viaţă sexuală liberă din anii 70. Romantismul acelor vremuri, în care sexul era liber, s-a terminat brusc, odată cu infecţia herpetică, acesta fiind „duşul rece” care a adus lumea la realitate. Aşa cum ne confruntăm acum cu alte boli cu transmitere sexuală, ca infecţia u HIV, vremea anilor 70 a fost marcată de infecţia herpetică. Herpesul este o boală comună, cu o posibilitate de contaminare extrem de uşoară. Odată infectată pielea cu acest virus, episoadele eruptive se vor repeta aleatoriu. Recidivele ţin foarte mult de statusul imunitar al organismului. Dacă a intrat în organism, virusul rămâne acolo pentru totdeauna, având perioade de exacerbare (de erupţie) şi perioade de remisie.
Boala afectează pielea şi mucoasele. Există două tipuri de virusuri herpetice HSV tip 1, care dă leziuni în jurul gurii şi HSV tip 2 care determină leziuni în zona genitală.
Boala este uşor de diagnosticat pentru că leziunile sunt caracteristice: vezicule grupate în bucheţele, localizate de obicei în bucheţele, localizate de obicei pe o zonă roşie, fie în jurul buzelor, fie genital. Aceasta nu înseamnă că nu există şi leziuni pe alte zone de piele, ca cele de pe obraz, frunte, fese sau gambe. Modul de contagiune este direct de la persoana infectată la persoana sănătoasă, persoana infectată putând transmite virusul atunci când este în plină erupţie deci când are vezicule. Măsurile de precauţie ţin foarte mult cont de această caracteristică a modului de contaminare. Este evident că nu trebuie să sărutăm o persoană cu vezicule herpetice pe buze, iar partenerii nu trebuie să aibă contact sexual în perioada de erupţie a herpesului genital, pentru că riscul de transmitere de la un partener la altul este foarte mare. Chiar dacă persoana care ia virusul de la o alta nu va face imediat erupţie herpetică, ea devine purtătoare a virusului, iar în momentul în care organismul are un deficit imunitar poate să facă manifestări clinice şi să dezvolte propriu-zis boala.
Erupţia este favorizată de scăderea imunităţii (a reacţiei de apărare a organismului). La femei, herpesul poate apărea în perioada dinaintea menstruaţiei, datorită statusului hormonal, când organismul are o scădere imunitară. Oboseala fizică, oboseala intelectuală, dar şi expunerea la soare pot determina o erupţie. În sezonul estival, după primele zile de plajă, mai ales dacă pielea se arde, pot apărea erupţii herpetice la persoanele infectate. La fel se întâmplă la ger. De asemenea, declanşarea infecţiei se face şi în cazul unor traumatisme ale pielii. Observăm apariţia de herpes în urma traumatismelor de înfrumuseţare cum ar fi mărirea buzelor, tratamentul de peeling sau tratamentele cosmetice cu laserul. De aceea, în aceste proceduri, se iau măsuri de precauţie speciale şi se iau suplimentar tratamente antivirale şi antiherpetice, chiar dacă nu s-a înregistrat vre-o infecţie în antecedente. De asemenea la pacienţii supuşi tratamentelor cu cortizon sistemic, citostatice sau iradiere după cancere sau alte boli imunodeprimante fac mai uşor boala herpetică.
Herpesul genital recurent limitează viaţa sexuală, modifică comportamentul în cuplu, pentru că erupţia este însoţită de senzaţii de arsură şi de durere, ceea ce creează un mare handicap. Mama purtătoare de herpes genital poate transmite infecţia herpetică nou-născutului şi se poate produce chiar o afectare mai gravă a copilului: keratita herpetică, care poate să ducă la orbire. De aceea, o infecţie herpetică în zona genitală la femeia gravidă implică o recomandare expresă de naştere prin cezariană, astfel încât să se evite infectarea nou-născutului. Boala are şi forme foarte grave, cum ar fi eczema herpeticum, în care leziunile sunt extrem de extinse şi pot să cuprindă segmente mari de corp (de exemplu toată faţa). Aceasta este o eczemă care apare la atopii (persoane cu potenţial alergic mare) şi la imunodeprimaţi. Pot face o astfel de infecţie pacienţii cu HIV, cei care fac dializă, cei cu cancer, cu limfom sau o boală de sistem care e marcată de imunodepresie. Pe acest fond de imunitate scăzută se poate face herpes, dar într-o variantă mult mai gravă decât la o persoană obişnuită.
Se impune în primul rând un comportament precaut faţă de persoanele vizibil infectate. Nu se sărută bolnavii care au o erupţie evidentă şi se evită contactul sexual în perioada de erupţie. Între partenerii necunoscuţi sau cei cu un trecut comun scurt, prezervativul este măsura de precauţie cea mai eficientă împotriva herpesului, dar şi a altor boli cu transmitere sexuală.
Se poate evidenţia reacţia de apărare a organismului împotriva virusului herpetic prin analize, acestea fiind însă pur orientative, trebuind coroborate cu aspectul clinic. Prin analize putem doza anticorpii antiherpetici şi avem certitudinea că pacientul a trecut printr-o infecţie fără să ştim localizarea ei.
Examinarea la microscop a lichidului din vezicula intactă evidenţiază celule caracteristice în mai mult de 75% din cazuri. Se pot face şi culturi pentru HSV.
Tratamentul medicamentos.
Tratamentul antiviral se face cu medicamente specifice. Substanţa de bază este Aciclovirul şi derivatele superioare ale acestuia, de exemplu Valciclovir, Famciclovir. În lupta împotriva bolii, scopul principal este să limităm recidivele şi de aceea schemele de tratament trebuie repetate pe perioade lungi. În general, un tratament de prevenire a recidivelor se întinde pe circa 6 luni succesive, constând în cure repetate de 5 zile pe lună, pentru ambele tipuri de herpes.
Sunt bune doar imunostimulantele care revigorează organismul şi ajută la menţinerea sănătăţii. În rest, nu există alte remedii acceptate de medicina alopată.
Există creme antivirale.
Perioada de incubare a virusului este între 2-20 zile, după care infecţia se poate manifesta. Boala are o perioadă de erupţie de 6-7 zile, după care se remite, dar poate să reapară oricând. Tratamentul cu aciclovir durează 7 zile şi este eficient dacă este început în primele 3 zile de erupţie. Persoanele care au trecut deja printr-o infecţie şi ştiu semnele bolii (senzaţia de mâncărime şi arsura localizată într-un punct în care au mai avut herpes şi văd deja apariţia unei pete roz- roşietice) ştiu că urmează băşicarea pielii şi atunci dacă aplică din timp crema Aciclovir, Zovirax, etc, limitează sau chiar pot stopa erupţia, astfel încât s[ nu se mai manifeste semnele clinice şi să nu se mai ajungă la apariţia veziculelor.
