Osteoporoza idiopatică.
O descriere complectă a acestei boli care survine la vârste mai tinere a fost dată în 1958 de către Jackson. În statistica lui de 27 de bărbaţi şi 11 femei, la bărbaţi vârstele erau cuprinse între 23 şi 55 ani, iar la femei între 20-40 de ani. Debutul coincidea adesea cu mici traumatisme sau eforturi, de exemplu coborârea din tren. La 7 dintre femeile studiate osteoporoza era în legătură cu sarcina şi într-un caz studiul balanţei calciului a arătat o ameliorare importantă după terminarea sarcinii. Jackson subliniază că este greu să se admită că gravitatea ar fi cauza, deoarece pantru ca să se dezvolte o osteoporoză de acest grad în 9 luni, ar trebui o pierdere de calciu de mai mult de 1 g pe zi. Nordin şi Roper consideră că osteoporoza din graviditate ar fi analogă cu aceia din sindromul Cushing şi anume datorită unei hiperactivităţii corticosuprarenale. Probabil că gravitatea agravează tulburarea de bază. Jackson insistă asupra faptului că la pacientele sale modificările nu erau de tip osteomalacic. De asemenea nu există dovezi precise asupra unei hiperfuncţii a gonadelor la bărbaţi.
Tratament.
Acelaşi ca la osteoporoză.
Osteoporoza secundară.
Poate să apară în cadrul unor boli foarte grave ca simptom şi este greşit să se facă un tratament pentru osteoporoză, fără să se ia în considerare că ar putea fi cauzată de o altă boală. Multe afecţiuni dau osteoporoză: hipertiroidia, hiperparatiroidismul, insuficienţa ovariană la femeile tinere, sindromul Cushing, mielomul multiplu, insuficienţa renală, artrita reumatoidă.
Din acest motiv }n diagnosticul osteoporozei trebuie avut în vedere şi analizele de sânge care identifică boala primară: hemoleucograma, VSH, calciu, fosfor, fosfataza alcalină, creatinina, dozarea hormonilor tiroidieni şi a testosteronului. Un medic endocrinolog realizează imediat că poate fi un simptom al altei afecţiuni, dacă analizele nu indică anumiţi parametri care să ateste boala.
Tratament.
Se va face întâi tratamentul afecţiunii mai grave care produce şi osteoporoza.
Topirea substantei osoase
Saminta pulverizata sau macinata a schindufului da rezultate bune in caz de topire a substantei osoase, la fel si in caz de umflaturi la os sau osteomielita (inflamatia maduvei osoase). Se beau zilnic 2 cesti cu ceai de coada-soricelului, repartizate in 4 portii. In doua jumatati de cesti se pune de fiecare
data 1/2 lingurita de seminte de schinduf. Bai complete de coada-soricelului din 200 grame de plante, durata baii – 20 minute, inima in afara ape[ (apa de bate, reincalzita, mai poate fi utilizata de 2 ori); a se folosi o data pe luna. In afara de aceasta, trupul se unge zilnic cu esenta de coada-soricelului.
Se umple o sticla cu flori culese in soare, se toarna peste flori rachiu de 38-40% si se lasa sa stea 10 zile la soare.
