Insuficienţa ventriculară stângă.
Ridică probleme terapeutice particulare. Edemul acut şi aspectele acute ale acestui tip de insuficienţă cardiacă. Forma cronică manifestată prin dispnee de efort, implică utilizarea medicaţiei tonicardice şi a diureticelor. Este important controlul periodic al greutăţii corporale pentru a sesiza retenţii hidro-saline inaparente.
Insuficienţa ventriculară dreaptă se face tratament de la cardiopatia pulmonară.
Insuficienţa cardiacă globală, beneficiază de măsuri terapeutice amintite la măsuri igieno-dietetice după infarct miocardic. Obiectivul terapeutic este compensarea bolnavului şi menţinerea sa prin tratament digitalic şi diuretic de întreţinere, prin control clinic şi al greutăţii uscate (greutatea bolnavului în lipsa manifestărilor de retenţie hidro-salină).
Dacă tratamentele aplicate nu sunt suficiente se poate interveni chirurgical.
Insuficienţa aortică.
Este o leziune ce presupune regurgitarea unui anumit volum de sânge din aortă în ventriculul stâng în timpul diastolei, datorită unei incomplecte închideri a sigmoidelor aortice. Tabloul clinico-funcţional, ca şi evoluţia insuficienţei aortice este determinat de mărimea regurgitării distolice.
Pe baza datelor clinice şi investigaţiilor hemodinamice se descriu 3 forme de insuficienţă aortică.
–Insuficienţa aortică adinamică, se caracterizează printr-o regurgitare mică, ce nu afectează clinic, radiologic şi electrografic ventriculul stâng în sensul hipertrofiei sale. Determinările cantitative dau valori mici ale volumului aortic regurgitat într-o diastolă (10-20 ml).
Terapia bolnavilor cu insuficienţă aortică adinamică vizează prevenirea reumatismului, orientarea profesională la tineri, reducerea eforturilor intense fizice.
-Insuficienţa aortică medie. Prezintă semnele clinice ale insuficienţei aortice cu reacţie moderată hipertrofică a ventriculului stâng şi cu semne periferice de insuficienţă aortică manifestă. Determinarea cantitativă arată că volumul regurgitat într-o diastolă egalează volumul sistolic eficient (volumul sistolic total minus volumul regurgitat).
Purtătorii unei insuficienţe aortice medii vor fi dispensarizaţi urmărindu-se prevenirea instalării insuficienţei cardiace. Paralel cu evitarea eforturilor fizice, se recomandă reducerea aportului alimentar de sare. Instalarea mecanismelor compensatorii ale insuficienţei cardiace (hipertrofia ventriculului stâng, tahicardia, etc) sau a dispneei justifică introducerea medicamentaţiei tonicardice şi diuretice, chiar şi prin produse naturiste.
-Insuficienţa aortică severă. Prezintă semnele clinice bine exprimate. Se constată o hipertrofie marcată a ventriculului stâng. Valoarea volumului aortic regurgitat într-o diastolă este mai mare decât volumul sistolic eficient, putându-l dubla, iar incompetenţa sigmoidelor aortice este mai mare de 0,5 cm2.
Insuficienţa aortică severă se însoţeşte adeseori de crize anginoase, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă ireductibilă cu evoluţie rapidă (1-2 ani) spre moarte. În această formă de insuficienţă aortică repausul şi mijloacele medicamentoase (tonicardice, diuretice, coronodilatatoare) sunt ineficiente, aceşti bolnavi au indicaţie chirurgicală, de protezare a aparatului valvular aortic singurul mijloc terapeutic eficient.
Insuficienţa cardiacă congenitală.
Poate apare încă din copilărie şi poate îmbrăca forme pure de insuficienţă dreaptă (în stenoza izolată severă a arterei pulmonare), sau stângă (în coarctaţia aortică). Mijloacele de tratament sunt: repausul oxigenoterapia, administrarea de sedative, flebotomia, administrarea de cardiotonice şi diuretice, corecţia acidozei şi a diselectrolitemiei, corecţia anemiei, controlul infecţiilor. Faţă de conduita din insuficienţa cardiacă se complică cardiopatiile câştigate, în cardiopatiile congenitale se acordă o atenţie deosebită combaterii infecţiilor, care precipită instalarea insuficienţei cardiace. Restricţia sodică nu este necesară decât în cazurile de insuficienţă ireductibilă. Intervenţia chirurgicală paleativă sau radicală, constituie cel mai eficient mijloc în controlul insuficienţei cardiace.
Insuficienţa cardiacă ireductibilă din cardiopatiile congenitale, poate fi consecinţa unei infecţii, endocarditei bacteriene, unor tulburări electrolitice sau supradigitalizării.
Tratament.
Repaus, oxigenoterapia, administrarea sedativelor, flebotomia, administrarea cardiotonicelor şi diureticelor, corecţia acidozei şi a diselectrolitemiei, corecţia anemiilor, controlul infecţiilor.
Este bine ca toate acestea să fie executate de un medic specialist şi doar cazurile trenante sau cronice se vor putea să fie ajutate cu diferite tratamente în funcţie de simptomele prezente în fiecare caz.
