Dizenterie
Sindrom infectios caracterizat prin emisia de scaune mucoase si sangvinolente amestecate sau nu cu materii fecale. Dizenteria se traduce prin colici (dureri abdominale violente) si prin falsa necesitate de a defeca. Pot surveni rapid o deshidratare si o afectare imediata a starii generale, insotite adesea de semnele infectiei.
Cauze – Un sindrom dizenteric poate fi provocat de numerosi agenti infectiosi, parazitari sau microbieni.
– dizenteria amibiana este cauzata de o amiba Entamoeba histolytica. Ea se dezvolta mai ales in tarile calde unde nivelul economic este scazut si igiena sumara, si se contracteaza prin ingestia de apa sau de alimente infestate. Diagnosticul se bazeaza pe studiul scaunelor proaspete sau al prelevatelor directe. tratamentul face apel la asocierea amibieidelor tisulare (metronidazol) si a amibicidelor de contact.
– Dizenteria bacilara este cauzata de unii germeni invazivi care distrug mucoasa colica (shigelle, salmonelle, colibacili enteropatogeni); ea se contracteaza prin ingestia alimentelor infestate sau prin transmisie orofecala. Ea poate surveni in mod sporadic; de cele mai multe ori, ea apare in locurile cu mari concentratii umane.
Evolutie si tratament – Mortalitatea prin deshidratarea si denutritia bolnavului este foarte mare in absenta tratamentului, aproape nula in cazul unor ingrijiri medicale eficace si rapide. tratamentul face apel, in principal, la rehidratarea si la realimentarca bolnavului; administrarea de antibiotice grabeste vindecarea.
Dysenteria vs. Diareea
Dysenteria și diareea sunt adesea folosite ca termeni similari. Cu toate acestea, este adevărat că cele două condiții sunt clinic diferite una de cealaltă.
Cea mai importantă diferență dintre dizenterie și diaree se referă la zona afectată. În timp ce diareea apoasă este o boală care afectează intestinul subțire, dizenteria afectează colonul. Deoarece fluxul de fluid din intestinul subțire este mult mai mare decât cel din colon, o infecție produce diaree – un scaun apos. Colonul are constituenți lichizi mult mai mici, astfel încât o infecție nu va duce la o mulțime de scaune apoase.
A doua diferență dintre cele două se referă la simptomele tipice observate. Diareea este prezentată ca scaun apos, care poate sau nu poate fi însoțită de crampe sau durere. Cu toate acestea, în cazul dizenteriei, persoana suferă de un scaun mucoid care poate fi însoțit de sânge. Dysenteria este, de asemenea, însoțită de febră uneori. Pacientul se plânge, de obicei, de crampe și durere în zona abdominală inferioară.
Simptomele care apar din dizenterie și diaree sunt diferite datorită unei diferențe foarte interesante. Procesul real de infectare în cele două este diferit. Din acest motiv, simptomele pot fi diferite. Când infecția are loc în intestinul subțire și are ca rezultat diaree, infecția se limitează la straturile superioare numite lumenul intestinal. Cel mai mult, este limitat la nivelul epiteliului superior.
Nu există moartea celulară într-o astfel de situație și infecția este cauzată doar de eliberarea unor toxine de către agentul infectant. Antimicrobianul utilizat pentru a trata această infecție nu elimină toxina rămasă în urmă. Doar ucid organismele din lumenul intestinului. Singurul pericol din cauza diareei este acela de deshidratare.
Acest lucru este diferit în cazul dizenteriei. Atunci când o persoană devine dizenterie, celulele epiteliale superioare sunt atacate și distruse de agentul patogen sau agentul care provoacă boala. Acest atac poate duce, de asemenea, la ulcerații la nivelul colonului. Mai mult, infecțiile cauzate de acești agenți patogeni pot duce și la alte complicații. Problemele sistemice comune care pot apărea includ bacteriemia la diferite locuri din organism.
Tratamentul pentru dizenterie poate eradica patogenul care cauzează infecția și oprește inflamația. De asemenea, oprește moartea celulelor în pereții colonului. Din acest motiv, este foarte important să vă asigurați tratamentul de îndată ce puteți, dacă unul apropiat prezintă simptome de diaree.
De asemenea, este important să rețineți că unii oameni pot avea simptome de diaree chiar și atunci când au de fapt dizenterie. Lucrurile importante de urmărit sunt febră și crampe în abdomen.
Diareea.
Boala constă în eliminarea de scaune frecvente, ne formate, care conţin resturi alimentare. Poate să conţină aceste resturi datorită faptului că în majoritatea cazurilor tranzitul intestinal este accelerat, sau există chiar tulburări de digestie sau de absorbţie.
Cauzele acestora sunt foarte multe şi variate. In funcţie de aceste cauze se va administra şi tratamentul:
-Infecţii acute şi cronice. Se citează infecţii cu: salmonela, shigelle, clostridium, perfringens, stafilococi, esterichia Coli patogeni, virusuri, amebe, giardia, candida albicans, bacilul Koch, etc.
-Paraziţi: strongiloizi, ankilostome, tricocefali, ascarizi, oxiuri, trichina(în perioada acută), etc.
-Toxice: mercur, antimoniu, arsen, unele specii de ciuperci.
-Medicamente: antibiotice, antinevralgice, laxative, purgative, coleretice, Colchicina, Digitala, Rauwolfia, Guanetidina, antihelmitice, citostatice, indometacin, etc.
-Alergeni alimentari diferiţi în funcţie de sensibilitatea fiecărui om.
-Factori endocrini: hipertiroidism, boala Addison, diabet, adenom insular, carcinom intestinal, etc.
-Factori neuro-psihici: emoţii distonie neurovegetativă (diaree nervoasă ), stări de surmenaj.
-Procese inflamatorii intestinale: colita ulceroasă, boala Crohn, enterocolite, rectite, sigmoidite, diverticulite.
-Tumori intestinale: carcinom, limfosarcom, polipoză.
-Ischemii acute şi cronice.
-Maldigestia: anaclorhidrie şi achilie gastrică, insuficienţă pancreatică.
-Malabsorbţie: steatoree, sprue, fistule şi anastomoze digestive, boala Whipple, rezecţii de stomac sau intestine.
-Abuzuri alimentare: alimente bogate în celuloză, băuturi reci, alcool în special concentrat, etc.
Având în vedere faptul că sunt foarte multe cauzele acestor diareei şi pentru o economie de spaţiu, ne-am gândit să dăm tratamentele pentru toate acestea împreună, cu atât mai mult cu cât aceste tratamente în general rezolvă toate aceste forme. Ar fi prea mult spaţiu ocupat ca să dăm pentru fiecare în parte tratamentul. Totuşi trebuie spus că este indicat să se caute cauza şi să se facă tratament nu numai pentru înlăturarea cauzei ci şi pentru eventualele modificări care le-a produs în organism.
Tratament:
Se pot folosi următoarele plante medicinale: afin, calomfir, carpen, cerenţel, coada racului, corn, creţişoară, dreţe, dud, fag, gorun, iarbă neagră, mătreaţa bradului, mentă, molid, morcov, mur, năvalnic, nuc, nufăr alb, orez, orz, perişor, plămânărică, plop negru, porumb, porumbar, răchitan, răculeţ, răsgoace, salcie, salvie, sânişoară, scumpie, slăbănog, sorbestrea, stejar, troscot, ulm, urzică, urzică mică, urzică moartă albă, usturoiţă, vulturică.
Modul de folosire al plantelor medicinale.
Afin (Vaccinum myrtylis) se consumă fructele în cazul diareei câte 50-100 g fructe proaspete. Dacă nu este sezon se va pune 2 linguriţe de fructe uscate la 250 ml apă şi se lasă pentru 8 ore la muiat, ţinute la temperatura camerei. Se pun apoi la fiert pentru 5 minute. Se strecoară şi se pot consuma în funcţie de gravitatea afecţiunii între 3-6 căni pe zi. Se mai poate folosi afinata câte 50 ml odată luată de 2-3 ori, pe zi, până la trecerea afecţiunii. Se pot pune într-un vas 3 linguri de fructe de afine şi 2 linguri de zahăr. Se toarnă deasupra 250 ml vin roşu. Se fierbe apoi 10 minute, până devine totul o pastă mai groasă. Se ia câte o lingură din acest terci de mai multe ori pe zi.
Calomfir (Melitittis melissophyllum) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se consumă şi pentru faptul că pot distruge microbii care pot provoca diareea. Se pot consuma 3 căni din planta aceasta aromatică.
Carpen (Carpinus betulus) 2 linguriţe de coajă mărunţită se pun la 250 ml apă şi se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma până la 3 căni pe zi.
Cerenţel (Geum urbanum) 1linguriţă de rizomi se pune la 250 ml apă şi se fierbe timp de 5 minute. Se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Datorită taninului şi substanţelor conţinute, este planta cel mai des utilizată. Micşorează şi cantitatea secreţiilor.
Coada racului (Potentilla anserina) conţine tanin substanţe amare şi mucilagii. Este foarte indicată datorită faptului că deşi conţine tanin care poate să rezolve diareea mai are în componenţă substanţe amare care ajută la digestie şi chiar mucilagii având rol şi în calmarea durerilor care sunt uneori prezente la această afecţiune. 1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni preferabil înaintea meselor.
Corn (Cornus mas) se pot folosi fructele crude având efect astringent, se pot lua câte 100 g odată. În cazul când nu este în sezon se pot folosi uscate. Se pun 2 linguri de fructe uscate la 250 ml apă şi se fierb pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.
Creţişoară (Alchemilla vulgaris) 2 linguriţe de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, pentru efectul astringent în diareei. Ajută şi fiind un antibiotic bun pentru o serie de germeni microbieni şi ajută la diminuarea secreţiilor interne.
Dreţe (Lysymachia numularia) O linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute după care se va strecura. Această cantitate se va folosi în cursul unei zile. Este utilă şi în cazul durerilor.
Dud (Morus alba, nigra) frunzele conţin tanin, beta-caroten, acid folic, un aminoacid (arginina), adenină, carbonat de calciu, glucozide ale argininei, etc şi sunt indicate ca antidiareice. 1 linguriţă de frunze mărunţite se vor pune la 250 ml apă şi se fierb pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 2-3 căni pe zi. Are şi acţiune alcalinizantă.
Fag (Fagus sylvaticus) Frunzele conţin: compuşi de natură flavonică, acid elagic, acid cafeic, acid cumaric, cvercetină, tanin, substanţe minerale. Sunt foarte utile în diaree. 1 linguriţă de frunze mărunţite se vor pune la 250 ml apă şi se fierb pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se consumă 2-3 căni pe zi. Se mai poate folosi în cazurile mai grave coaja 2 linguriţe de coajă mărunţită se vor pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot bea 3 căni pe zi.
Gorun (Quercus petraea) coaja 2 linguriţe de coajă mărunţită se vor pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot bea 3 căni pe zi. Ghinda- luaţi un pumn de ghinde. Decorticaţi-le, iar miezul rămas îl prăjiţi până primeşte o culoare rumenă. Ghindele prăjite se pisează până devin ca o pulbere. Se face un decoct din 4 linguri de pulbere în 500 ml apă. Se fierbe timp de 5 minute. După răcire se strecoară. Se beau 2 căni pe zi.
Iarbă neagră (Calluna vulgaris) planta conţine arbutilină, ulei eteric, tanoizi, etc. este astringentă şi antiseptică. 1 linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot folosi 3 căni pe zi.
Mătreaţa bradului (Usnea barbata) Se va măcina cu râşniţa de cafea înainte de a se folosi. Se ia o linguriţă de praf care se va pune în 250 ml apă clocotită. Se va lăsa apoi 10 minute acoperit. Se va strecura apoi înainte de a se administra se va pune o linguriţă de bicarbonat de sodiu alimentar la această cantitate. Se va consuma cu înghiţituri mici. Telul acestor licheni are o puternică acţiune antimicrobiană şi chir şi antivirotică. Este indicată mai ales în enerocolite infecţioase su diaree. Acidul ursinic este unul dintre cele mai bune antibiotice.
Mentă (Mentha piperita) conţine o serie de taninuri care contribuie la normalizarea scaunului fiind totodată şi un antimicrobian. 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute, apoi se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi, pentru reglarea scaunului.
Molid (Picea albis) Muguri zdrobiţi- 2 linguriţe, se vor pune în 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, după care se va strecura. Taninurile din aceştia ajută la dispariţia diareei.
Morcov (Daucus carota) Diaree infantilă- supă de morcovi; se curăţă 500 g de morcovi, se taie în bucăţi şi se fierb într-un litru de apă până când se moaie complet. Se trec prin sita de piureu. Se adaugă apă clocotită până se ajunge la 1 litru şi se mai pune ½ linguriţă de sare. Se administrează pe parcursul a 24 ore, timp de 2-3 zile. Se poate da cu biberonul, iar partea consistentă cu lingura. Laptele se reintroduce treptat, în 5-6 zile, micşorând cantitatea de morcov utilizată de la 500 g la 100 g la litru de apă. Se poate pentru cei mai delicaţi să se facă doar din 200 g în loc de 500 g. Se dă în acest caz o parte de supă pentru una de lapte, până la 3 luni apoi o parte supă la 2 părţi lapte, după această vârstă.
Mur (Rubus fruticosus) 2 linguriţe de frunze mărunţite se pun la 250 ml apă şi se fierb pentru 5 minute. Se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.
Năvalnic (Phyllitis ocolopenobium) O linguriţă de rizom uscat se va măcina cu râşniţa de cafea după care se va pune în 250 ml apă. Se acopere pentru 10 minute după care se va strecura. Se poate folosi intern câte 2 ceaiuri pe zi .Este astringent datorită taninurilor.
Nuc (Juglans regia) 1 linguriţă de frunze mărunţită se pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 10 minute, se strecoară. Se pot consuma 3 căni de ceai pe zi. Nuc- se iau membranele despărţitoare de la 500 g de nuci, după ce se sparg nucile şi se pun apoi în 250 ml alcool alimentar de 70 grade. Se lasă timp de 15 zile agitând des. Se strecoară. Se iau din acest preparat câte 10-15 picături diluate în 100 ml apă. Se pot administra de 2-3 ori pe zi. Imediat ce trec simptomele se renunţă la acesta fiind un preparat foarte puternic. Nuc- se pun nuci verzi tăiate mărunt într-o sticlă şi peste ele se pune alcool de 70 grade. Se va pune cât să le acopere şi să treacă puţin peste. Se lasă apoi timp de 15 zile agitând des. Se strecoară după cele 15 zile. Se va folosi câte 10-15 picături de 3 ori pe zi. Se ia diluat cu apă.
Nufăr alb (Nymphaea alba) se foloseşte rădăcina care se pune mărunţită 2 linguriţe la 250 ml apă şi se fierbe pentru 5 minute apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi, pentru efectul astringent pe care-l are. Se poate folosi şi de copiii mai mari de 5 ani.
Orez (Oryza sativa) -Se va fierbe orez 50 g în 500 ml apă până se fierbe bobul. Se consumă apa şi mucilagiile şi se mănâncă orezul în afecţiunile de mai sus. Se poate folosi în orice preparat culinar cât de mult suportă fiecare în parte şi în funcţie de reacţia organismului şi de afecţiune. Orez- se ia o ceaşcă cu boabe de orez care se pune la 500 ml apă şi se fierbe până se moaie boabele. Se strecoară şi apoi se dă acest preparat să-l consume copiii în funcţie de vârstă se poate lua câte 1 linguriţă până la 100 ml o dată. Se ia de mai multe ori pe zi (2-3), până la tre4cerea simptomelor.
Orz (Hordeum vulgare) -Se poate fierbe de asemenea 100 g de orz seminţe într-un litru de apă. După aceasta se va trece orzul prin maşina de carne după ce se strecoară şi după măcinare se amestecă cu lichidul în care a fiert.
Perişor (Pirola secunda) 2 linguriţe de plantă mărunţită, se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi. Este bine să fie consumate înainte de mesele principale. Frunzele sunt antihemoragice datorită tanoizilor şi antidiareice.
Plămânărică (Pulmonaria officinalis) antidiareic, măreşte secreţia biliară, stimulează transpiraţia din corp, aromatizant, cicatrizant. 1 lingură de frunze mărunţite se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va acoperi apoi pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi, după mesele principale.
Plop negru (Populus nigra) o linguriţă de muguri zdrobiţi se vor pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2 ceaiuri pe zi. Se indică şi datorită faptului că distruge foarte mulţi agenţi patogeni.
Porumb (Zea mais) se pune 1-2 linguriţe de făină de mălai la 1 pahar de apă fiartă şi răcită. Se consumă şi diareea trece foarte rapid.
Porumbar (Prunus spinosa) Fructele sunt utilizate pentru proprietăţile lor astringente ca antidiareice, -O linguriţă de fructe se vor pune după zdrobire în 250 ml apă. Se vor fierbe la foc mic timp de 15-20 minute. Se strecoară şi se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi. Eficient în diaree, enterocolite, etc. Are un puternic efect astringent.
Răchitan (Lythrum salicaria) pe lângă acţiunea de precipitare a proteinelor, extractele obţinute au acţiune astringentă, antidiareică şi inhibantă asupra dezvoltării florei microbiene patogene intestinale. Împiedică fermentaţia intestinală. 1 linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară şi se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi.
Răculeţ (Polygonum bistorca) este un astringent puternic folosit intern în diaree -o linguriţă de rizom se va pune mărunţit la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se vor putea consuma 2-3 căni din acestea pe zi
Răsgoace (Chamaenerion angustifolium) 2 linguriţe de plantă se vor pune mărunţite la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi.
Salcie (Salix alba) – 2 linguriţe de coajă mărunţită se va pune la 200 ml apă rece, se fierbe apoi 20-30 minute. Se strecoară şi se va lua câte 3-4 linguri pe zi. Sau –Se va transforma coaja în praf fin. Se va cerne. Se ia câte un vârf de cuţit odată
Sânişoară (Sanicula europaea) O linguriţă de praf de plantă se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute după care se strecoară. Se va consuma cu linguriţa în cursul unei zile
Slăbănog (Impatiens noli-tangere) -2 linguriţe de plantă mărunţită se vor pune în 250 ml apă. Se vor fierbe timp de 10 minute după care se strecoară. Se pot consuma 3 căni pe zi.
Sorbestrea (Sanguisorba officinalis) 1 linguriţă de praf fin obţinut cu râşniţa de cafea se va pune sub limbă pentru 10 minute, după care se va înghiţi cu puţină apă. Se va lua de 3 ori pe zi în afecţiunile interne. O linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute apoi se strecoară. Se poate folosi la afecţiunile mai uşoare câte 2-3 căni pe zi.
Stejar (Quercus robur) coaja 2 linguriţe de coajă mărunţită se vor pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot bea 3 căni pe zi.
Troscot (Polygonum aviculare) 2 linguri de plantă mărunţită /scoarţă obţinută de la stejari tineri de 3-4 ani) se pun la 250 ml apă clocotită. Se fierb apoi 10 minute. Se acopere pentru 15 minute şi apoi se strecoară. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
Ulm (Ulmus campestre) coaja 2 linguriţe de coajă mărunţită se vor pune la 250 ml apă şi se fierbe pentru 10 minute, apoi se strecoară. Se pot bea 3 căni pe zi.
Urzică (Urtica dioica) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se poate consuma după fiecare masă câte 1 cană.
Urzică mică (Urtica urens) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se poate consuma după fiecare masă câte 1 cană.
Urzică moartă albă (Lamium album) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se poate consuma după fiecare masă câte 1 cană.
Usturoiţă (Alliaria officinalis) 1 linguriţă de plantă mărunţită se pune la 250 ml apă clocotită. Se acopere pentru 15 minute apoi se strecoară. Se poate consuma după fiecare masă câte 1 cană.
Intru cât există în toate aceste afecţiuni şi o importantă influenţă a factorului nervos vom da prima dată câteva plante care se pot asocia la orice tratament în cazul în care este vorba despre o influenţă a factorului nervos.
Plante indicate pentru calmarea nervoasă: cătină (datorită conţinutului în vitamine), dediţei, hamei, levănţică, măghiran, măselariţă, pin, sunătoare, talpa gâştei, tei, valeriană.
La bolnavii care au şi alte afecţiuni asociate se va face în paralel şi tratamentul pentru aceste afecţiuni.
La dureri se vor pune comprese calde, băi calde, sau se va face ceai din una din plantele indicate, la ulcer în cazul durerilor.
Detailăm aici modul de folosire al afinului care are acţiune extrem de puternică.
-Afin- este planta cel mai des folosită. Se poate folosi în foarte multe feluri şi anume: frunzele- 2 linguriţe de frunze mărunţite se vor pune la 250 ml de apă. Se vor fierbe timp de 5 minute după care se strecoară. Se pot consuma 2-3 ceaiuri pe zi din acest ceai.
Fructele: se vor putea consuma zilnic câte doreşte omul în funcţie de toleranţă ne având absolut nici o contraindicaţie .
Suc din fructe proaspete se va consuma câte 100ml de suc de mai multe ori pe zi.
Sirop din fructe, cu toate că este făcut şi cu zahăr este foarte util în aceste afecţiuni, mai ales dacă este consumat diluat şi se va pune şi puţin suc de lămâie.
Fructe uscate- se vor mărunţi 2 linguriţe de fructe şi se vor pune în 250 ml de apă, se fierb apoi timp de 15 minute, după care se vor consuma 2-3 ceaiuri pe zi.
Tinctură din fructe se va lua la nevoie câte 10 picături diluate cu apă de 3-4 ori pe zi. In cazurile mai grave se poate lua şi câte o linguriţă de trei ori pe zi diluată cu apă. In cazul în care nu există în comerţ puteţi să faceţi dv. această tinctură.
Prepararea tincturii: se poate face din fructe proaspete sau uscate care se vor zdrobi şi se pun într-o sticlă. La o parte de plante se va pune 5 părţi alcool alimentar de 70 de grade. Se va lăsa timp de 15 zile la temperatura camerei agitând des, pentru a se putea extrage principiile active din plante. După 15 zile se va strecura. Se va putea păstra timp de 2 ani. Administrarea se va face ca la tinctura din comerţ, adică se iau 5-10 picături de tinctură în diluţie cu apă de 3-4 ori. In cazurile mai grave se poate lua o linguriţă o dată, tot diluată cu apă.
Afinata aşa cum se prepară ea normal cu zahăr care se pune peste afinele zdrobite este foarte indicată. Se va pune la un Kg de fructe zdrobite 500 g de zahăr. Se va lăsa apoi la soare o perioadă de 15 zile agitând des, apoi se va pune peste aceasta alcool preferabil peste 40 de grade. Se mai ţine cel puţin 15 zile după care se va strecura. Se poate păstra şi aceasta o perioadă de 2 ani, dacă este păstrată în sticle închise ermetic.
Polen de albine este indicat să se ia pentru că reglează atât diareea cât şi constipaţia. Este bine să se ia în cură de minimum 21 de zile câte 20g pe zi în două prize.
Lăptişor de matcă-indicat pentru că reface organismul, este unul din cele mai utile preparate care se poate indica la toate cazurile în cure de 20 de zile.
Formele acute cu febră şi alterarea stării generale trebuie neapărat tratate şi cu propolis care este cel mai indicat. Cei care au alergie la acest produs vor face tratament cu muguri de plop. Se vor lua 2 linguriţe de muguri care se zdrobesc şi se vor pune la 250 ml de apă. Se vor fierbe timp de 10 minute după care se va strecura. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi, cu înghiţituri mici călduţe.
Cărbunele medicinal este util să se ia câte o linguriţă de praf fin măcinat de trei ori pe zi. Acest praf asigură curăţirea intestinelor de o serie de toxine.
Argila se va lua argilă din locuri ne poluate şi se va pune o linguriţă la 250 ml apă seara iar dimineaţa se va bea apa de pe aceasta. După ce organismul se va obişnui se va putea lua şi argila o dată cu apa. Înainte fiecare om consuma apă de pe argilă, pentru că toate fântânile erau făcute cu argilă pusă între pietrele din zid şi nu erau atâtea afecţiuni poate tocmai din această cauză, pentru că argila este şi un antibiotic foarte util. Este bună argila care se găseşte în locurile unde domiciliaţi, galbenă, verde, roşie, cea cu care se fac oalele de lut sau care se foloseşte de artiştii plastici. Principalul este să fie luată din locuri ne poluate.
Un remediu foarte simplu şi eficient: cafea măcinată. Se ia o linguriţă de cafea măcinată în gură, se ţine 10 minute, apoi se înghite cu apă. Diareea trece instantaneu. Nu se va da la copiii.
Dieta. Nu este nevoie ca omul cu diaree să flămânzească. I se pot da legume fierte, orez, morcovi în special fierţi, paste, cartofi. De asemenea şi fructe doar gătite. Dintre fructe mărul şi banana se pot da crude, celelalte doar gătite. Până la trecerea afecţiunii.
Tratamente în Rusia:
Diareea nu este periculoasă şi se vindecă uşor, dar poate fi un semnal de alarmă al unor boli grave. Dacă ea persistă şi este însoţită de greţuri, dureri de cap, colici şi dacă fecalele sunt sub formă de mucus şi au culoare verzuie sau mai ales urme de sânge, trebuie consultat un medic.
Iată câteva reguli eficiente pentru diareea obişnuită:
-În primul rând se ia un purgativ puternic (1 lingură de ulei de Ricin pentru un adult- 1 linguriţă pentru un copil) urmată de puţin suc de lămâie. Deşi neplăcut la gust, uleiul de ricin acţionează repede şi nu dăunează organismului ca purgativele chimice.
-Se infuzează o lingură de miez de nucă sfărâmată în cca 500g apă clocotită. După 20 minute se strecoară. Se ia un pahar mic de 100ml pe zi, dimineaţa.
-Se moaie pâine uscată de secară în apă caldă 20 minute. Se bea terciul obţinut încet, în decurs de o zi. În general, se obţin rezultate în 24 ore.
-Tinctură de pelin: 20 picături la 3-4 ore. Se poate prepara şi cu apă 1 linguriţă de pelin la un pahar de apă- se fierbe 5 minute, se strecoară. Se bea lichidul cald. Nu se îndulceşte.
-Dacă diareea persistă (fără dureri de cap şi febră) urma acest tratament: se mânca timp de 24 ore 12mere mari, curăţite şi rase, câte unul la 2 ore. În acest timp, nu se mănâncă nimic altceva şi nici nu se iau medicamente.
-Dacă diareea este produsă de răceală, bolnavul trebuie să stea în pat şi să bea ceaiuri calde, care să-i producă transpiraţie. Cele mai bune ceaiuri sunt: flori de zmeur, de tei sau salvie. Cu cât se transpiră mai mult, cu atât mai bine.
-Dacă diareea capătă un caracter cronic, depăşind 2 zile, poate fi util următorul leac: se fierbe la foc mic o priză de scoarţă de stejar, între-un pahar şi jumătate de apă, timp de 10 minute. Se ia din acest lichid câte 1 lingură, de 3 ori pe zi.
Cei care sufereau de diaree erau sfătuiţi să aibă permanent în casă un amestec din 3 linguri ,iez de nucă sfărâmat şi 500 ml votcă. După ce se lasă la cald 12 zile, se strecoară. Se ia un păhărel la primele semne de diaree.
Tinctura de muguri de plop.
Populus nigra.
Acţiuni.
Intern: antibacterian şi antifungic, antiinflamator, antiseptic intestinal şi urinar, antiviral, diuretic, depurativ, febrifug, hemostatic mediu, inhibă formarea şi dezvoltarea tumorilor, favorizează procesele de regenerare, reglator al activităţii hormonale, reântineritor, stimulent imunitar bun.
Extern: antiseptic, stimulent al imunităţii locale, cicatrizant, favorizează cicatrizarea estetică, inhibă proliferarea celulelor maligne, anticandidozic, antihemoroidal.
Indicaţii.
Intern: gripă şi guturai, dureri de gât, bronşită, amigdalită, tuse, cistită, infecţii renale, dureri de cap, accese de febră, gută, reumatism, afecţiuni tumorale benigne, boală canceroasă, ulcer gastric, enterită, colită de fermentaţie şi de putrefacţie, diaree, adjuvant în intoxicaţiile alimentare.
Extern: cicatricele inestetice, tumorile exteriorizate, cancerul de piele, pentru revitalizarea şi menţinerea sănătăţii, hemoroizi şi fisuri anale.
Contraindicaţii: nu se cunosc.
Tinctura de usturoi.
Allium sativum.
Produs de Dacia Plant.
Acţiuni.
Intern: activator al peristaltismului intestzinal, antiaterosclerotic, antibacterian, antifungic, antiseptic general cu spectru foarte larg, antiseptic pulmonar, hipotensiv, antitrombotic, bradicarizant, expectorant, fluidifiant al secreţiilor bronhice, produce o scădere a colesterolului din sânge (de asemenea o scădere a trigliceridelor, lipoproteinelor şi fosfolipidelor serice), tonic vascular, vasodilatator, vermifug, antispastic, carminativ, coleretic, diuretic, febrifug, hipoglicemiant, sedativ, anticataral, antidiareic, antigutos, antireumatic, tonic nervos, tonic cardiac.
Extern: antibacterian, antifungic, (inhibă dezvoltarea ciupercilor patogene), antiseptic, antiviral, rubefiant.
Indicaţii.
Intern: prevenirea şi combaterea bolilor infecţioase, epidemii gripale, febră tifoidă (adjuvant), difterie (adjuvant), enterocolită, diaree, dizenterie (adjuvant), atonie digestivă, constipaţie atonă, paraziţi intestinali (ascarizi, oxiuri, tenie), bronşită cronică şi acută, tuse convulsivă, astm, arterioscleroză, varice, hemoroizi, hipertensiune arterială, tahicardie, aritmie cardiacă (palpitaţii), astenie, slăbiciune generală, dezechilibre endocrine, candidoză bucală şi a căilor respiratorii, hipercolesterolemie, gută, reumatism, afecţiuni renale, retenţie urinară, litiază renală urică, edeme ale gambelor, pletoră, parodontoză.
Extern: plăgi infectate, scabie, negi, bătături, nevralgii, înţepături de insecte, creşterea părului, reumatism, încheieturi umflate şi dureroase, răguşeală, guturai, tuse, afte, infecţii bucale cu candida, candidoză vaginală.
Precauţii: administrarea internă poate produce persoanelor cu sensibilitate gastrică sau hepatică stări neplăcute cum ar fi: senzaţie de vomă, inapetenţă temporară, indigestie.
Contraindicaţii: nu se administrează intern persoanelor cu cataruri gastrice şi intestinale, în simptomele congestive pulmonare (tuse seacă, tuse sangvinolentă, stări febrile), deoarece accentuează starea iritativă. Nu se dă mamelor care alăptează- transmite mirosul şi gustul de usturoi.
Diareea se manifesta prin scaune moi, uneori apoase. Cauzele bolii sunt: stresul social si psihic, unele medicamente, alimentele alterate, apa de baut poluata,
alergiile alimentare, salmoneloza, gastrita, colita, afectiunile renale si intestinale. Prin scaunele diareice se pierd multe lichide si saruri minerale.
Diareea cronică.
Diareea acută.
Cel mai adesea cauza o reprezintă toxiinfecţiile alimentare, apărute după consumarea unui aliment contaminat cu o bacterie. În acest caz, pereţii intestinului sunt atacaţi de intrus, absorbţia apei nu se mai face, ba chiar există un exces de secreţii a ei. Dintre agenţii provocatori amintim stafilococii şi salmonela. Şi viruşii pot cauza probleme de acest ordin, stând la originea gastroenteriltelor.
Un aport susţinut de apă şi ceaiuri este foarte important, întrucât deshidratarea este cel mai mare risc al diareilor.
În formele severe, manifestate cu diaree abundentă, febră, sânge în scaun, se impune tratament cu un antibiotic. În restul cazurilor, un antidiareic uşor şi un antispasmodic sunt suficiente pentru a restabili situaţia.
Formele cronice.
Diagnosticul de diaree cronică se poate pune dacă scaunele lichide durează mai mult de 3 săptămâni. De vină pot fi: prezenţa de tumori benigne la nivelul colonului, dar şi afecţiuni tiroidiene, o inflamaţie a peretelui intestinal, paraziţi, etc.
Cum se ameliorează.
Un bun medicament pentru tratarea diareilor îl reprezintă lactatele fermentate. Consumul lor ajută la primenirea populaţiei de bacterii prietenoase (aşa numiţii fermenţi lactici) care există deja în organism şi care constituie un scut important împotriva agresiunilor externe.
Pe de altă parte, lactoza din iaurt este mult mai uşor de asimilat faţă de cea din lapte, căci este deja parţial transformată. Este aşadar, mult mai bine tolerată de către persoanele alergice la lactoză, fenomen ce se manifestă prin persistenţa scaunelor diareice.
Fulgii de orz tratează diareea. Fulgii de orz se consumă în amestec cu infuzii îndulcite de mentă, busuioc, ceai negru. În atonia gastrică şi intestinală, în rezolvarea problemelor de digestie în genere, pentru sporirea apetitului la persoanele sedentare, se mănâncă dimineaţa şi seara câte o farfurie de fulgi de orz amestecaţi cu fructe acrişoare (mere, grepfruit, afine, cătine, coacăze) şi miere.
Sucul de orz verde reface mucoasa gastrică. Sucul obţinut din planta tânără (ce nu depăşeşte 10 cm înălţime) conţine o mare cantitate de clorofilă, element care ajută la refacerea mucoasei gastrice şi a pereţilor stomacului ori duodenului, afectaţi de ulcer. În acelaşi timp reduce aciditatea gastrică.
Cât durează sezonul orzului verde, se consumă câte un sfert de pahar de suc proaspăt diluat cu apă, în trei patru reprize pe zi.
În extrasezon se poate apela cu la fel de mare succes la orzul încolţit. Se consumă 2 linguri de germeni de 3 ori pe zi.
Salcâm (Robinia pseudacacia) salată- se pun la marinat 2-3 pumni de flori proaspete de salcâm, spălate în prealabil, în puţină apă cu suc de lămâie. După 2 ore se scot bucheţele, se desprind florile de pe tija verde şi se amestecă cu 3 linguri de miere, miezul de la o portocală şi câteva fructe uscate. Se mai lasă 5 minute, apoi se consumă. Se mănâncă salata aceasta o dată pe zi, înainte de masa principală timp de o săptămână zilnic identic preparată. Este recomandată în caz de gastrită, pirozis, colită de putrefacţie, constipaţie cronică, da şi contra migrenei, insomniei, anorexiei, etc.
Macerat- se toarnă peste o mână de flori proaspete de salcâm un litru de apă rece. Se lasă 8 ore, apoi se filtrează şi se pune într-o sticlă. Se bea pe parcursul unei zile. Tratamentul durează o lună. Ajută la vindecarea gastritelor hiperacide, ulcerului gastric şi în formele uşoare de constipaţie.
Masuri profilactice si de tratament
Efect bun il au sucurile de afine si de coacaze negre, ceaiurile de plante: coada racului, afine, cuisoare si verbina.
Se recomanda 1 lingurita de argila sau un varf de cutit de sare, de 2-3 ori pe zi, cu apa.
In alimentatie se vor folosi: banane, orez nedecorticat, cartofi fierti in coaja.
Se vor evita legumele crude si laptele.
Se vor manca mere, care regleaza functia intestinului. Nu se vor consuma la aceeasi masa legume si fructe, caci acest amestec favorizeaza balonarile. Postul
aduce o ameliorare imediata, iar orezul intareste continutul materiilor fecale.
Alte alimente cu rol antidiareic: morcovii, crema de ovaz, otetul de mere, 2 linguri la 100 ml de apa, si gutuile.
Cataplasmele si compresele calde pe abdomen, impachetarile reci cu argila, 2 ore, de 2-3 ori pe zi, masajele pe abdomen cu uleiuri esentiale de scortisoara,
cuisoare, ulei de lavanda sau de salvie sunt, de asemenea, indicate.
ALIMENTE RECOMANDATE
regim de lichide, fasole cu masura, praz, mancaruri cu sare sau zahar, linte, flori vegetale, rosii, usturoi, ceapa, ghimbir, anason, patrunjel, iaurt,
branza, rodie, lamaie, portocala, mar, mandarine, curmale, ceai, cafea fara lapte, bauturi alcoolice cu masura.
ALIMENTE NERECOMANDATE
alimente grele, mancaruri grase, carne, legume verzi, salata cruda, fructe zemoase, produse lactate cu exceptia branzei si iaurtului, inghetata, bauturi
reci, tuberculi, cartofi, fructe prea coapte.
Mâncaţi cât mai multe boabe de afine proaspete, sau mestecaţi boabe uscate. Puteţi bea de asemenea un decoct preparat din 60 gr boabe înmuiate timp de o oră într-un litru de apă călduţă. Încălziţi-l încet până începe să fiarbă. Lăsaţi-l să fiarbă 15-20 minute, apoi să se macereze până ce lichidul devine călduţ. Beţi câte o jumătate de ceaşcă din oră-n oră. Acest procedeu dă rezultate excelente .
