In cazul unor deformări ale articulaţiilor, umflături localizate în special la încheieturile mâinilor şi picioarelor, se recomandă următoarele reţete cu plante medicinale:
Esenţă de tătăneasă
Fricţiile făcute regulat, pe zonele deformate, alină durerile. Se foloseşte esenţa de tătăneasă, care se prepară în modul următor: rădăcinile se spală bine cu o perie aspră, se taie în bucăţele mărunte şi se introduc într-o sticlă. Se adaugă alcool rafinat de 38-40% şi se lasă minimum două săptămâni la loc călduros. Cu esenţa obţinută se fricţionează, zilnic, toată regiunea articulară dureroasă şi deformată.
Frunze „calde”
Se aleg câteva frunze cât mai mari de varză crudă, se întind cu fierul de călcat încins şi, aşa calde, se înfăşoară în jurul încheieturilor umflate. Peste ele se leagă o faşă lată ori o bucată de pânză (încălzită în prealabil) şi se leagă strâns. Un efect şi mai bun se obţine cu muguri proaspeţi de pedicuţă: se usucă într-un cuptor şi, calzi, se pun într-un săculeţ din pânză, care se aşează pe articulaţie, apoi se leagă strâns cu o altă cârpă, ca să ţinem săculeţul câteva ore, pentru a-şi face pedicuţă efectul.
Urzică
Repartizate pe parcursul unei zile, între două ceşti cu ceai de coada calului, se beau patru căni de ceai de urzică. Acesta se prepară punând o linguriţă vârfuită cu plante mărunţite la o ceaşcă de apă clocotită; se lasă „să tragă” o jumătate de minut, apoi se strecoară şi se bea cu înghiţituri mici.
Alifie de gălbenele
înainte de aplicarea compreselor cu micul bitter suedez este necesar ca locul să fie uns cu o alifie de gălbenele. Aceasta se prepară în felul următor: într-o cratiţă se înfierbântă 250 grame de untură de porc. In grăsimea încinsă se presară un pumn de gălbenele (frunze, flori şi tulpini). Se lasă să facă spumă, după care se trage vasul de pe foc. Se lasă să se răcească (vasul fiind acoperit) până a doua zi. Apoi se mai încălzeşte o dată, până ce compoziţia devine fluidă, se trece totul printr-o bucată de pânză, storcând puternic plantele. Alifia obţinută se păstrează în cutii bine închise.
Coada calului
în fiecare zi, dimineaţa, cu o jumătate de oră înainte de micul dejun şi seara, cu o jumătate de oră înainte de cină, se bea câte o ceaşcă de ceai de coada calului. La o cană se pune o linguriţă vârfuită cu plantele mărunţite, care se opăreşte cu apă clocotită şi se lasă să infuzeze o jumătate de minut. Apoi se strecoară şi se bea cu înghiţituri mici.
Baie de şezut cu coada calului
Cel puţin o dată pe lună este bine să faceţi o baie de şezut cu coada calului. Pentru aceasta, se iau 100 grame de plante uscate şi se pun, pentru 12 ore, într-o găleată cu cinci litri de apă rece, să macereze. Amestecul este apoi încălzit, strecurat şi se adaugă în apa pentru baie. Nivelul apei din cadă trebuie să ajungă puţin peste zona rinichilor. Durata băii este de 20 de minute. După ce ieşiţi din apă, nu vă ştergeţi; îmbrăcaţi un halat gros de baie şi rămâneţi în pat cam o oră, la căldură, astfel încât să transpiraţi puternic.
Mic bitter suedez
împreună cu patru ceşti cu ceai de urzică se ia, de trei ori pe zi, câte o lingură de mic bitter suedez pusă într-o jumătate de ceaşcă de ceai. Apoi, cantitatea respectivă se repartizează în două porţii, care se beau înainte şi după fiecare masă.
Compresă cu mic bitter suedez
Zilnic, pe locurile dureroase, se aplică comprese cu mic bitter suedez şi se iasă să-şi facă efectul timp de patru ore. Zona respectivă este unsă cu alifie de
gălbenele (pentru a evita degresarea puternică a pielii de către bitterul suedez), apoi se aplică bucata de pânză umezită, se înfăşoară complet articulaţia şi, peste
ea, se pune o altă bucată de vată uscată. Totul se acoperă cu o folie de plastic, peste care se trage o faşă lată sau se leagă cu o pânză ori un prosop, uscate.
