Hiperlipoproteinemia.
Este o tulburare biochimică care poate exprima variate modificări metabolice şi totodată un factor de risc important al aterosclerozei. Pentru determinarea sa este necesară dozarea repetată a lipidelor serice şi a cholesterolului (cel puţin 3 determinări efectuate în acelaşi laborator, în decurs de 2-4 săptămâni, bolnavul fiind la un regim alimentar habitual). Hiperlipoproteinemia poate fi secundară unei modificări metabolice induse de o stare fizio-patologică cunoscută, de origine alimentară prin dietă cu exces de grăsimi şi de calorii, prin stres, survenită ca urmare a lipozei excesive din cursul diabetului zaharat, a hipoglicemiilor sau produsă de gută, amiloidoză, tulburări endocrine (hipotiroidism, hipopituitarism, hipercorticism). O creştere marcată a cholesterolului şi a fosfolipidelor are loc în sindromul colostatic şi în ciroza biliară. Hiperlipoproteinemia frecvent întâlnită în pancreatita acută şi cronică, se caracterizează prin creşterea chilomicronilor şi a fracţiunii pre-beta. Hiperlipoproteinemia mai poate fi întâlnită în sindromul nefrotic şi ca urmare a acţiunii unor agenţi toxici sau medicamentoşi dintre care amintim alcoolul, contraceptivele orale, diureticele tiazidice.
Corecţia terapeutică a hiperlipoproteinemiilor secundare se face prin măsuri privind boala de bază şi prin măsuri dietetice: restricţia de lipide, de hidrocarbonate şi de calorii, în cazul excesului de greutate şi a prezenţei factorului alimentar. În cazul hipercholesterolemiei de cholestyramină, care ameliorează pruritul şi reduce hiperlipoproteinemia şi xantomatoza.
Cholestyramina (Questran, Cuemid) este o rezină care leagă sărurile biliare şi interferează astfel cu absorbţia lor, a lipidelor alimentare şi a vitaminelor lipo-solubile. Se administrează ca pulbere sau tablete în doze de 20-30 g pe zi. Cantitatea mare de preparat, poate cauza efecte secundare: dispepsie, greţuri, vărsături şi constipaţie. Este nevoie de un tratament de cel puţin 2-4 săptămâni pentru a obţine un efect bun. Cholestyramina poate fi administrată şi în alte forme de hiperlipoproteinemie (tipul II) în care domină creşterea cholesterolului.
În hiperlipidemiile asociate pancreatitei cronice, în afară de restricţia de lipide alimentare şi de alcool se poate încerca administrarea de insulină 20-49 u/zi, pentru a reduce lipoliza tisulară. În cazul creşterii marcate a fracţiunii pre-beta se poate încerca medicaţia hipolipemiantă ( clofibrat, acid nicotinic, dexttrotiroxină, acizi graşi esenţiali).
În afară de hiperlipoproteinemiile secundare de tipul hiperlipoproteinemiilor familiale în care prezenţa tulburărilor metabolice este determinată genetic.
Clofibratul (Atromid-S) indicat în situaţiile în care reducerea lipidelor serice este de dorit, în special la pacienţii cu hipercholesterolemie şi hipertrigliceridemie. Se administrează per os, în capsule de 0,5g doza zilnică fiind de 1-2 g. Medicamentul ar acţiona în fazele precoce ale sintezei cholesterolului endogen şi în cură prelungită poate duce la regresarea xantoamelor. Se dă în cură prelungită, după evaluarea metabolismului lipidic, iar aprecierea unui efect de scădere a lipoproteinelor plasmatice se va face după 3 luni de tratament. Administrarea clofibratului este indicată numai în cazurile în care măsurile dietetice s-au dovedit ineficiente şi la care metabolismul lipidic a fost studiat în mod corespunzător. Odată începută terapia trebuie continuată timp de 1-4 ani sau chiar permanent. Este o practică greşită de a administra clofibrat, în cure scurte, cazurilor cu ateroscleroză avansată, în speranţa unei regresiuni a ateroamelor.
Efectele nedorite se manifestă prin tulburări dispeptice, cefalee, prurit, urticarie, stomatită, polifagie. Au fost citate un număr redus de cazuri în care s-a dezvoltat o leucopenie. Se notează uneori o creştere a transaminanzelor serice, care nu ar reprezenta un efect toxic. Clofibratul potenţează efectele anticoagulantelor, de aceia doza acestora din urmă trebuie redusă cu 1/3 sau ½ în caz de asociere. Este contraindicată administrarea clofibratului la pacienţii cu suferinţe hepatice şi renale.
Acidul nicotinic- are efecte certe hipolipemiante şi hipocholesterolemiante, dar aceste efecte nu se obţin decât cu administrarea de doze mari (2-4 g pe zi), care sunt greu de suportat din cauza efectelor vasodilatatorii. Se recomandă adminoistrarea medicamentului după mese în vederea diminuării acestor efecte.
