Răul vagal.
Sincopa vaso-vagală sau sincopa neuro-cardiovasculară.
Răul vagal este datorat unui reflux neuro-cardiovascular (nervul vag inervează inima). Starea de rău vagal asociază o încetinire a ritmului cardiac (bradicardie), spectaculară uneori, cu căderea bruscă a tensiunii arteriale. Cele două fenomene conjugate antrenează o diminuare brutală a aportului de oxigen din creier, de unde senzaţia de rău, uneori cu pierderea conştiinţei. Rapid o altă cale reflexă va relansa inima.
Diagnosticul- este adesea uşor, şi se bazează pe:
-Apariţii repetate.
-Pacienţi tineri, în plină stare de sănătate.
-După stat în picioare timp îndelungat.
-Atmosfera caldă.
-După masă, emoţii puternice, dureri violente, la vederea sângelui, a acului de seringă, etc.
Răul vagal debutează prin transpiraţii, tremurături, paloare, respiraţie amplă, greaţă. Urmează rapid sincopa, dar nu în toate cazurile. Durata răului este variabilă.
Tratament.
La primele semne de rău vagal, pacientul este aşezat cu picioarele alungite, puţin ridicate. Dacă starea de rău persistă, se injectează intravenos ½ atropină.
Se pot confunda răul vagal, alte sincope reflexe: sincopa din timpul tusei (ictus laringian- din bronşita cronică) sincopa micţională a bătrânului, la urinat, la trezire sau noaptea, sincopa din timpul unor analize medicale (fibroscopie digestivă, puncţii) sau ca urmare a unor dureri acute (colită, gastro-enterită, colică hepatică, etc).
Uneori diagnosticul nu este uşor. Un test de înclinare (tiltest) pozitiv, poate aduce argumente în favoarea diagnosticului.
Prevenirea recidivelor:
-Timp suficient de somn.
-Mese la ore fixe, şi nu prea copioase.
-Evitarea circumstanţelor descrise mai sus care pot declanşa răul.
-În caz de sincope frecvente, se poate administra un beta-blocant în tratament continuu, sau în caz de eşec sau contraindicaţii, se administrează teofilină sau disopiramidă.
