Ce sunt condiloloamele si cum se trateaza

Virusul papiloma uman (HPV, infecţia cu papiloma virusul uman) este una dintre cele mai frecvente infecţii care se transmit pe cale sexuală. Cu acest virus sunt infectaţi majoritatea adulţilor sub 30 de ani.

În cele mai multe cazuri, infectarea cu HPV se produce în timpul actului sexual neprotejat. De regulă, nimerind în organismul uman, infecţia nu se manifestă în niciun fel. Din această cauză, oameni contaminaţi cu HPV, de multe ori, nu ştiu că sunt purtători ai virusului.

În cele mai multe cazuri, organismul persoanei infectate, în timp de câteva luni, elimină de la sine (fără niciun tratament) infecţia.

Mai rar, HPV „se fixează” în organismul uman şi, uneori, conduce la dezvoltarea aşa-numitor condiloame acuminate (negi mici pe pielea în zona inghinală şi în zona anală).

Este cunoscut faptul că unele tipuri de HPV pot provoca apariţia cancerului colului uterin.

Cu toate acestea, detectarea, la o persoană, a infecţiei HPV nu înseamnă faptul că persoana suferă de cancer sau faptul că cancerul se va dezvolta la ea, în mod inevitabil, în viitorul apropiat. O explicaţie detaliată a legăturii dintre cancerul şi HPV este prezentată mai jos.

Cum se poate contamina cineva cu papiloma virus uman?

Virusul papiloma uman se transmite printr-un contact fizic apropiat cu o persoană infectată. De regulă, infecţia se transmite printr-un contact sexual neprotejat (vaginal, oral sau anal).

Perioada de incubaţie (perioada de incubare) reprezintă perioada de timp care trece din momentul pătrunderii unei infecţii în organism şi până în momentul apariţiei primelor simptome de infecţie.

În cazul multor infecţii virale ale căilor respiratorii, inclusiv gripa, perioada de incubaţie este de 1-3 zile (adică primele simptome de boală pot să apară în decursul primelor trei zile după contactul cu infecţia).

În cazul altor infecţii perioada de incubaţie poate varia de la câteva ore până la câteva săptămâni, luni sau chiar ani.

Perioada de incubaţie a infecţiei cu HPV poate dura de la câteva săptămâni până la câteva luni sau până la câţiva ani.

Aşa cum deja s-a menţionat mai sus, infecţia cu papiloma virusul uman este cea mai frecventă boală cu transmiterea sexuală.

Conform estimărilor actuale, anual, în lume, se înregistrează câteva zeci de milioane ale cazurilor noi de infecţie. În acelaşi timp, un număr şi mai mare de cazuri rămâne nediagnosticat din cauza, fie că a lipsei oricăror simptome, fie că a nesolicitării asistenţei medicale din partea persoanelor infectate.

Virusul papiloma uman este extrem de contagios. Probabilitatea infectării în timpul unui episod de sex neprotejat cu un purtător de infecţie este de circa 75%.

Actualmente, sunt cunoscute mai mult de 100 de tipuri ale HPV, dintre care majoritatea sunt inofensive pentru om. Cu toate acestea, unele tipuri ale HPV pot provoca boli grave (inclusiv, cancerul).

Cele mai periculoase, din punctul de vedere al riscului de cancer, sunt tipurile papiloma virusului uman 16, 18, 31, 33, 45, 51, 52, 56, 58, şi 59 (viruşii cu potenţial oncogen).

La circa 90% dintre persoanele infectate cu HPV (care au negi genitali) se identifică tipurile papiloma viruşi umane 11 şi 6, cu risc cancerigen scăzut.

Simptomele şi semnele de infecţie cu HPV

În cele mai multe cazuri, infecţia cu HPV evoluează totalmente asimptomatic şi poate fi detectată doar printr-o analiză specială.  

Simptome vizibile ale infecţiei se dezvoltă în cazul unui număr mic ale persoanelor infectate şi, de regulă, durează doar o perioadă scurtă de timp.

Principalul simptom al infecţiei cu papiloma virus uman este formarea aşa-numitelor condiloame acuminate.

Vizual, condiloamele acuminate se aseamănă cu verucile (negii) simple. Ele au dimensiuni mici (de la câţiva milimetri până la un centimetru), sunt de culoare roz sau de culoarea pielii, au o suprafaţă netedă sau uşor rugoasă.

De cele mai multe ori, condiloamele acuminate se formează în regiunea organelor genitale.

La femei, condiloamele acuminate pot apărea lângă clitoris, în zonele labiilor mici şi mari, în vagin şi pe colul uterin. În cazul iritaţiei verucilor, situate în apropiere de intrarea în vagin, în timpul actului sexual, pot apărea senzaţia de mâncărime şi sângerări minore.

La bărbaţi, condiloamele acuminate (negii genitali) se pot forma pe penis şi pe scrot.

Condiloamele, de asemenea, se pot dezvolta în zona anală, în uretră, sau oriunde pe piele (de exemplu, la subsuoară, pe gât). Negii rareori se formează în gură. Câteva condiloame adiacente pot fuziona într-un singur „neg” mare.

De regulă, condiloamele acuminate sunt nedureroase. În unele cazuri, în zona condiloamelor acuminate se simte mâncărimea şi disconfortul.

În aproximativ 20% dintre cazuri, condiloamele dispar de la sine, peste câteva luni de după apariţie. Dispariţia condiloamelor nu întotdeauna indică dispariţia infecţiei cu HPV din organism. Adesea, infecţia rămâne în organismul omului pentru toată viaţa.

Deseori, organismul uman reuşeşte de la sine să înlăture infecţia. Cu toate acestea, în asemenea cazuri, persistă posibilitatea reinfectării.

Cazurile în care ar trebui să vă adresaţi medicului.

• Adresaţi-vă neapărat medicului dacă observaţi pe pielea Dvs. unele formăaţiuni (negi, excrescenţe) asemănătoare cu condiloamele acuminate (verucile genitale).
• Medicul vă va prescrie investigaţiile necesare pentru stabilirea cauzei exacte a bolii şi pentru excluderea posibilităţii altor boli care se transmit sexual.
• În cazul femeilor cu condiloame acuminate, consultaţia medicului ginecolog este strict necesară. Toate femeile cu infecţia papiloma virus uman trebuie să se supună unui examen citologic (frotiu citologic) regulat, care poate ajuta la prevenirea cancerului colului uterin.

Ce sunt condiloamele acuminate?

Condiloamele acuminate sunt veruci genitale sunt determinate de infecţia cu anumite tipuri de virus papiloma uman (infecție HPV).

Contagiozitatea este mare, fiind considerată una dintre cele mai frecvente infecţii sexuale – de menţionat că se pot transmite şi prin mâini infectate. Odată depistată, este indicat să se facă un screening pentru a depista eventuale infecţii sexuale asociate.

Tratamentul condiloamele acuminate, verugilor genitali, consta in:

• aplicarea de substanţe chimice (podofilina, podifilotoxina, imiquimod)
• crioterapie – înghețarea prin aplicare de azot lichid
• electrocauterizare 
• excizie în cazurile suspecte sau rezistente la tratament, cu examinare histopatologică (pentru a exclude o formă de cancer)
• tratament laser –  se pune cremă anestezică, minim invaziv, rapid și eficient

E doar un virus. Riscăm ceva?

După cum ştim cu toţii, virusul papiloma uman (HPV) este un factor de risc pentru apariţia cancerului de col uterin, de penis şi orofaringe (de gât). Asta nu înseamnă că toate persoanele care au fost infectate cu HPV vor face cancer la un moment dat în viaţă, dar cu siguranţă este un motiv întemeiat pentru a mări screeningul oncologic al acestor persoane.

Impactul HPV şi al condiloamelor acuminate asupra dezvoltării sarcinii

Papiloma virusul uman nu are niciun efect asupra dezvoltării fătului.

În timpul sarcinii, numărul condiloamelor acuminate pe organele genitale poate creşte, sau, dimpotrivă, acestea pot dispărea totalmente şi spontan.

Prezenţa condiloamelor pe organele genitale exterioare nu interferează cu dezvoltarea normală a sarcinii. Cu toate acestea, prezenţa unui număr mare al condiloamelor în vagin şi pe colul uterin poate complica naşterea şi poate provoca sângerări severe.

Cea mai periculoasă complicaţie a infecţiei cu HPV la femeile gravide este riscul contaminării copilului la naştere cu dezvoltarea ulterioară la el a polipilor tractului respirator.

Riscul contaminării copilului de la mama, care nu are niciun simptom al bolii sau are doar condiloame, este relativ scăzut. În plus, chiar dacă infectarea se întâmplă, există o probabilitate mare a dispariţiei spontane, în câteva luni, a infecţiei la copil.

Naşterea prin cezariană doar în măsură mică reduce riscul contaminării nou-născutului cu virusul papiloma uman şi este recomandată doar în cazurile în care, din cauza numărului mare al negilor în tractul genital al femeii, nu poate fi acceptată naşterea naturală.

Tratamentul condiloamelor acuminate în timpul sarcinii se efectuează doar sub supraveghere medicală şi doar în acele cazuri în care acesta nu poate fi amânat pentru o perioadă de după naştere. De regulă, tratamentul condiloamelor acuminate, în timpul sarcinii, se efectuează printr-o ardere cu azot lichid (vezi mai jos). Această metodă este eficientă şi sigură pentru făt.