FENICUL SAU MOLURA.
Foeniculum vulgare
Fam. Umbelliferae.
Denumiri populare: anason, anason dulce, baden, basamac, chimin dulce, chimion, cumin, fenhiel, finchil, hanos, hanuş, mărariu de casă, molutră, secărea, toaie.
Îstoric şi întrebuinţări: feniculul este una dintre cele mai vechi plante aromatice, folosită încă din antichitate.
Astăzi se cultivă pentru fructe, impropriu denumite seminţe care conţin ulei volatil ce înlocuieşte cu succes uleiul de anason.
Reziduurile din care au fost extrase atât uleiul volatil cât şi uleiul gras reprezintă un furaj excelent, care conţine 10-22% albumine şi alte substanţe nutritive.
În tradiţia populară: decoctul seminţelor se dădea copiilor mici, pentru mătrice. Se mai lua ca diuretic. Ceaiul se mai lua pentru a spori secreţia laptelui la femei. În medicina veterinară se folosea contra indigestiilor, colici, crampe, etc.
Descriere: este o plantă perenă, erbacee.
Rădăcina este pivotantă lungă de 20-30 cm, groasă până la 1cm, puţin ramificată.
Tulpina este înaltă de 1-2m, foarte ramificată, cilindrică, cu striaţii fine, glabră şi fistuloasă.
Frunzele sunt mari, de 3-4 ori penat sectate, cu segmente foarte subţiri şi filiforme. Cele inferioare au un peţiol lung de 20-30 cm, iar cele superioare sunt sesile şi prevăzute cu o vagină evidentă de 3-4 cm lungime, în formă de glugă spre vârf.
Florile sunt mici grupate în umbele mari de culoare galbenă, lipsite de involucru şi involucel. Caliciul este redus, iar corola este formată din 5 petale ovate, îndoite spre interior. Staminele sunt în număr de 5, mai lungi decât petalele, iar gineceul este inferior.
Fructul este o diachenă cenuşie-verzuie, până la brună-verzuie, ovat alungită, cu cele 2 mericarpe separate, de formă plan comvexă, îngustate marginal şi cu 5 coaste longitudinale proeminente. Canalele oleifere în număr de 6, cu lungimea aproape egală cu cea a fructului, sunt amplasate câte 4 pe partea exterioară şi două pe partea interioară a achenei.
Există var vulgare care este o plantă perenă şi este amară şi există varietatea dulce care este anual. Cel peren are o rădăcină mai viguroasă.
Compoziţie chimică: se folosesc fructele de fenicul Fructus Foeniculi. Fructele de fenicul conţin macro şi microelemente printre care: K, Na, Ca, Mg, Zn, Ni, Co, Fe, V, Cs, Mo, Ti.
Principiul activ este uleiul volatil, al cărui conţinut variază în funcţie de provenienţă fiind cuprins între 3,5-7%. Componenta principală a uleiului volatil este transansanetolul, care se găseşte între 50-75% laq var. vulgare şi circa 85% la var. dulce. Acesta este însoţit de cis-anetol, estragol şi metilcavicol. În fructele de fenicul din regiunea Madras (India) s-a semnalat conţinutul mare în ulei volatil (8,5%) cu estragol, component principal.
În uleiul volatil s-au semnalat derivaţi fenilpropinici (cca 75%) ca: p-metoxifenilacetonă, dihidroanetol, feniculină, aldehidă anisică, acid anisic, cetonă anisică, p-metoxi-1-fenil-1-propanol, precum şi produşi de oxidare, care se formează în timp (la distilare şi păstrarea uleiului volatil) şi cresc în conţinut în defavoarea componenţilor principali.
Tot în uleiul volatil s-au mai găsit derivaţi terpenici ca: alfa şi beta pinen, camfen, sabinen, mircen, limonen, alfa şi beta felandren, p-cimen, linalol, terpineol, acetat de fenchil, acetat de bornil, citral, carvacrol. S-a mai identificat o cetonă terpenică (15-20%) ce imprimă gust amar uleiului din var. vulgare şi se găseşte în cantitate foarte mică sau lipseşte în var. dulce.
Conţinutul în lipide din fructe este de 12-18%, iar acidul petroselinic este în cantitate preponderentă. Pe lângă aceştia se mai găsesc şi izomeri octadecanoici, acizii oleic şi linoleic, acid arachic şi urme de acid palmitic, un amestec de ceruri, acizii behenic şi arachidinic.
Din extractul alcoolic de fructe din var vulgare din Egipt s-au izolat xantotoxină, alfa amirină, bete sitosterol, din extractul cloroformic s-au evidenţiat imperatorina şi bergaptenul, iar din fracţiunea cumarinică s-au izolat bergapten, xantotoxină şi marmesină.
În fructe s-au identificat de asemenea celuloză (circa 14%), glucide, proteine (14-22%), acid cafeic, acid clorogenic, o glicozidă triterpenică şi o fitosterină beta-fructofuranozidă.
Acţiune farmaceutică: antiseptică, carminativă, galactagogă, sedativ uşor, diuretică, antispastic al tractului digestiv, antispastic bronhic, expectorantă. Acţiune externă: antiinflamator laringo-faringian, antiseptic, antiseptic, antiseptic ocular, vulnerar. Singur sau în asociere cu chimion se dă mamelor care alăptează pentru mărirea cantităţii de lapte. De asemenea absoarbe gazele care se formează în intestin chiar şi la sugari se poate da. Calmant bronhic renumit. Este remarcabilă acţiunea sa antitoxică, fiind folosit şi pentru combaterea efectelor nocive ale alcoolului. De asemenea se poate folosi în cazul intoxicaţiilor cu ciuperci. De asemenea ajută femeile în perioada alăptării, menopauzei, etc având efecte de reglare hormonală. Din punct de vedere psihic este un calmant şi conferă o stare de confort şi mulţumire. Antiseptic intestinal, calmant gastric, măreşte acuitatea vizuală, antiseptic al căilor respiratorii superioare, expectorant. Intră în componenţa ceaiului pectoral, a celui contra colicilor, anticolitic şi a pulberii laxativ- purgative. Ajută pe cei care vreau să slăbească pentru că suprimă pofta de mâncare, combate colicile, elimină gazele intestinale şi flatulenţa la copii mici, iar la adulţi previne indigestia şi arsurile acide (refluxul gastric).
Recoltare: este o plantă de cultură de la care se foloseşte doar sămânţa care se recoltează când este la deplina maturitate.
Ulei de fenicul- ulei volatil extras din Foeniculum vulgaris conţinând anethol în proporţie de 50-70%.
Acţiune terapeutică: antispastic, carminativ, fluidifiant al secreţilor bronhice, uşor diuretic, galactogog.
Indicaţii: colici abdominale (în special la sugari), balonări, bronşite şi aromatizant.
Mod de administrare: din ulei se prepară apa de fenicul care se administrează în amestec cu alte substanţe sub formă de poţiuni, ca aromatizant, carminativ, mai ales în medicaţia infantilă.
Planta se poate folosi la următoarele afecţiuni: abcese, aciditate gastrică, aerofagie, amigdalite, astm bronhic, atonie digestivă, balonări, blefarite, bolile aparatului respirator, bronşite, celulită, colici abdominale, colici abdominale la sugari, colită, conjunctivită, constipaţie spastică, crampe, depresie, digestie lentă sau dificilă, dispepsie, dureri abdominale, eczeme, enterocolite, faringite, gastrite (mai ales la persoanele iritabile şi nervoase), hemoroizi (profilactic), infecţii de diferite tipuri inclusiv oculare, infecţii renale şi urinare, inapetenţă, inflamaţii oculare, insuficienta dezvoltare a sânilor (hipoplazie mamară), insuficienţă pancreatică, intoxicaţii, lactaţie insuficientă-mamele care alăptează, laringite, litiaze renale, menopauză prematură, menopauză- tulburări, menstruaţii reduse cantitativ, meteorism, migrene, obezitate, oboseală, osteoporoză, otrăviri, panariţiu, prolapsul colonului, răni, spasme digestive, ten iritabil, tuse, ulcere, viermi intestinali.
Preparare:
-Pulbere: se obţine prin măcinarea cu râşniţa de cafea, apoi se cerne. Se ia câte 1 linguriţă rasă. Se ţine sub limbă pentru 10 minute apoi se înghite cu puţină apă. Tratamentul se face de 3-4 ori pe zi cu 15 minute înainte de mese.
-Macerat: 20 g de fructe macerate la rece într-un litru de apă timp de 6-8 ore, se va încălzi apoi şi se pot face frecţii în cazul durerilor.
-Macerat în vin: 20 g de fructe macerate într-un litru de vin timp de 10 zile. Se strecoară după care se va putea folosi ca diuretic, aperitiv, oboseală, balonări sau colici abdominale.
-Pentru copiii sugari, 5-6 fructe zdrobite la 200 ml apă clocotită. Se acopere apoi pentru 10 minute după care se strecoară; se bea în trei reprize după mesele principale.
-Infuzie: O jumătate de linguriţă de fructe zdrobite se pune la 250 ml apă clocotită. Se lasă pentru 15 minute acoperit. Se strecoară şi se poate folosi în tratarea astmului bronhic, bronsiectazii, tuse convulsivă, balonări abdominale, anorexie, colici abdominale, dispepsie, enterocolite şi insuficienţă pancreatică.
-Extern se face 1-2 linguriţe de seminţe zdrobite la 250 ml apă clocotită. Se strecoară după 15 minute. Se foloseşte la: gargară, în faringite, amigdalite sau aplicată sub formă de cataplasme pentru cicatrizarea plăgilor.
Atenţiune! Depăşirea dozei provoacă fenomene severe garo-intestinale şi nervoase. Uneori poate produce fenomene epileptice şi poate avea o acţiune narcotică. De asemenea în cantitate mare administrat femeilor (peste 7g pe zi) poate produce hemoragie uterină.
Aceste seminţe se folosesc foarte mult şi la prepararea diferitelor alimente cu rol aromatic. Notăm faptul că o linguriţă de seminţe luate în gură de către cei care sughit va face să le treacă foarte repede.
Intră în compoziţia ceaiurilor: anticolitic, contra colicilor 2, contra colicilor pentru copii, gastric nr 2, pectoral nr 2 şi a pulberii laxativ- purgative.
