Cuprins
Aromoterapia – atmosfera relaxanta si remediu de vindecare
Aromoterapia este o terapie naturista complementara ce foloseste esentele naturale ale florilor, plantelor in vederea ameliorarii sau chiar vindecarii diverselor afectiuni.
Aromoterapia foloseste numeroase modalitati practice diferite prin care aromele actioneaza astfel, asupra fiintei umane. Esentele folosite in aromoterapie trebuie sa fie naturale si nu produse sintetice, pentru a putea avea efectele terapeutice scontate.
In mod obisnuit esentele sub forma uleiurile volatile ne improspateaza aerul camerei transpunandu-ne astfel, intr-o atmosfera relaxanta, odihnitoare. Esentele naturale au de asemenea, un rol dezinfectant, antibacterian. Ele pot stimula digestia si pot dinamiza puterea de a munci.
Aromele naturale pot fi folosite in diverse moduri. Sub forma de esente volatile, ele se folosesc cu ajutorul unei lampi de aromoterapie. Folosite prin masaj, comprese sau in apa de baie, aromele sunt utilizate sub forma de uleiuri. Astfel, esentele aplicate prin masaj sau in apa de baie actioneaza direct, fiind absorbite prin piele.
Cu siguranta folosirea aromelor naturalea fost folosita din cele mai vechi timpuri, caci si simtul mirosului este foarte dezvoltat la om (de zece ori mai mult decat simtul gustativ).
Prima dovada scrisa a utilizarii aromelor in scop terapeutic dateaza din secolul al XVI-lea. Intr-un manuscris in limba latina, este precizat ca vindecatorul Paracelsus ii ajuta pe cei ce sufereau traume emotionale cu ajutorul unor picaturi extrase din petalele florilor. Trebuie amintit faptul ca, pana si in zilele noastre unele incaperi din piramidele egiptene si-au pastrat mirosul specific, aromat. Acest lucru dovedeste faptul ca aromoterapia era utilizata si studiata, inca din antichitate.
In ceea ce priveste actiunea terapeutica a unor uleiuri esentiale, extrase din diferite plante si flori, primele cercetari stiintifice dateaza din anul 1894 si au fost facute de J. Miguel.
Valoarea esentelor florale a fost redescoperita si cercetata de medicul englez Edward Bach. El a fost cunoscut pentru studiile sale din domeniul bacteriologiei, imunologiei, homeopatiei si al medicinei naturiste. Inca de la inceputul anilor ’30, doctorul Edward Bach a abandonat medicina clasica si s-a dedicat studierii medicinei naturiste. Munca lui de cercetare a fost focalizata spre a crea un medicament mai sanatos, avand ca sursa florile.
Avand o bogata practica medicala, dr. Edward Bach a sesizat ca intotdeauna, in cazul imbolnavirilor, indiferant de durerea ce este resimtita, exista si o cauza emotionala a suferintei respective.
In aceasta terapie, desi se actioneaza doar asupra mirosului, se pot obtine efecte neasteptate si complexe. Acest lucru se datoreaza in special faptului ca aromele actioneaza simultan pe toate planurile fiintei: in plan fizic, emotional, mental si chiar spiritual.
Aromoterapia, magia la indemana ta
Aromoterapia este ramura terapeuticii de inspiratie naturistã, mai precis fitoterapeuticã, ce urmãreste ameliorarea sau vindecarea diverselor boli, pe calea aromelor si a parfumurilor, respectiv pe calea unor produsi volatili si odoranti, extrasi din plante aromatice, produsi care se prezintã sub forma unor esente naturale sau a unor uleiuri volatile.
Practica mumificãrii este mai veche decât civilizatia egipteanã, ea fiind cunoscutã încã din vremea aramei si cum folosirea efectelor conservante ale esentelor volatile si aromatice era indispensabilã în aceste practici, devine evident faptul cã aromoterapia este extrem de veche.
Primele studii cu adevãrat stiintifice, privind actiunea terapeuticã a unor uleiuri esentiale, extrase din diferite plante aromatice, se datoreazã lui J. Miguel si dateazã din anul 1894.
Toti medicii si toate gospodinele care folosesc la gãtit sau în scopuri terapeutice ceapa, usturoiul, cimbrul precum si alte condimente practicã, fãrã sã-si dea seama, fitoterapia si mai ales aromoterapia.
Asadar, doua componente importante ale aromoterapiei sunt:
- uleiurile volatile
- condimentele
Prodigioasa putere bactericidã si microbianã proprie esentelor aromatice, se exercitã nu numai în exteriorul organismului, ci si în interiorul sãu. Astfel, esentele de cimbru, lavandã, pin si eucalipt, exercitã actiuni antiseptice mai ales în domeniul aparatului respirator, digestiv si urinar, în timp ce acelea de rozmarin, favorizeazã producerea si evacuarea bilei. Pe de altã parte, ceapa, usturoiul, lãmâia si ienupãrul, împiediã formarea de pietre la nivelul aparatului biliar si renal, în timp ce esentele de lavandã, mãghiran, verbinã, chiparos si anason, exercitã efecte antispasmodice.
Esenta de lãmâie în anumite concentratii neutralizeazã bacilul tific si stafilococul, în numai 5 minute, iar pe cel difteric în 20 de minute. Efecte stimulante exercitã esentele de busuioc, salvie, pin si rozmarin, iar antifermentative intestinale acelea de ceapã, usturoi, cimbru, mãrar, anason, lãmâie si ienupãr.
Alte esente exercitã actiuni aperitive, afrodisiace, cicatrizante, diuretice, antireumatismale, febrifuge, antitoxice, antivirale ca si de alt gen. Multora din esentele aromatice le este proprie o extraordinarã fortã de difuziune prin structurile organismului. Esentele aromatice nu produc obisnuintã si nu exercitã efecte secundare nocive, proprii multor medicamente de sintezã.
Este important de stiut efectul aromelor.
Astfel, lamaia ajuta la concentrare, pe cand salvia este detasanta, euforica si afrodisiaca. Lavanda elibereaza caile respiratorii si imbie somnul, menta calmeaza digestia, echilibreaza starea emotionala si este eficienta contra raului de calatorie.
Cleopatra, celebra pentru baile cu petale de trandafiri probabil cunostea efectul antidepresiv si calmant al acestora. Mandarina reda buna-dispozitie si energizeaza iar in combinatie cu menta previne vergeturile.
Pregatirea atmosferei
Aromoterapia trebuie realizata intr-o camera foarte aerisita (dar temperatura sa fie de cel putin 20 de grade) si poate fi combinata cu meloterapia (ascultarea muzicii preferate). Incaperea se decoreaza cu lumanari care au culoarea in functie de efectul dorit. Cele rosii au efect afrodisiac, galbene si portocalii se folosesc la energizare, albastre si verzi pentru relaxare si echilibrare emotionala. Se mai intrebuinteaza betisoare parfumate si diferite ustensile. Cada se umple cu apa calduta la care se adauga dupa dorinta sare si spuma de baie, uleiuri parfumate, etc.
In comert gasim diferite produse si ustensile pentru aromoterapie.
Acestea pot fi:
- spuma de baie
- sare de baie
- ulei de baie
- gel de dus
- ulei de corp
- lotiune de corp, etc.
Baia si masajul
Dupa ce ati facut un dus in prealabil (se recomanda cu gel de dus), relaxati-va in cada plina de spuma, uitati de problemele cotidiene si concentrati-va asupra aromelor. Cand credeti ca vi s-au deschis porii, uscati-va cu un prosop, mergeti in camera pregatita anterior si masati-va cu ulei sau lotiune de corp.
Dupa tratament, in functie de efectul dorit, puteti sa va incheiati ziua, sau din contra, sa incepeti o activitate de maxima concentrare, dar nu uitati ca cea mai placuta aromoterapie este in doi!
Aromaterapia, asadar folosirea a extractelor a plantelor aromatice pentru scopuri de vindecare e cunoscuta omenirii din timpurile cele mai vechi. Astfel exista deja de mii de ani forme premergatoare a aromaterapiei. Asa ca substantele aromate aveau o insemnare mare in arta vindecarii la vechii greci, arabi, chinesi si hindusi.
Aroma terapiei ii sta la baza observatia, ca omul e foarte receptiv pentru arome si reactioneaza positiv la diferitele ensenze aromate.
Aceasta metoda de vindecare prinde incet radacin. Terapia cuprinde printre altele si evaporarea, cum se practica in sauna sau la inhaltii. In legatura cu asta poate ar putea fi numit parintele grec a medicinei Hippokrates (460 – 375 iCh) ca intemeietorul a aroma terapiei. El a orinduit mari insemnari terapeutice aromatelor si a recomandat chiar sa fie combatut si ciuma cu arome placute.
Simtul mirosului a fost in masura marita neglijat de omenirea. Asta e foarte regretabil deoarece nasul nostru reuseste sa distinga mai multe mirosuri decit cum reusete urechia sa distinga sunete. Nasul poate sa distinga cam 10 000 de feluri de mirosuri. Faptul deosebit a simtului de miros e, ca sta in directa legatura cu glanda hipofiza. Aceasta reguleaza o sumedenie de functii importante a corpului ca cresterea-. sexualitatea si metabolismul sau de exemplu digestia, respiratia, activitatea inimi etc.
Pe baza celei spuse ari trebui sa fie clar ce rol important are simtul mirosului in viata noastra si cit de mult pot influenta mirosurile viata noastra. Toate aceste recunoasteri is face de folos aromaterapia. Si pentru un om fara simtul mirosului o aromaterapie isi are sens, deoarece uleiurile eterice ajung in orice caz prin piele sau prin plamini in circuitul sanguin. De acea o insensibilitate pentru miros nu influenteaza deloc succesul de vindecare a acestui fel.
Ce sunt uleiurile eterice si cum isi fac efectul?
Uleiurile eterice sunt uleiur de plante, care in functie de la care planta provin au un anumit miros specific. Ele se deosebesc insa de uleiurile obisnuite prin faptul ca ele se evapora in totalitate si nu lasa pe hirtie “pata de ulei” caracteristica a uleiurilor obisnuite – de acea se numesc si uleiuri uscate. Aceasta e si o metoda simpla de a
verifica daca un ulei eteric a fost amestecat cu un ulei gras.
Uleiuri lasate ca in natura
Ele se scot direct din planta, cu metada de destrilatie cu aburi, extractare cu diferite solventi sau prin presare rece (aceasta metoda folosinduse de obicei la fructele citrice). Exceptind uleiurile a fructelor citrice care se tin doar 2 ani restul uleiurilor etereice se pot pastra ani de zile. De exemplu un ulei bun de trandafir sau de
lemn sandel se pot pastra ca un vin bun, care prin coacerea lui se inbunatateste.
Insa ca sa recunosti un astfel de ulei veritabil nu e usor, de acea e necesar declaratia de pe eticheta. Inscriptia 100 % curat natural nu e o declatatie protejata, ea poate fi gasit si pe eticete a uleiurilor eterice sintetice. Insa exista o indicatie care usureaza recunoasterea a uleiurilor eterice veritabile.
Pe eticheta ar trebui sa scrie
Cultivarea plantei: konventional, deci cu aceasta inscriptie plantatia a fost ingrasata si tratata cu pesticide, kbA deci cultivatie biologica, planta a fost cultivata fara ingrasamint si tratare cu insecticide sau pesticide sau culegere salbatica (din natura) Sa scrie numele botanic in limba oficiala a tari unde se cumpara numele plantei, asta ca sa nu se ajunga la o confuzie cu o alta planta.
Tara de und provine planta folosita ptr. scoaterea uleiului. Care parte a plantei a fost folosita (radacina, floarea, frunza), ca si tipul chimic a plantei ca de exemplu la cimbruti cimbruti – thimol sau cimbruti – linalool ce au cu totul alt efect si cu totul alta compozitie biochimica
Tipul de obtinerea a uleiului eteric si daca au fost controlate asupra rezidurilor ramase in uleiuri, la uleiri viscoase va fi nevoie sa se mentioneze si substanta cu care a fost diluate, plus nr de sarja ce e necesar la reclamatii si gasirea a analizi chimice din laborator.
(Excurs: nu vreau sa va jignesc dar poate e bine sa nu se cumpere astfel de uleiuri in mod special in tarile estice de pe pietele
necontrolate a oraselor unde poate scrie pe eticheta tot feluri de minuni si defapt in sticla e cu totul altceva, deoarece cum a mentionat si Laurentiu ca un ulei eteric sintetic poate aduce mai degraba daune grave decit sa ajute.)
Uleiurile naturale
sunt deobicie lungite cu substante in parte sau sunt amestecate cu, cu totul alte plante. Asa se lungeste foarte des uleiul de leventica cu uleiul sintetic linalool. Astfel de uleiuri au preturi foarte convenabile. Pentru scopuri aromaterapeutice astfel de uleiuri nu se potrivesc, deoarece mai ales partile sintetice pot provoca alergi.
Uleiuri identice naturale
Substantele componente sunt produse sintetice care se amesteca intr-e ele, in structura chimica a lor ele au ca exemplu uleiurile natruale si au acelasi miros insa nici un fel de efect asupra corpului, spiritului si sufletului. Astfel un ulei identic natural cu rosmarin contine cam 11 componente chimice, pe cind un ulei eteric lasat
natrual a rosmarinului are cam 150 de componente.
Efectele asupra trupului.
Din cauza structuri moleculare mici uleiurile eterice ajung prin piele, mucoasele in circuitul sanguin si de aici in toate tesuturile.
Prin aceasta cale ele influenteaza tot organismu. Prin respiratie ele ajung peste mucoasele si plamini easemenea in circuitul sanguin. La administrarea bucala o parte patrunde prin stomac si intestine in circuitul sanguin insa o mare parte ajunge prin mucaosele bucala.
Efectele sufletesti si spiritual
Prin nas ajung informatiile mirosului in creier und influenteaza simturile noastre, sistemul nervos vegetativ, productia hormonala si sistemul imunitar. Cea ce ajunge in creierul nostru ca impuls electronic a informatiei de miros, face efectul sa se reverse substante de informatie (nerotransmiteri) care au imediat efect asupra
dispizitiei noastre.
Uleiurile eterice de cele mai multe ori sunt folosite ca substante mirositoare, dar la fel sunt folosite in cosmetica si in terapi medicale, dar au si o insemnare pentru a inbunatati gustul, substantele componente din codimente.
Exista citeva medicamente care isi au efectul pe baza plantelor a caror component de baza sunt uleiurile eterice si se obtin fara reteta medicala.
Astfel de exemplu exista capsule cu uleiuri eterice care au un efect foarte bun de a dizolva mucaosele la catar a cailor superioare de respiratie, bronsita etc. (eucalipsul, mentolul..), la fel exista alifi pentru frectionat sau inhaltat.sau la balonari si crampe de stromac sau intestine, ( aici ceaiurile), la inflamatii bucale (salvia, musetelul).
Natura ofer deci cu uleiurile eterice nu numai substante minunat mirositoare, ci ne ofera si metode bune de vindecare.
Termenul de “aromaterapie” este ales suficient de nefericit. Pentru ca inbaierea intr-o apa cu adaus de baie cu miros de la uleiuri eterice, folosirea a lampilor de misor in incaperi si a uleiurilor de masaj cu miros dat de uleiri eterice nu sunt terapi. Pentru acestea ar fi mai potrivint denumirea de aromavelnes, metode care deservesc sa te simti bine, sa se intareasca sistemul imunitar si sa se trateze mici indispozitii.
Aromaterapia este un tratament defintit cu uleiuri eterice a unor boli anume, care e o componenta a fitoterapiei. Cu aromaterapia in Germania au dreptul sa lucreze doar medici si terapeuti a medicinei naturaliste
(Heilpraktiker, e o meserie pentru care e nevoie de scoala pentru terapeuti a medicinei naturaliste cu examen de stat prin care se dobindeste si licenta de a consulta si a trata bininteles cu restrictii fata de un medic).
Pentru o aromaterapie e necesar de un diagnostic medical bine stabilit, cunostinte biochimice a uleiurilor eterice folosite si pentru anumite boli se va alcatui o aromagrama.
Aici se vor testa anume uleiuri eterice alese la combaterea a unor microorganisme producatoare de boli in laboratoare, deoarece fiecare om reactioneaza individual la o astfel de terapie. Si deasemenea se vor da mestecurile aromaterapeutice doar temporar stabilite.
Medicamentatia cu uleiuri aromatice nu se poate recomanda unui amator deoarece intodeauna poate sa se ajung si la reactii secundare.
