BĂNUŢEI
Bellis perennis Fam. Compositae
Denumiri populare: bănuţei, blidărei, boglarcă, boglari, bumbişori, bumbuşcuţe, burculiţe, cocoşei, floare frumoasă, floarea gâştei, floarea paştelui, frumuşică, iarbă frumoasă, lutculiţe, margarete pitice, mărgărită, minuţe, năsturaşi, ochiul boului, părăluţe, păşcuţe, rotoţele, scânteioră, steluţe.
Descriere- plantă erbacee, perenă, comună, cultivată şi spontană, prin fâneţe, păşuni, pe lângă drumuri, în regiunea de câmpie şi montană. Rizom scurt cu poziţie oblică, din care pornesc rădăcini firoase.
Tulpina glabră sau păroasă înaltă de 2-15cm. Tulpină alipit păroasă, terminată cu o inflorescenţă înaltă până la 16cm. Frunze obovat-spatulate uninerve, scurt păroase până la glabre, dispuse în rozetă bazală.
Flori numeroase adunate în calatidiu, cele marginale ligulate, albe, obişnuit la partea terminală roşii până la roz. Cele din partea centrală a discului tubuloase, galbene, hermafrodite. Înfloreşte în martie-iulie.
Fructe achene mici comprimate fără papus.
În tradiţia populară: se folosea ca leac în bronşite. Planta se spăla, se pisa, se storcea, iar sucul obţinut se amesteca cu zahăr candel şi se lua de mai multe ori pe zi. Unii o fierbeau bine acoperită, decoctul îl amestecau cu miere şi preparau un sirop din care luau 1-2 linguri pe zi contra bronşitei cronice.
Compoziţie chimică: saponine, acizi malic şi acetic, oxalaţi, substanţe tanante, mucilaginoase, ulei eteric, inulină, substanţe amare, urme de ulei gras, substanţe minerale.
Acţiune farmaceutică: produce o lubrifiere a sputei, uşurează respiraţia se indică mai ales la bolile aparatului respirator. De asemenea este diuretică, ajută chiar la diferite afecţiuni la refacerea celulară. Se pot folosi frunzele şi în alimentaţie în salate primăvara sau cu diverse ciorbe.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, ascită, astm, balonări, boli de ficat, boli renale, bronşite cronice şi acute, boli la buze, cancer pulmonar, sau sân, ciroză, comoţii cerebrale, constipaţie, dereglări metabolice, dureri de cap, dureri uterine, edeme inflamate, digestie lentă, furuncule, gaze intestinale, hepatite, insuficienţă renală, intoxicaţii, iritaţiile pielii, litiază renală cu uraţi, micoze, migrene, ochi inflamaţi, pemfigus, pete pe faţă, pleoape înroşite, pleurezie, porfirie, răni, reumatism, rino-laringite, tumori, tuse.
Mod de preparare:
Proaspete: -Se pot consuma proaspete în salate de crudităţi tăiate mărunt. Se mai pot tăia crude sau uscate mărunt şi se amestecă cu miere. Se iau în acest caz câte o linguriţă de mai multe ori pe zi. Se pot de asemenea folosi în orice ciorbă.
Ceai: 1 linguriţă de flori mărunţite la 100 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. În cazul în care se va folosi extern se va dubla cantitatea de plantă.
Este bine ca după 15 zile de tratament să se facă o pauză de 15 zile.
Vin- la 1 litru de vin de bună calitate eventual chiar vin vechi se pun 50-100 g de plantă mărunţită şi 50 ml miere polifloră. Se lasă timp de 8 zile agitând des, apoi se strecoară. Se poate consuma câte 1 lingură-50ml o dată de 3 ori pe zi, în afecţiunile descrise.
Suc obţinut cu storcătorul de fructe din plantă proaspătă. Se poate lua câte 1 linguriţă de 3 ori pe zi, cu 15 minute înaintea meselor principale. Este foarte util pentru reglarea proceselor metabolice din organism sau în cazul bronşitei.
Salată din frunze proaspete se poate face de fiecare dată când există un disconfort intestinal. Se poate consuma cu orice altă salată sau singur cu puţin oţet şi ulei pus peste frunzele proaspete. Ajută şi în cazurile în care există balonări.
Tinctura – o parte plantă măcinată se va pune într-o sticlă care are capac ermetic. Se mai adaugă 250 ml alcool alimentar de 70˚. Se va ţine la temperatura camerei timp de 15 zile agitând zilnic de mai multe ori. Se strecoară, se pune în recipiente mai mici închise ermetic. Se poate folosi timp de 2 ani, dacă a fost păstrată la rece, bine închisă. Se iau câte 5 picături-20 în afecţiunile descrise.
Extern.
Cataplasmă- se poate folosi atât planta proaspătă care se macină cu maşina de carne şi apoi se aplică pe un pansament care se pune pe locul afectat. Se ţine în funcţie de toleranţa individuală. Din planta uscată se umezeşte cu apă sau chiar cu smântână şi se aplică cataplasmă locală. La fel se ţine în funcţie de afecţiune şi toleranţă.
Unguente: la 100 g grăsime (untură de porc, unt fiert înainte pentru îndepărtarea impurităţilor) se va adăuga 50 g de plantă măcinată fin.
Se fierbe timp de 3 ore pe baia de apă. Se strecoară caldă, apoi se pune la rece în cutiuţe mici. În cazul în care se doreşte să fie mai consistentă se poate adăuga puţină ceară de albine încălzind din nou tot pe baie de apă pentru topirea cerii. La răcire se va mesteca bine pentru că are tendinţa să se stratifice.
În această cremă se poate pune puţin propolis brut (10- 20 g) şi se topeşte din nou, amestecând până la răcirea complectă. Se va ţine la rece în cutiuţe mici.
Praf: se transformă în praf din planta uscată cu râşniţa de cafea. Se va lua câte un vârf de cuţit 1 linguriţă de trei ori pe zi. Acesta se va ţine sub limbă timp de 10 minute, după care se va înghiţii cu puţină apă. Se poate şi acesta folosi perioade lungi de timp în afecţiunile descrise mai sus.
Modul de folosire pe afecţiuni:
Abcese- se aplică extern cataplasmă cu planta proaspătă. Se aplică caldă pentru maturarea abcesului şi rece după ce s-a extras puroiul.
Ascită- se foloseşte tinctură sau vin ajutând la eliminarea excesului de lichid din organism.
Astm- ceai sub diferite forme, suc sau vin şi tinctură, contribuind la uşurarea respiraţiei.
Balonări- se indică folosirea ceaiului sau sucului proaspăt.
Boli de ficat- se poate folosi sub orice formă ajutând la dezintoxicarea ficatului şi chiar la refacerea celulei hepatice. Se foloseşte perioade lungi de timp.
Boli renale- se foloseşte ceai, tinctură sau vin pentru efectul antibiotic şi diuretic.
Bronşite cronice şi acute- se foloseşte în special sub formă de suc proaspăt fiind foarte eficient în această formă, dar sunt eficiente şi celelalte metode de preparare. Contribuie la lubrifierea sputei şi este şi cu un efect antibiotic destul de puternic.
Boli la buze– se indică în special sub formă de ceai sau suc proaspăt.
Cancer pulmonar, sau sân- intern se poate lua sub orice formă contribuind la dezintoxicarea organismului şi în plus este unul dintre bunele plante antioxidante. Extern se poate aplica cataplasmă.
Ciroză- se indică în special suc proaspăt. Contribuie la dezintoxicare şi refacerea celulei hepatice.
Comoţii cerebrale- se indică sub formă de tinctură sau vin.
Constipaţie– în special suc proaspăt sau ceai. Se ia în funcţie de efectul care-l are asupra organismului, putându-se folosi în orice cantitate.
Dereglări metabolice– sucul proaspăt este foarte eficient contribuind la reglarea glandulară. În lipsă se poate folosi foarte eficient şi sub formă de tinctură.
Digestie lentă- sub orice formă se poate administra contribuind la stimularea secreţiilor stomacale şi totodată la stimularea peristaltismului intestinal.
Dureri de cap– extern sub formă de tinctură aplicată pe locul durerii şi intern tinctură sau vin.
Dureri uterine- cataplasme externe.
Edeme inflamate- cataplasme externe.
Furuncule- se aplică extern cataplasmă cu planta proaspătă. Se aplică caldă pentru maturarea abcesului şi rece după ce s-a extras puroiul.
Gaze intestinale- este indicat mai ales sub formă de ceai cald consumat după mesele copioase.
Hepatite- se poate folosi sub orice formă ajutând la dezintoxicarea ficatului şi chiar la refacerea celulei hepatice. Se foloseşte perioade lungi de timp.
Insuficienţă renală– suc proaspăt, vin sau chiar tinctură, se foloseşte perioade lungi de timp pentru efectul de dezintoxicare a organismului şi stimularea diurezei.
Intoxicaţii- se indică în special ceai sau suc proaspăt.
Iritaţiile pielii- cataplasmă locală.
Litiază renală cu uraţi- suc proaspăt, vin sau chiar tinctură, se foloseşte perioade lungi de timp pentru efectul de dezintoxicare a organismului şi stimularea diurezei. Ajută la eliminarea acidului uric în exces din organism şi totodată la diminuarea calculilor.
Micoze– suc proaspăt, cataplasme, vin, unguent, tinctură.
Migrene– extern sub formă de tinctură aplicată pe locul durerii şi intern tinctură sau vin.
Ochi inflamaţi- cataplasme externe şi intern suc proaspăt.
Pemfigus– cataplasme externe.
Pete pe faţă- tinctură aplicată de mai multe ori pe zi pe locurile afectate sau cataplasme. Se mai poate folosi şi unguentul în această afecţiune.
Pleoape înroşite- extern sub formă de tinctură aplicată pe locul durerii şi intern tinctură sau vin.
Pleurezie– suc proaspăt, vin sau chiar tinctură, se foloseşte perioade lungi de timp pentru efectul de dezintoxicare a organismului şi stimularea diurezei.
Porfirie- extern sub formă de tinctură aplicată pe locul durerii şi intern tinctură sau vin.
Răni-cataplasme, unguent, vin sau tinctură.
Reumatism– suc proaspăt, vin sau chiar tinctură, se foloseşte perioade lungi de timp pentru efectul de dezintoxicare a organismului şi stimularea diurezei.
Rino-laringite– suc proaspăt sau tinctură sau vin.
Tumori– datorită faptului că produce eliminarea toxinelor din organism şi are efect antitumoral este indicat în tumori atât intern cât şi extern.
Tuse– sub formă de suc este foarte eficient în tratarea tusei.
