Bolile de inima

Sharing

Afectiunile cardiovasculare

 Inima, pompa care asigura circulatia sangelui in organism, este un organ musculos, gol pe dinauntru, alcatuit din patru cavitati, doua superioare (atrii) si doua inferioare (ventricule). Fiecare atriu comunica cu ventriculul de aceeasi parte printr-un orificiu prevazut cu valvule ce au functia de supape; valvulele permit circulatia sangelui in sens unic, si anume dinspre atrii inspre ventricule. Orificiul din partea dreapta are trei valvule iar cel din partea stanga numai doua.

Unele boli inflamatorii, cel mai frecvent reumatismul, se pot solda cu lezarea acestor valvule: stramtorarea orificiului, stenoza, stinjenindu-se astfel scurgerea singelui din atriu in ventricul sau impiedicarea etanseitatii in momentul inchiderii valvulelor, insuficienta, ceea ce are ca rezultat revenirea singelui in sens invers, din ventricul in atriu; uneori ambele tipuri de leziuni se pot asocia.

Inima desfasoara o munca enorma, pentru indeplinirea careia peretii sai musculosi trebuie sa fie foarte bine irigati cu singe oxigenat. In acest scop, imediat dupa plecarea arterei aorte din ventriculul sting, se desprind din ea doua ramuri ce inconjoara suprafata inimii ca o coroana (fapt pentru care au fost numite artere coronare) si care se divid apoi in ramuri din ce in ce mai fine, formind o retea bogata de vase capilare, in jurul fibrelor muschiului cardiac. Lezarea arterelor coronare prejudiciaza hranirea muschiului inimii, asa cum se intimpla in bolile cunoscute sub numele de angina pectorala, infarct miocardic, cardiopatie ischiemica cronica.

cardiologie
cardiologie

Oricare dintre elementele anatomice sau functionale pot suferi agresiunea diferitilor factori de imbolnavire, motiv pentru are bolile de inima sunt foarte deosebite intre ele.

In categoria bolnavilor denumiti cardiovasculari, intra toti acei care au semne de imbolnavire din partea inimii si vaselor precum si persoanele carora li se descopera o tulburare sau o leziune a inimii sau a vaselor, fara ca ele sa sufere prea mult, uneori nu au nici o suferinta evidenta.

Simptomele bolilor de inima sunt diferite nu numai in raport cu elementul structural ce a avut de suferit in cea mai mare masura (miocardul, pericardul, valvulele, arterele coronare etc.), ci si in raport cu stadiul in care se gaseste boala, existind deosebiri mari intre stadiul de inceput si cel avansat. Aceasta se datoreste faptului ca inima nu foloseste in toate imprejurarile intreaga forta de care dispune; ea are o importanta rezerva pe care o utilizeaza numai in situatii deosebite, cum ar fi efortul fizic. Asadar, functia inimii este uneori asigurata ca si cum organismul ar fi in stare de sanatate. Acesti bolnavi de inima sunt cunscuti sub numele de compensati sau latenti. Daca modificarile produse de boala depasesc anumite limite, functia inimii se deregleaza si incep sa apara anumite simptome ce atrag atentia asupra imbolnavirii ei.

Un simptom important este dispneea, care inseamna greutatea in respiratie. Bolnavul simte o lipsa de aer ori senzatia ca se sufoca. In aceasta situatie se constata cresterea frcventei si amplitudinii miscarilor respiratorii. Sindromul este intilnit la mitrali si aortici, la hipertensivi, in pericardite si miocardite. Toate aceste boli au o caracteristica comuna: singele este impiedicat sa parcurga cu usurinta camerele stingi ale inimii si de aceea stagneaza in plamini, micsorind posibilitatile acestuia de a efectua schimburile gazoase, preluarea oxigenului din aer si eliminarea bioxidului de carbon. Stagnarea singelui in reteaua de vase capilare a plaminilor este accentuata si de faptul ca ventriculul drept, fiind sanatos, trimite spre inima aceeasi cantitate de normala de singe, pe care ventriculul sting, suferind, nu o mai poate impinge in totalitate mai departe. Daca un astfel de bolnav este nevoit sa faca un efort fizic mai mare (urcarea citorva etaje), apare o dispnee intensa si destul de indelungata, care obliga bolnavul sa se opreasca si sa se odihneasca.

Foarte frecvent, dar indeosebi dupa un efort fizic mai mare, pot aparea dureri in partea stinga a pieptului. In unele afectiuni cum sunt angina pectorala, infarctul miocardic si pericardita uscata, durerea toracica este foarte intensa, constiuind simptomul dominant. In angina pectorala si in infarctul miocardic durerea este provocata de irigarea deficitara a muschiului cardiac, iar in pericardita ea apare datorita frecarii intre ele a foitelor pericardice inflamate si ingrosate.

Durerea de inima mai poate fi intilnita si in unele cazuri de crestere a volumului anumitor camere ale inimii, care comprima oasele coloanei vertebrale sau osul stern. Asa se intimpla uneori in stenoza mitrala cind dilatarea atriului sting provoaca dureri in spate, in regiunea omoplatului. Insa nu orice durere resimtita in dreptul inimii este cauzata de suferinta acestui organ. De exemplu cresterea exagerata a aerului in stomac sau in intestin, cunoscuta sub numele de aerogastrie sau aerocolie, se poate insoti de dureri localizate in dreptul inimii, dar care in realitate sunt datorate faptului ca punga de aer, uneori foarte mare, apasa pe inima, mai ales cind cel in cauza se culca pe partea stinga.

Inima bate zi si noapte, insa contractiile sale ritmice nu deranjeaza; cind acestea devin perceptibile, se produce o senzatie neplacuta, incomoda, palpitatia.

Acum se mai citeste