APELE DE MUNTE
Toate apele de munte, fie ele paraie, rauri repezi sau izvoare au un efect de inviorare cu totul deosebit.
O baie rapida in apa rece a unui izvor de munte este, din punctul de vedere al efectului de inviorare obtinut, cel putin echivalentul a catorva cesti de cafea.
Pe de alta parte, apa de munte – prin curatenia, limpezimea, racoarea sa – este mijlocul de calire, de purificare si de regenerare ideal.
Unda rece si cristalina a izvorului limpezeste gandurile, ia si duce cu ea toate necazurile si neimplinirile sufletesti, ne impaca cu noi insine si ne reda pofta de viata.
De aceea procedurile cu apa de munte sunt considerate printre mijloacele cele mai eficiente pentru a reveni rapid la forma si tonusul maxime.
Spalatul in apa de izvor
Este o metoda de vindecare si de intretinere a sanatatii, a carei origine se pierde in negura timpului.
Se face dimineata ori, pentru cei mai frigurosi, aproape de vremea pranzului, cand soarele straluceste pe cer.
Dupa ce intram in apa (nu prea mult), luam un stergar de canepa ori de in, il inmuiem in apa si incepem sa ne spalam, frecand energic pielea, urcand gradat de la picioare spre cap.
Pielea nu va fi doar udata, ci si frecata cu putere cu stergarul, astfel incat sangele sa se puna bine in miscare.
La primele spalari, durata intregii operatiuni nu trebuie sa fie mai mare de 3-4 minute, in timp ajungandu-se la maximum 7 minute. Dupa spalare, daca afara este destul de cald, ne putem zvanta direct la soare, facand miscari rapide pentru a ne incalzi. Daca este insa racoare, ne vom imbraca (fara insa a ne sterge, eventual tamponand putin corpul cu un prosop uscat) si apoi vom trece imediat sa facem miscari de incalzire sau o plimbare in pas vioi.
Spalarea se face fara sapun sau alte adaosuri, doar cu stergarul si cu apa curata de munte. Dincolo de rolul igienic al unei simple spalari, acest procedeu este si o metoda redutabila de intarire a organismului si de vindecare.
Se spune ca unul dintre secretele longevitatii si sanatatii de invidiat a oamenilor de la munte, constatata in ciuda vietii aspre pe care acesti oameni o duc, este spalarea de dimineata.
In rezumat, prin acest procedeu, organismul este pus pur si simplu sa-si “aduca aminte” de resursele sale naturale si sa le foloseasca pentru a-si restabili sanatatea.
Iata cateva indicatii terapeutice:
– sensibilitate la frig, circulatie periferica deficitara;
– reumatism in forme usoare;
– deficiente imunitare, sensibilitate la infectii respiratorii (guturai, gripa, bronsita, pneumonie);
– digestie lenta, atonie digestiva, tulburari de asimilare;
– infectii urinare;
– celulita, vergeturi;
– obezitate, ingrosarea taliei, imbatranirea prematura a pielii;
– stari de contractura musculara – in mod aparent paradoxal, dupa ce muschii sunt contractati la maximum in contact cu apa rece si in timpul miscarilor de incalzire, ei tind apoi sa se relaxeze spontan si foarte profund, disparand ca prin farmec focarele de contractura, precum si senzatia de disconfort;
– depresie, astenie, anxietate – socul inviorator al apei pare sa stearga impregnarile emotionale nefaste, facandu-ne pur si simplu sa uitam pe loc toate problemele (imaginare sau reale) care ne chinuiau inutil.
Mersul descult pe pietre de rau sau pe dale ude
Aici, pe langa virtutile apei de munte, un rol important il are reflexoterapia facuta pe talpa de catre pietre.
Oricine a vazut o harta de reflexologie a talpilor a ramas impresionat de multitudinea de corespondente dintre acestea si diferitele organe ale corpului. De multa vreme reflexoterapia nu mai este considerata o simpla superstitie, ci o metoda de vindecare a unor boli cat se poate de serioase, cum ar fi afectiunile endocrine, leucemia, bolile metabolice, paralizia s.a.
Or, mersul pe pietre nu este altceva decat un masaj foarte puternic si complet al tuturor zonelor reflexogene din talpa. Aceasta explica si multitudinea de indicatii ale acestei metode foarte simple.
Totul consta in a ne plimba desculti vreme de 10-20 de minute pe pietrele bine rotunjite (ca sa nu ne raneasca) din albia unui rau sau parau de munte.
Apa nu trebuie sa depaseasca nivelul gleznelor, iar pietrele nu trebuie sa fie prea denivelate sau foarte alunecoase, pentru ca riscam o cazatura fara nici cel mai mic “efect terapeutic”, ba din contra.
Aceasta procedura aparent foarte facila vom vedea ca se dovedeste a fi in felul ei o aventura, deoarece bogatia de senzatii, uneori dureroase, de la nivelul picioarelor, produse de catre masajul pietrelor, va fi la inceput destul de greu de suportat.
Chiar aceste senzatii mai putin placute sunt un semn ca in corp se produce ceva, ca ceva se deblocheaza. Imediat dupa acest mers pe pietre, ne vom lua o incaltaminte calduroasa si cat mai comoda si vom evita frigul la picioare, care ar anula efectele binefacatoare ale masajului plantar.
Fara a putea constitui neaparat un tratament in sine, calcatul pe pietre de rau (sau pe dale udate din belsug cu apa) este un excelent remediu in tratarea urmatoarelor boli:
– tulburari digestive – colita, enterita, dispepsie, tranzit intestinal perturbat, balonare;
– infectii cronice din zona genito-urinara – cistite, uretrite, anexite s.a.;
– sechele ale paraliziilor, ale unor afectiuni sau traumatisme cerebrale;
– disfunctii motorii in general;
– migrene;
– tulburari de ciclu si de menopauza;
– sterilitate (masculina si feminina);
– tulburari nervoase de intensitate medie si mica;
– incetiniri in dezvoltarea fizica si mintala la copii;
– incontinenta urinara;
– tulburari de circulatie periferica.
Lista bolilor este mult mai lunga, cele mai receptive la aceasta forma de tratament fiind mai ales afectiunile cronice si cele produse de uzura fizica sau psihica, insa nu avem aici spatiu sa le mentionam pe toate.
Contraindicatii la baile cu ape reci:
Bolile respiratorii, mai ales infectioase, aflate in faza acuta, probleme cardiace in stadii grave, accidente vasculare recente, ciclu menstrual (mai ales in prima zi), slabiciune fizica accentuata.
Deci umblati si desculti nu numai incaltati !
