Creşterea diurezei.
Diureza- Producerea si eliminarea urinei
Termenul de diureză definește cantitatea de urină excretată într-un anumit interval de timp. Deoarece cantitatea de urină excretată nu corespunde întotdeauna cu cea eliminată, pentru aprecierea exactă a diurezei este necesar cateterismul uretral și plasarea unei sonde în vezica urinară.
Diureza este un parametru care oferă informații importante despre evoluția unui bolnav. În termeni generali, diureză se referă la cantitatea de urină excretată și eliminate în 24 ore. Diureza poate fi măsurată și la intervale mai scurte de timp, cel mai frecvent la o oră și atunci se folosește termenul de debit orar.
Diureza este în funcţie de aportul de lichide şi de pierderile în alte sectoare (transpiraţie, perspirație insensibilă). Diureza normală a unui subiect adult variază în jurul a 1200-1500 ml./24 ore cu un debit de 40-60 ml/oră. Pentru asigurarea diurezei de 1200 ml/24 ore la un individ sănătos, este necesar un aport lichidian de 1500 ml. Modificările diurezei normale sunt: poliuria, oliguria și anuria.
- Poliuria reprezintă o diureză constant mai mare decât limitele normale. Este fie de natură medicamentoasă (administrare de diuretice) fie de natură endocrină (diabet zaharat, diabet insipid – insuficiența hormonului antidiuretic hipofizar). Anumite boli se pot însoți în prioadele de remisiune de o criză poliurică.
- O diureză de sub 500 ml. în 24 ore, este definită ca oligurie. Cauzele oliguriei sunt deficitul de aport lichidian, pierderi necontrolate în alte sectoare sau hipoperfuzia renală în diverse forme de șoc.
- Anuria este un termen convenţional şi ar reprezenta absenţa urinei; în fapt, diureza nu încetează niciodată complet şi termenul se aplică unei diureze sub 100 ml/ 24 ore. Traduce o insuficiență renală acută.
Se pot folosi următoarele plante medicinale: albăstrele, castravete, ceapă, dafin, drobiţă, iarbă neagră, lemnul Domnului, merişor, mesteacăn, sânzâiană galbenă, scânteiuţă, splinuţă, verbină, vindecea.
Albăstrele (Centaurea cyanus) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
Ceapă (Allium cepa) 1 lingură de ceapă mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 15 minute. Se strecoară şi se consumă 3 căni pe zi. Este foarte util şi în tratarea hidropiziei şi litiazei urinare.
Dafin (Laurus nobilis) 1 linguriţă de frunze mărunţite se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 10 minute. Se strecoară. Stimulează secreţia urinară şi conţine şi principii amare, ajutând şi în cazul crampelor.
Drobiţă (Genista tinctoria) 1 linguriţă de ramuri înflorite se pun la 250 ml apă şi se fierb pentru 15 minute. Se strecoară. Este un ceai care stimulează tranzitul urinar. Are uleiuri volatile, tanin, principii amare, etc. lucru ce-l face să fie indicat mai ales la cei care au şi transpiraţia deficitară, deoarece stimulează şi transpiraţia.
Iarbă neagră (Calluna vulgaris) 1 linguriţă de ramuri înflorite şi frunze se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Stimulează tranzitul urinar şi transpiraţia. Ajută şi la eliminarea calculilor renali. Are însă şi acţiune sedativă. Conţine şi acid formic.
Lemnul Domnului (Artemisia abrotanum) se folosesc frunzele şi ramurile tinere care conţin principii amare, tanin, abrotină- 1 linguriţă mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 10 minute. Se strecoară şi se pot consuma 3 căni pe zi. Este diuretic, vermifug, sudorific şi are şi acţiune antiseptică.
Merişor (Vaccinum vitis-idaea) Se folosesc frunzele şi fructele- fructele conţin acizi benzoici şi frunzele glicozizi, acid galic, elagic, tanin, şi sunt indicate în majoritatea afecţiunilor renale fiind diuretice şi indicate în gută, reumatism, etc- 1 linguriţă de frunze se pun la 250 ml apă şi se fierb timp de 5 minute apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi, pentru efectul diuretic.
Mesteacăn (Betula verrucosa) are saponozide, rezine, mucilagii, etc. Poate combate cu mare succes bolile renale şi de asemenea o serie întreagă de infecţii ale aparatului uro-genital. Se va pune 2 linguriţe de frunze bine mărunţite de mesteacăn la 250 ml de apă în clocot. Se va lăsa apoi acoperit 20 de minute şi se va strecura. Se adaugă la acesta obligatoriu un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar. Se lasă apoi 6 ore şi se poate abia atunci consuma. Cu 4 linguriţe de plantă preparate identic, se obţine un ceai concentrat care se poate consuma în cursul zilei. La acest ceai este obligatoriu să se pună un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu alimentar înainte de a se consuma. Se indică ca diuretic fiind cel mai util ceai, în plus are capacitatea de a elimina acidul uric, colesterolul în exces şi multe alte toxine. Pentru aceste efecte deosebite se indică a fi folosit în: afecţiuni renale, vezicale chiar calculoză renală ,(fiind foarte utilă combinaţia cu coada racului în acest caz), scleroză, afecţiuni cardiace, diabet. În plus este un antiinflamator cutanat şi articular putând fi folosit cu succes la artroze, reumatism, hipertensiune, edemele cardiace, boli de ficat, dereglări uremice. Foarte important este faptul că distruge stafilococul auriu fiind deci şi un excelent antibiotic.
Se mai poate folosi seva, mugurii, coaja, ameţii. Seva este extraordinară la afecţiuni renale sau oculare. Intern seva se ia te 1 linguriţă de 3 ori pe zi. Se pot face cure de lungă durată.
Sânzâiană galbenă (Galium verum) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi 3 căni pe zi. Conţine glicozide, saponine, taninuri care ajută la stimularea eliminării urinei şi transpiraţiei indicată şi în hidropizii.
Scânteiuţă (Anagalis arvensis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă 3 căni pe zi. Stimulează eliminarea urinei fiind un bun diuretic datorită saponinelor şi sărurilor de potasiu şi magneziu.
Splinuţă (Solidago virgaurea) se foloseşte plante înflorită mărunţită 1 linguriţă se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi 3 căni pe zi. Conţine saponine şi taninuri, principii amare şi este indicată pentru mărirea diurezei.
Verbina (Verbena officinalis) se foloseşte planta proaspătă sau rădăcina- 1 linguriţă mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 5 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Este foarte indicată pentru diureza care o produce datorită saponozidelor, mucilagiile o fac să fie şi emolientă în cazurile în care se foloseşte planta proaspătă pentru că în timpul uscării acestea dispar.
Vindecea (Stachys officinalis) se folosesc frunzele mărunţite se pun la 250 ml apă şi se fierb pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Conţin tanin, principii amare, colină, betaină şi sunt un bun medicament diuretic indicat la gută, hidropizie, afecţiuni renale.
