Postcolecistectomie.
(Sindrom).
Extirparea colecistului nu este lipsită de riscuri, deoarece 5-15% din cei colecistectomizaţi continuă să sufere chiar dacă indicaţia pentru intervenţie s-a făcut corect. În acest caz poate fi vorba fie de acuze preexistente care au rămas neinfluenţate, fie de acuze care, realmente, au apărut numai după actul operator.
Pornind de la realitatea clinică se poate distinge un sindrom precoce şi unul tardiv postcolecistectomie.
- Sindromul precoce se caracterizează prin manifestări clinice ce urmează imediat operaţiei şi care dispar prin tratament medical sau, mai rar, necesită reintervenţie: constipaţie (inactivitate şi dependenţă de laxative); diaree intra şi postprandială care apare la 2-3 săptămâni de la operaţie (insuficienţă de sfincter Oddian); colici biliare frecvente de intensitate redusă (expresia efortului adaptiv); astenie postoperatorie (hepatopancreatită preexistentă?); scădere în greutate sau dimpotrivă, câştig ponderal printr-o liberalizare precoce a dietei; sindrom algo-febril-icteric fie prin litiază coledociană (migrare de calcul din hepatic sau colecist intra sau postoperator, eventual anterior intervenţiei) fie printr-un proces inflamator preexistent cu tendinţă sclerogenă la nivelul coledocului terminal; hemoragii digestive (avitaminoză K sau din artera cistică); fistulă biliară externă; insuficienţă hepatică; supuraţii subfrenice sau subhepatice; eventraţii.
- Sindrom tardiv şi de durată:
- Manifestări la nivelul hepatocoledocului: strictură prin traumatism (manipulare chirurgicală sau trecere de calculi), prin infiltraţie, abces biliar sau proces neoplazic; stenoza sfincterului Oddi (traumatism prin trecerea de calcul sau operator; preexistentă ca urmare a infiltraţiei, colesterolozei sau a unei hipertrofii musculare congenitale; spasm); litiază coledociană.
-
- Suferinţa bontului cistic restant; litiază neoveziculară.
- Dischinezia sfincterului Oddi; hipertonă; hipotonă.
- Sindrom aderenţial perihepatic şi perivisceritic(perigastrită, periduodenită, pericolită, etc).
- Afecţiuni extrabiliare: colon iritabil; pancreatită cronică; stază duodenală; afecţiuni parenchimatoase hepatice (hepatită şi ciroză prin colestază, colangită).
Profilaxia. Se realizează prin respectarea următoarelor măsuri generale: acurateţe diagnostică şi indicaţie corectă pentru intervenţie; tehnică adecvată şi limitarea manevrelor brutale intraoperatorii. Deci totul depinde de chirurgul care face intervenţia.
Tratament.
Va fi individualizat şi adaptat fiecărei suferinţe în parte. O atenţie deosebită trebuie acordată hipertoniei şi hipotoniei Oddiene, care se poate grefa pe un sfincter indemn sau modificat organic. Aceste dischinezii apar în 3-6 luni de la intervenţie. Alteori sunt persistente, necasitând o medicaţie de lungă durată care este cea de la diskinezii biliare.
Constipaţia precoce, ca şi colonul iritabil care poate să apară ulterior, se vor combate prin dietă bogată în fructe şi legume fierte la care se adaugă ingestia unei cantităţi sporite de lichide (vezi”Colon iritabil”).
În astenia postoperatorievitamine, tonice nervoase prin tincturi sau ceaiuri. Vezi şi „Insuficienţa hepatică” sau „Pancreatita cronică”.
În unele cazuri cu blocaj aderenţial sau când există stricturi pe coledoc, neoveziculă, sau alte cauze organice se va face o nouă intervenţie chirurgicală.
