Prospect Ranolip – Hipertensiune arteriala

Dă Share să știe și altii!!
Shares

 Prospect : Informatii pentru utilizator

Ranolip Prospect

Descriere
Grupa farmacoterapeutica: produse active pe sistemul renina-angiotensina, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei

ranolip prospect
ranolip prospect

Indicatii terapeutice
Hipertensiune arteriala
Ranolip este indicat in tratamentul hipertensiunii arteriale esentiale si renovasculare. Poate fi utilizat singur sau in asociatie cu alti agenti antihipertensivi.
Insuficienta cardiaca congestiva
Ranolip este indicat in tratamentul insuficientei cardiace congestive, ca tratament adjuvant, impreuna cu diureticele care nu economisesc potasiul si, cand este necesar, cu digitalice. Tratamentul trebuie initiat sub supraveghere medicala stricta.

Infarctul miocardic acut
Ranolip este indicat pentru tratarea pacientilor cu infarct miocardic acut, echilibrati hemodinamic. Pacientii trebuie sa aiba tensiunea arteriala sistolica mai mare de 100 mm Hg. Ranolip trebuie administrat in primele 24 de ore de la infarctul miocardic acut pentru a preveni dezvoltarea ulterioara a disfunctiei ventriculare stangi sau a insuficientei cardiace si pentru a imbunatati supravietuirea. Pacientii trebuie sa primeasca si tratamentele standard recomandate, cum sunt trombolitice, acid acetilsalicilic si beta-blocante.
Complicatiile renale ale diabetului zaharat
La pacientii hipertensivi cu diabet zaharat non-insulino dependent si nefropatie incipienta, lisinoprilul scade rata de excretie urinara a albuminei.

Contraindicatii
– hipersensibilitate la lisinopril, la alti IECA sau la oricare dintre excipientii produsului;
– antecedente de edem angioneurotic legat de tratamente anterioare cu IECA si angioedem ereditar sau idiopatic.
– sarcina.

Precautii
Edemul angioneurotic
Edemul angioneurotic a fost raportat la IECA, incluzand lisinopril. In aceste cazuri, Ranolip trebuie intrerupt imediat si pacientul mentinut sub observatie. Daca edemul este limitat la fata, buze si gura, afectiunea se rezolva de regula fara alt tratament, desi antihistaminicele pot fi utile pentru ameliorarea simptomelor. Acesti pacienti trebuie supravegheati cu atentie pana la disparitia edemului. Totusi, angioedemul asociat cu edem laringian poate fi letal. Daca exista edem al limbii, glotei sau laringelui, care poate produce obstructie a cailor respiratorii, trebuie initiata prompt terapia de urgenta. Aceasta poate include administrarea de adrenalina si/sau mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii. Pacientul trebuie tinut sub supraveghere medicala atenta pana la disparitia completa si sustinuta a simptomelor.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei produc mai frecvent angioedem la rasa neagra decat la alte rase.
Pacientii cu antecedente de angioedem nelegat de tratament cu IECA pot avea un risc crescut de angioedem in timpul administrarii unui IECA.
Aspecte legate de rasa
IECA produc angioedem cu o frecventa mai mare la rasa neagra decat la alte rase.
Tuse
Tusea a fost raportata la utilizarea IECA. Caracteristic este neproductiva, persistenta si dispare la intreruperea tratamentului.
Tusea indusa de IECA trebuie luata in considerare in cadrul diagnosticului diferential al tusei.
Interventii chirurgicale/anestezie
La pacientii care vor suferi interventii chirurgicale majore sau in timpul anesteziei cu agenti care determina hipotensiune arteriala, lisinoprilul blocheaza formarea angiotensinei II secundar eliberarii compensatorii de renina. Acest lucru poate duce la hipotensiune arteriala ce poate fi corectata prin cresterea volemiei.
Aspecte generale
Lisinoprilul nu trebuie utilizat la pacientii cu stenoza aortica, cord pulmonar sau obstructie a tractului respirator.
Cand lisinoprilul este utilizat ca monoterapie in hipertensiunea arteriala, pacientii de rasa neagra pot prezenta un raspuns terapeutic redus.
Interactiuni
Asocierea cu alti agenti antihipertensivi precum beta-blocantele si diureticele poate creste eficienta antihipertensiva. Lisinoprilul scade aparitia hipopotasemiei si a hiperuricemiei induse de tiazide.
Indometacinul poate reduce efectul antihipertensiv al lisinoprilului. La unii pacienti cu functie renala compromisa, care sunt tratati cu antiinflamatoare nesteroidiene, administrarea simultana a lisinoprilului poate determina agravarea ulterioara a functiei renale.
Inhibitorii ECA pot potenta efectul hipoglicemiant al insulinei si al antidiabeticelor orale.
Ranolipa fost utilizat impreuna cu nitrati, fara interactiune semnificativa clinic.
Deoarece ranolipul poate scadea eliminarea litiului, concentratiile plasmatice ale litiului trebuie monitorizate in cazul administrarii sarurilor de litiu.
Potasemia ramane de regula in limite normale. Daca ranolipul se administreaza impreuna cu un diuretic, posibilitatea de hipopotasemie indusa de diuretic poate fi redusa. Ranolipul poate creste potasemia la pacientii cu insuficienta renala. Suplimentele de potasiu, diureticele ce economisesc potasiu si sarurile ce contin potasiu nu sunt recomandate.

Atentionari speciale
Evaluarea functiei renale
Evaluarea pacientului trebuie sa includa evaluarea functiei renale inainte de initierea terapiei si in timpul tratamentului.
Insuficienta renala
Ranolipul trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu insuficienta renala, deoarece acestia pot necesita reducerea dozei sau administrarea la intervale mai mari. La pacientii cu insuficienta renala trebuie efectuata monitorizarea atenta a functiei renale in timpul tratamentului cand se considera necesar. In majoritatea cazurilor, functia renala poate sa nu fie afectata sau se imbunatateste.
Insuficienta renala a fost raportata in asociere cu IECA, aparand in principal la pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva severa sau cu boala renala de fond, incluzand stenoza de artera renala. Daca este diagnosticata prompt si tratata adecvat, insuficienta renala este de regula reversibila.
La unii pacienti cu stenoza de artera renala bilaterala sau stenoza de artera renala pe rinichi unic, care au fost tratati cu IECA, s-a observat cresterea uremiei si a creatininemiei, de obicei, reversibile la intreruperea tratamentului. Aceasta este posibil sa apara, in special, la pacientii cu insuficienta renala. Daca este prezenta si hipertensiunea arteriala reno-vasculara, exista un risc crescut de hipotensiune arteriala severa si insuficienta renala. La acesti pacienti tratamentul trebuie inceput sub supraveghere medicala stricta, cu doza mica si cresterea atenta a dozei. Deoarece tratamentul cu diuretice poate fi un factor ce contribuie la cele de mai sus, acestea trebuie intrerupte, iar functia renala trebuie monitorizata in primele saptamani de tratament cu Ranolip.
Unii pacienti fara boala renala preexistenta manifesta au prezentat cresterea uremiei si a creatininemiei dupa administrarea concomitenta de Ranolip si diuretic. Pot fi necesare scaderea dozei de Ranolip si/sau intreruperea diureticului. Prin urmare trebuie sa se ia in considerare suspiciunea unei stenoze de artera renala subiacenta.
Infarct miocardic acut
Tratamentul cu Ranolip nu trebuie initiat la pacientii cu semne de disfunctie renala (creatininemia peste 177 micromol/l si/sau proteinurie peste 500 mg/24 ore). Daca apare disfunctie renala in timpul tratamentului cu Ranolip (creatininemia peste 265 micromol/l sau dublarea valorii de dinainte de tratament), medicul trebuie sa ia in considerare intreruperea lisinoprilului.
Pacientii hemodializati
La pacientii dializati la care se folosesc membrane cu flux crescut (de exemplu AN69) a fost raportata o incidenta mare a reactiilor anafilactoide. Prin urmare nu se recomanda aceasta combinatie.
Hipotensiunea arteriala simptomatica
Hipotensiunea arteriala simptomatica a fost observata rareori la pacientii cu hipertensiune arteriala necomplicata. Este mult mai probabil sa apara la pacientii cu depletie volemica prin terapie diuretica, regim hiposodat, dializa, diaree sau varsaturi. La acesti pacienti, prin intreruperea terapiei sau scaderea dozei de diuretic cu 2-3 zile inainte de inceperea tratamentului cu Ranolip, posibilitatea aparitiei hipotensiunii arteriale simptomatice este redusa.
Hipotensiunea arteriala severa a fost raportata la IECA, in special la pacientii cu insuficienta cardiaca severa. Multi dintre acesti pacienti utilizau doze mari de diuretice de ansa si unii prezentau hiponatremie sau insuficienta functionala renala. La pacientii cu risc, initierea terapiei si ajustarea dozei trebuie monitorizate sub stricta supraveghere medicala.
Daca apare hipotensiunea arteriala, pacientul va fi asezat in clinostatism. Poate fi necesara reechilibrarea volemica prin administrarea de lichide pe cale orala sau ser fiziologic intravenos. Poate fi necesara administrarea atropinei intravenos daca se asociaza bradicardie. Tratamentul cu Ranolip poate fi reluat, cu cresterea atenta a dozei si urmarind restabilirea volemica si a tensiunii arteriale.
De asemenea, in cazul pacientilor cu boala cardiaca ischemica sau vasculara cerebrala la care hipotensiunea arteriala severa poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral se pot aplica precautii similare si supraveghere atenta.
Ca si alte vasodilatatoare, lisinoprilul trebuie administrat cu precautie la pacientii cu stenoza aortica sau cardiomiopatie hipertrofica.
La unii pacienti cu insuficienta cardiaca congestiva care au tensiune arteriala normala sau scazuta, poate sa apara o scadere suplimentara a tensiunii arteriale in timpul tratamentului cu Ranolip. Daca aceasta hipotensiune arteriala devine simptomatica, poate fi necesara scaderea dozei sau intreruperea lisinoprilului.
Aparitia hipotensiunii arteriale dupa doza initiala de Ranolip nu exclude adaptarea ulterioara atenta a dozei dupa rezolvarea eficienta a hipotensiunii arteriale.
Hipotensiunea arteriala in infarctul miocardic acut
Tratamentul cu Ranolipnu trebuie administrat pacientilor cu infarct miocardic acut care au risc de tulburari hemodinamice ulterioare severe dupa tratament vasodilatator. Acestia sunt pacientii cu tensiune arteriala sistolica £ 100 mm Hg sau cu soc cardiogen. In primele
3 zile de la infarct doza trebuie redusa daca tensiunea arteriala sistolica este £ 120 mmHg. Dozele de intretinere trebuie reduse la
5 mg Ranolip sau temporar la 2,5 mg Ranolip, daca tensiunea sistolica este £ 100 mm Hg. Daca persista hipotensiunea arteriala (tensiunea arteriala sistolica mai mica de 90 mmHg pentru mai mult de o ora), atunci lisinoprilul trebuie intrerupt.

Copii
Siguranta si eficacitatea lisinoprilului la copii nu au fost stabilite.
Sarcina si alaptarea
Lisinoprilul este contraindicat in sarcina si tratamentul trebuie intrerupt cand se suspicioneaza o sarcina. IECA pot determina morbiditate si mortalitate fetala si neonatala daca se administreaza la gravide in al doilea si al treilea trimestru de sarcina. Utilizarea IECA in aceasta perioada a fost asociata cu afectare fetala si neonatala incluzand hipotensiune arteriala, insuficienta renala, hiperpotasemie si/sau microcefalie la nou-nascut. S-a observat si oligohidramnios, probabil consecinta a scaderii functiei renale fetale, care poate duce la contracturi de membre, deformari cranio-faciale si hipoplazie pulmonara.
Aceste reactii adverse la embrion si fat nu par sa apara daca expunerea intrauterina la IECA s-a limitat numai la primul trimestru de sarcina.
Sugarii ai caror mame au utilizat lisinopril trebuie supravegheati cu atentie pentru hipotensiune arteriala, oligurie si hiperpotasemie. Lisinoprilul, care traverseaza placenta, a fost indepartat din circulatia nou-nascutului prin dializa peritoneala, cu oarecare beneficiu clinic si teoretic, poate fi indepartat si prin exsanguinotransfuzie.
Sunt necesare precautii suplimentare daca lisinoprilul se administreaza mamelor care alapteaza, deoarece nu se stie daca lisinoprilul se excreta in laptele matern.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu exista studii despre efectul Ranolip asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. In cazul conducerii vehiculelor si folosirii utilajelor este bine sa se ia in considerare ca pot apare ocazional ameteli sau oboseala.

Doze si mod de administrare
Absorbtia lisinoprilului nu este influentata de alimente, prin urmare comprimatele pot fi administrate inainte, in timpul sau dupa masa. Ranolip Antibiotice trebuie administrat in doza unica zilnic, aproximativ la aceeasi ora.
Hipertensiune arteriala
Necesitatea de a creste doza trebuie determinata prin masurarea tensiunii arteriale imediat inainte de urmatoarea doza.
Tratamentul trebuie inceput cu 2,5 mg Ranolip o data pe zi si ajustat pentru a obtine un control optim al tensiunii arteriale. In cazul hipertensiunii arteriale esentiale, daca efectul terapeutic dorit nu se obtine in 2-4 saptamani cu o anumita doza, aceasta poate fi crescuta. Rareori se obtine raspuns terapeutic cu doza de 2,5 mg Ranolip. De obicei, dozele eficace sunt de 10-20 mg Ranolipo data pe zi. Doza maxima recomandata este 40 mg Ranolip o data pe zi.

Pacientii sub tratament diuretic
Daca este posibil, tratamentul cu diuretice trebuie intrerupt sau doza trebuie scazuta, cu 2-3 zile inainte de a initia tratamentul cu Ranolip. Tratamentul cu diuretice poate fi reluat ulterior daca este nevoie.
Utilizarea la varstnici
Varsta nu pare sa influenteze eficacitatea sau siguranta lisinoprilului. Prin urmare, la pacientii varstnici se va initia tratamentul asa cum este recomandat mai sus.
Insuficienta cardiaca congestiva
Ranolip poate fi utilizat ca tratament adjuvant, impreuna cu diureticele care nu economisesc potasiu, cu sau fara digitalice.
Doza initiala
Tratamentul trebuie inceput sub supraveghere medicala stricta. Doza initiala recomandata este 2,5 mg Ranolip.
In tratamentul insuficientei cardiace congestive severe sau instabile, tratamentul cu Ranolip trebuie intotdeauna initiat in spital, sub supraveghere medicala atenta. Pacientii care primesc doze mari de diuretice de ansa (de exemplu >80 mg furosemid) sau tratament diuretic multiplu, pacientii care au hipovolemie, hiponatremie (sodiu plasmatic < 130 mEq/l) sau tensiune arteriala sistolica
< 90 mmHg, pacientii care primesc doze mari de vasodilatatoare, pacientii care au creatininemia > 150 micromol/l sau care au varsta peste 70 ani trebuie considerati cu risc crescut si la acesti pacienti tratamentul trebuie initiat in spital.
Daca este posibil, doza de diuretic trebuie scazuta inainte de inceperea tratamentului. Tensiunea arteriala si functia renala trebuie monitorizate cu atentie atat inainte, cat si in timpul tratamentului, deoarece s-au raportat cazuri de hipotensiune arteriala severa si, mai rar, insuficienta renala secundara acesteia la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA). Aparitia hipotensiunii arteriale dupa doza initiala de Ranolip nu exclude ajustarea atenta ulterioara a dozei, dupa tratamentul eficace al hipotensiunii arteriale.
Doza de intretinere
Doza trebuie crescuta treptat, in functie de raspunsul pacientului. Doza de intretinere uzuala este 5-20 mg Ranolip. Doza trebuie ajustata la intervale de 4 saptamani.
Infarctul miocardic acut
Tratamentul cu Ranolip poate fi inceput in primele 24 ore de la debutul simptomelor. Doza initiala este de 5 mg Ranolip, pe cale orala, urmata de 5 mg Ranolip dupa 24 ore, 10 mg Ranolip dupa 48 ore si apoi 10 mg Ranolip pe zi. Pacientii cu tensiune arteriala sistolica mica (120 mmHg sau mai putin) trebuie sa primeasca o doza initiala mai mica (2,5 mg ranolip). Daca apare hipotensiunea arteriala (tensiunea arteriala sistolica £ 100 mmHg), poate fi administrata o doza de intretinere de 5 mg Ranolip pe zi, cu scaderea temporara la 2,5 mg Ranolip daca este necesar. Daca apare hipotensiune arteriala prelungita (tensiune arteriala sistolica sub 90 mmHg pentru mai mult de 1 ora), Ranolip trebuie intrerupt.
Tratamentul trebuie continuat 6 saptamani. Beneficiile par sa fie mai mari la pacientii cu infarcte miocardice mari si semne de insuficienta ventriculara stanga. Pacientii care dezvolta simptome de insuficienta cardiaca trebuie sa continue tratamentul cu Ranolip.
Complicatiile renale ale diabetului zaharat
Tratamentul trebuie inceput cu 2,5 mg Ranolip o data pe zi si apoi crescut gradat pentru obtinerea dozei eficace. La pacientii hipertensivi cu diabet zaharat insulino-dependent, doza este de 10 mg Ranolip o data pe zi, putand fi crescuta la 20 mg Ranolip pe zi pentru a obtine o tensiune arteriala diastolica de repaus sub 90 mmHg.

Utilizarea la pacientii cu insuficienta renala
Lisinoprilul este excretat prin rinichi si trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu insuficienta renala.

Supradozaj
Simptomele supradozajului pot include hipotensiune arteriala severa, tulburari electrolitice si insuficienta renala. Dupa ingestia unei supradoze, pacientul trebuie mentinut sub supraveghere atenta. Masurile terapeutice depind de natura si severitatea simptomelor. Trebuie utilizate metodele de scadere a absorbtiei si metodele de accelerare a eliminarii. Daca apare hipotensiune arteriala severa, pacientul trebuie plasat in decubit si trebuie administrat rapid, intravenos, ser fiziologic. Tratamentul cu angiotensina II (daca este disponibila) poate fi luat in considerare. IECA pot fi indepartati din circulatie prin hemodializa. Trebuie evitata utilizarea membranelor de dializa cu flux crescut, din poliacrilonitril. Electrolitii plasmatici si creatinina trebuie monitorizate frecvent.
Denumire Comerciala RANOLIP
DCI LISINOPRILUM
Forma Farmaceutica COMPR.
Concentratie 20mg
Actiune Terapeutica INHIBITOR AL ENZ. DE CONV. A ANGIOTENS.
Ambalaj Cutie x 3 blist. x 10 compr.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.