CEREALELE SI SANATATEA
Curate si „adevarate”, asa cum ni le-a daruit Dumnezeu, cerealele sunt cele mai complexe alimente-medicament pe care vara ni le aseaza in farfurii.
TARATELE DE GRAU
Expresia „scump la tarate si ieftin la faina” este pe cale sa capete in ultimele decenii cu totul alte conotatii decat cele initiale si aceasta din cauza rezultatelor extraordinare obtinute prin tratarea cu tarate de grau a unor afectiuni din cele mai variate si grave, de la obezitate si tulburari digestive pana la cancer si alte boli incurabile.
Dar sa vedem cateva dintre intrebuintarile ei.
Maceratul la rece (apa de tarate)
2-3 linguri de tarate se pun intr-un pahar cu apa si se lasa la temperatura camerei vreme de 8-10 ore, de seara pana dimineata. Dupa trecerea intervalului de timp necesar macerarii, preparatul nu se filtreaza, ci se consuma direct, atat partea lichida (care este foarte bogata in vitamine si enzime), cat si pasta de pe fundul paharului (care este foarte bogata in minerale si fibre alimentare). De regula, se consuma un pahar de macerat dimineata pe stomacul gol, doar in anumite cazuri exceptionale doza ajunge la 2-3 pahare pe zi, luate inainte de fiecare masa. O cura cu macerat cu tarate dureaza minimum doua saptamani, putand fi prelungita pana la doua-trei luni, fara efecte adverse.
Pulberea fina de tarate
Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a taratelor, vreme de jumatate de minut, obtinandu-se un praf care poate fi administrat ca atare, cu apa – cate o lingurita inainte si dupa masa – sau adaugat in mancaruri (supe, ciorbe, salate de cruditati etc.). De regula se iau cate doua lingurite din aceasta pulbere de tarate la o masa, fiind extrem de utila pentru activarea si usurarea digestiei, dar si in curele de slabire. Tratamentul poate fi de lunga durata (6-12 luni), fara a aparea efecte adverse.
Indicatii ale curei cu tarate
Ingrasarea si obezitatea – se ia inainte de fiecare masa pulbere fina de tarate, cate o lingura minimum. In stomac, fibrele continute de coaja bobului de grau isi vor mari foarte mult volumul, „taind” pur si simplu foamea si dand senzatia de satietate. In plus, ele ajuta procesele de eliminare, importante in tratamentul obezitatii.
Digestia dificila, indigestia – enzimele continute de taratele de grau sunt un neintrecut activator al digestiei, ajutand la mistuirea alimentelor. Cate o jumatate de lingurita de pulbere de tarate luata inainte si dupa masa „ataca” alimentele care cad greu si elimina indigestiile, balonarea si anumite forme de colita.
Litiaza biliara (prevenire, adjuvant in tratament) – se administreaza pulbere de tarate, cate jumatate de lingurita inainte si dupa masa.
Constipatia si colita de putrefactie – in fiecare dimineata se consuma cate un pahar cu macerat de tarate, care are un efect laxativ si de curatire a intestinului. In cazurile cronicizate, refractare la tratament, se consuma inca un pahar de macerat seara, inainte de ultima masa.
Acneea, pielea cu sensibilitate alergica marita – se face cura cu macerat la rece de tarate, cate un pahar pe zi, vreme de minimum 30 de zile.
Prevenirea cancerului – o data pe luna se face o cura de 10 zile cu macerat la rece de tarate, vreme in care se consuma un pahar de preparat pe zi. Fibrele alimentare, vitaminele si mineralele din compozitia sa sunt un preventiv excelent pentru cancerul la stomac, ficat, intestin si rect, putand fi un adjuvant valoros si in tratarea acestor forme de cancer.
Aplicatii externe cu tarate
Pielea usor iritabila – se pun comprese cu apa de tarate (obtinuta prin filtrarea maceratului descris mai sus) de doua ori pe zi, dimineata si seara, vreme de 10 minute minimum.
Psoriazisul – pasta rezultata in urma macerarii taratelor se inveleste in tifon si se aplica sub forma de cataplasma pe plagile psoriazice. Se face o aplicatie pe zi si isi sporeste eficienta daca e corelata cu tratamentul intern pe baza de cruditati si plante depurative.
Tumorile benigne (chisturi, fibroame, adenofibroame) – taratele amestecate cu apa se lasa 4 ore sa macereze la temperatura camerei, dupa care se invelesc intr-un strat de tifon si se aplica pe piele in zona afectata, unde se lasa minimum trei ore. Dupa indepartarea cataplasmei, pielea se lasa sa se usuce, dupa care se aplica un unguent de tataneasa.
PORUMBUL
Planta adusa in urma cu mai bine de jumatate de mileniu din America de catre primii exploratori spanioli a fost aclimatizata in Romania abia in jurul anului 1700. Dar, desi a fost cultivata tarziu, s-a raspandit extrem de rapid, devenind un aliment de baza mai ales in lumea satelor, unde mamaliga a inlocuit painea. Este inutil sa mai spunem cum se prepara mamaliga, ea fiind azi o specialitate a bucatariei romanesti. Ar mai trebui doar adaugate cateva dintre calitatile terapeutice ale acestei mamaligi, calitati care nu sunt deloc de neglijat, ea putand fi un ajutor pretios in tratarea unor afectiuni.
Obezitate – mai mult ca orice aliment, mamaliga confera o senzatie de satietate extrem de rapida, datorita fibrelor alimentare din compozitia sa.
Hipotiroidie – studiile de specialitate au aratat ca la cei care consuma regulat porumb, anumite probleme generate de hipotiroidie, cum ar fi ingrasarea, somnolenta, lipsa de tonus fizic si mental, sunt reduse considerabil.
Dischinezie biliara, dispepsie, colecistita – porumbul mareste secretia de bila si faciliteaza evacuarea sa, avand si efecte antiinflamatoare biliare. Consumul mamaligii in loc de paine, asezonata cu multe salate de cruditati, duce la reducerea si eliminarea in timp a acestor probleme.
Gastrita hiperacida si ulcerul – sunt ameliorate de consumul de mamaliga calda in loc de paine, malaiul avand, pe langa efectul de reducere a aciditatii, si o actiune usor calmanta, sedativa. Studiile de nutritie si biochimie alimentara au aratat ca mamaliga consumata frecvent amelioreaza si afectiuni cum ar fi reumatismul, diabetul, menstruatiile dificile cu sangerari abundente, anexita si metroanexita, litiaza renala, hepatita.
Cataplasma cu mamaliga: in medicina populara romaneasca se stie ca racelile care nu cedeaza la nici un tratament se vindeca prin aplicarea unei cataplasme cu mamaliga calda. Pe pieptul bolnavului se pune un stergar subtire sau un tifon, iar pe acesta se intinde un strat gros de mamaliga, atat de fierbinte cat se poate suporta (atentie, sa nu apara opariri!), dupa care se pune un material impermeabil deasupra si o patura ca sa pastreze caldura. Pacientul se tine astfel jumatate de ora, dupa care cataplasma se indeparteaza. Acest tratament se aplica in bronsita acuta si gripa, pneumonie, tuse cronicizata. Aceeasi aplicatie se face in zona rinichilor pentru tratarea colicilor renale si a nefritelor, pe zona inferioara a abdomenului, ca remediu rapid pentru anexite si cistite.
DIGESTA – o inventie romaneasca geniala
In urma cu 25 de ani, un colectiv de medici si biochimisti romani si-a pus problema gasirii unui aliment de baza pentru persoanele cu intoleranta la gluten (un compus proteic din faina de grau care ii face pe cei care au intoleranta la el sa nu poata consuma paine, paste fainoase, produse de patiserie si cofetarie etc., adica aproape 80% din alimentele obisnuite). Primele studii s-au oprit asupra porumbului, din care s-a obtinut un soi cu 0% gluten, care putea fi consumat fara probleme de cei cu intoleranta la el. Foarte interesant era ca acest produs inlocuia perfect ouale, cu cateva zeci de grame din el putand fi preparate maioneze, inghetate, creme de tot felul si chiar cozonaci extrem de gustosi. Acest produs a fost botezat initial Cremogen si a fost folosit pe scara larga in urma cu doua decenii, cazand insa in uitare (ca multe alte inventii romanesti valoroase) dupa ‘89. Abia in ultimii ani a fost redescoperit de catre medicina naturista, un merit deosebit in acest sens revenindu-i doamnei Elena Nita Ibrian din Piatra-Neamt, celebra promotoare a hranei netrecute prin foc, cu care sunt tratate afectiuni din cele mai diverse. In prezent, acest produs obtinut din porumb se comercializeaza din nou sub numele de Digesta (in magazinele naturiste), avand nenumarate aplicatii.
Prea numeroase pentru a fi cuprinse in economia acestui articol, va lasam pe dvs. sa descoperiti in prospectul care il insoteste modalitatile sale de preparare. In mare, Digesta este recomandata in regimul alimentar al celor cu intoleranta la gluten, al persoanelor bolnave de hepatita, afectiuni tumorale benigne, cancer, tulburari endocrine diverse (in special disfunctii ovariene), boli de piele, reumatism, guta, sclerozarea vaselor de sange, afectiuni cardiace corelate cu valori crescute ale colesterolului etc.
ORZUL
Putini stiu ca aceasta cereala cu boabele tari si cu gustul destul de aspru este printre primele plante cultivate pe Terra, cu 4000 de ani in urma ea fiind intalnita pe mari suprafete, din Egipt si pana in India. In China, este considerata una dintre cele cinci plante sfinte, fiind folosita atat ca aliment, cat si ca baza pentru o gama impresionanta de medicamente naturiste. In Europa, orzul e consumat in cantitati tot mai mari in ultimii ani ca suc, obtinut prin centrifugarea plantelor tinere, si sub forma de fulgi, obtinuti prin presare la rece. Acesti fulgi sunt foarte digerabili si pastreaza practic nealterate proprietatile terapeutice ale boabelor de orz, proprietati care vom vedea ca nu sunt deloc de neglijat:
Hepatita de toate tipurile, sechelele posthepatice si hepatita cronica evolutiva – fulgii de orz au efect drenor hepatic si ajuta la regenerarea celulelor din ficat. Au un efect foarte bun mai ales preparati cu miere de albine si fructe, cum ar fi afinele, catina, merele, gutuile.
Hipotensiunea – consumul regulat de fulgi de orz mareste pe cale naturala tensiunea arteriala, fara a aparea riscul hipertensiunii, tensiunii arteriale oscilante sau al palpitatiilor. De asemenea, orzul este cunoscut pentru efectele sale de prevenire a ischemiei cardiace.
Diaree, dizenterie si febra tifoida (adjuvant) – se consuma fulgi de orz in amestec cu infuzii indulcite din plante, cum ar fi menta, busuiocul, ceaiul negru.
Atonia gastrica si intestinala, probleme de digestie si apetit la persoanele sedentare – se consuma dimineata si seara cate o farfurie de fulgi de orz combinati cu fructe acrisoare, taiate marunt (mere, grapefruit, afine, catina, coacaze) si miere.
Tuberculoza, bronsita cronica – fulgii de orz sunt amestecati cu lapte fierbinte, miere si un varf de cutit de pudra de ghimbir. Se consuma aceasta combinatie usoara, foarte hranitoare si cu efecte de stimulare a imunitatii, la micul dejun si cina.
OVAZUL
Intr-o scriere antica se arata ca dacii si germanii erau printre singurele popoare care foloseau aceasta cereala ca aliment de baza. Mai tarziu, in Evul Mediu, populatiile nordice din Europa au adoptat si ele ovazul, care este un excelent energizant in perioadele cu vreme rece si umeda. In prezent, el este larg folosit sub forma de fulgi, care sunt mai digerabili si mai gustosi decat cei de orz, fiind recomandati cu precadere pentru:
Hipotiroidie – ovazul este un excelent stimulent al functiei tiroidiene. Fulgii de ovaz vor fi introdusi pe termen lung in dieta persoanelor suferinde de aceasta afectiune. Suplimentar, se bea pe parcursul unei zile un „ceai” obtinut din 7 linguri de boabe fierte vreme de jumatate de ora intr-un litru de apa. Acest preparat are efecte stimulente foarte puternice, fiind recomandat si in starile de astenie, surmenaj si somnolenta, pentru tratarea pietrelor la rinichi, a gripei si a unor disfunctii sexuale la barbati.
Adjuvant in sterilitate si impotenta – studii recente arata ca la popoarele care consuma cantitati mari din aceasta cereala, varsta medie la barbatii care ajung la andropauza este mult mai ridicata, iar fertilitatea se mentine pana la varste impresionante.
Sensibilitate la raceli la persoanele meteosensibile – consumul regulat de fulgi de ovaz mareste rezistenta la variatiile bruste de clima, mai ales la racire, intarind sistemul imunitar si conferind un tonus psihic foarte bun.
Nisip (microlitiaza) la vezica biliara si rinichi – 4 linguri rase de fulgi de ovaz se fierb la foc mic intr-un litru de apa vreme de 20 de minute, dupa care se filtreaza. Se consuma acest decoct pe parcursul unei zile, o cura durand 14 zile. Acest tratament este util si in diabet, guta si hepatita, ca adjuvant.