Cuprins
- 1 Hiperparatiroidism
- 1.1 Hiperparatiroidism Primar, Hiperparatiroidism Secundar
- 1.2 Cauzele hiperparatiroidismului
- 1.3 Tipuri de hiperparatiroidism
- 1.4 Diagnosticarea hiperparatiroidismului
- 1.5 Tratamentul hiperparatiroidismului
- 1.6 Complicatiile asociate cu hiperparatiroidismul
- 1.7 Tratament preventiv al hiperparatiroidismului
Hiperparatiroidism
Hiperparatiroidism Primar, Hiperparatiroidism Secundar
Hiperparatiroidismul este o afecţiune care se manifestă prin decalcifierea generalizată a oaselor şi prin depuneri de săruri de calciu în piele şi diverse organe, ea fiind generată de o superproducţie al hormonului paratiroid, secretat de glandele paratiroide.
Hormonul paratiroidian menţine nivelul optim de calciu şi fosfor. Hiperparatiroidismul apare în urma unei supra activităţi a glandelor paratiroide, ceea ce duce la un exces de producţie de hormon paratiroidian (PTH). Se ştie că acest hormon ajută la menţinerea nivelului optim de calciu şi fosfor în organism.
Hiperparatiroidismul primar este una din cele mai des întâlnite cauze ale hipercalcemiei şi trebuie să fie luat în considerare în fiecare caz în care se întâlneşte un nivel ridicat al calciului.
Hiperparatiroidismul secundar- hiperstimularea pe termen lung al glandelor paratiroide generează forma secundară. Incidenţa acestei afecţiuni este de aproximativ 25-28 de cazuri la 100.000 de persoane pe an. În cazul femeilor trecute de 60 de ani două din 1000 vor dezvolta paratiroidism în fiecare an.
Sindromul cunoaşte două tipuri:
1 şi 2 neoplazia endocrină multiplă.
Hipertiroidismul secundar apare când glandele paratiroide devin hiperelastice după o hiperstimulare pe termen lung şi o supraproducţie de hormon paratiroid.
Hiperparatiroidismul apare atunci cand glandele paratiroide produc prea mult hormon paratiroidian. Glandele paratiroide sunt patru glande endocrine de marimea unui bob de mazare situate in gat, aproape sau atasate de spatele tiroidei. Glandele endocrine secreta hormoni necesari functionarii normale a corpului.
Desi au nume similare si se gasesc in gat, glandele paratiroide si tiroida sunt organe foarte diferite. Hormonul paratiroidian ajuta la reglarea nivelurilor de calciu, vitamina D si fosfor din oase si sange.
Unele persoane cu aceasta afectiune nu prezinta simptome si nu au nevoie de tratament. Altele au simptome usoare sau severe, iar atunci ar putea necesita interventii chirurgicale.
Cauzele hiperparatiroidismului
In hiperparatiroidism, una sau mai multe glande paratiroide devin hiperactive si produc hormon paratiroidian in exces. Acest lucru se poate datora unei tumori, maririi glandei sau altor probleme structurale ale glandelor paratiroide.
Cand nivelul de calciu este prea scazut, glandele paratiroide raspund crescand productia de hormon paratiroidian. Acest lucru determina rinichii si intestinele sa absoarba o cantitate mai mare de calciu. De asemenea, elimina mai mult calciu din oase. Productia de hormon paratiroidian revine la normal cand nivelul de calciu creste din nou.
Tipuri de hiperparatiroidism
Exista trei tipuri de hiperparatiroidism: primar, secundar si tertiar.
Hiperparatiroidism primar
Acest tip apare atunci cand aveti o problema cu cel putin una dintre glandele paratiroide. Cauzele frecvente ale problemelor paratiroidiene includ cresteri benigne pe glanda si marirea a cel putin doua glande. In cazuri rare, o tumoare canceroasa provoaca aceasta afectiune. Un risc crescut de a dezvolta hiperparatiroidism primar apare si la persoanele care:
- Au anumite tulburari mostenite care afecteaza mai multe glande din tot corpul, cum ar fi neoplazia endocrina multipla;
- Au o istorie lunga de deficiente de calciu si vitamina D;
- Au fost expusi la radiatii pentru tratamentul cancerului;
- Au luat un medicament numit litiu, care trateaza in principal tulburarea bipolara.
Hiperparatiroidism secundar
Acest tip apare atunci cand aveti o afectiune care determina niveluri de calciu anormal de scazute. Majoritatea cazurilor de hiperparatiroidism secundar se datoreaza insuficientei renale cronice care are ca rezultat niveluri scazute de vitamina D si calciu.
Hiperparatiroidism tertiar
Acest tip apare atunci cand glandele paratiroide continua sa produca prea mult hormon paratiroidian dupa ce nivelul de calciu revine la normal. Acest tip apare de obicei la persoanele cu probleme renale.
Hiperparatiroidismul primar
Unii pacienti nu au simptome. Atunci cand apar, acestea pot varia de la usoare la severe. Simptomele mai usoare pot include:
- Oboseala;
- Slabiciune;
- Depresie;
- Dureri de corp.
Simptomele mai severe pot include:
- Pierderea poftei de mancare;
- Constipatie;
- Varsaturi;
- Greata;
- Sete excesiva;
- Urinare frecventa;
- Confuzie;
- Probleme de memorie;
- Pietre la rinichi.
Hiperparatiroidismul secundar
Cu acest tip este posibil sa aveti anomalii scheletice, cum ar fi fracturi, articulatii umflate si deformari osoase. Alte simptome depind de cauza principala, cum ar fi insuficienta renala cronica sau deficienta severa de vitamina D.
Diagnosticarea hiperparatiroidismului
Medicul ar putea suspecta ca aveti hiperparatiroidism daca analizele de sange de rutina arata niveluri ridicate de calciu in sange. Pentru a confirma acest diagnostic medical sunt necesare si alte teste.
Analize de sange – Testele de sange suplimentare va pot ajuta medicul sa faca un diagnostic mai precis. Acesta va verifica sangele pentru niveluri ridicate de hormon paratiroidian, niveluri ridicate de fosfataza alcalina si niveluri scazute de fosfor.
Test de urina – Testul este recomandat pentru a depista cantitatea de calciu din urina. Acest test poate ajuta la evaluarea severitatii hiperparatiroidismului sau la diagnosticarea unei tulburari renale care provoaca hiperparatiroidism.
Evaluarea rinichilor – Medicul ar putea face o ecografie pentru a verifica anomaliile renale.
Teste suplimentare
Dupa diagnosticarea hiperparatiroidismului medicul va solicita probabil mai multe teste pentru a exclude posibilele cauze secundare, pentru a identifica posibile complicatii si pentru a estima gravitatea afectiunii. Aceste teste includ:
Test de densitate minerala osoasa. Acest test se face pentru a vedea daca ati dezvoltat osteoporoza. Cel mai frecvent test pentru masurarea densitatii minerale osoase este absorptiometria cu raze X cu energie duala (DXA). Acest test utilizeaza dispozitive speciale cu raze X pentru a masura cate grame de calciu si alte minerale osoase sunt prezente intr-un segment osos.
Testele imagistice ale rinichilor. Medicul va poate sugera o radiografie sau alte teste imagistice ale abdomenului pentru a determina daca aveti pietre la rinichi sau alte anomalii ale rinichilor.
Testele imagistice inainte de operatie
Daca medical recomanda o interventie chirurgicala, acesta va folosi probabil unul dintre aceste teste imagistice pentru a localiza glanda paratiroida sau glandele care cauzeaza probleme:
Tomografia computerizata (CT) poate detecta prezenta unei anomalii.
Ecografia. Ecografia foloseste unde sonore pentru a crea imagini ale glandelor paratiroide si ale tesuturilor inconjuratoare. Un dispozitiv mic pus pe piele (traductor) emite unde sonore puternice si inregistreaza ecourile undelor sonore pe masura ce se reflecta in structurile interne. Un computer converteste ecourile in imagini pe un monitor.
Tratamentul hiperparatiroidismului
Hiperparatiroidism primar
Este posibil sa nu aveti nevoie de tratament daca rinichii functioneaza bine, daca nivelul de calciu este usor ridicat sau daca densitatea osoasa este normala. In acest caz medicul ar putea sa va monitorizeze starea o data pe an si sa verifice nivelul de calciu din sange de doua ori pe an.
Medicul va recomanda sa va urmariti cantitatea de calciu si vitamina D pe care o obtineti in dieta. De asemenea, va trebui sa beti multa apa pentru a reduce riscul de pietre la rinichi. Ar trebui sa faceti exercitii regulate pentru a va intari oasele.
Daca este necesar un tratament, chirurgia este utilizata in mod obisnuit. Procedurile chirurgicale implica indepartarea glandelor paratiroide marite sau a tumorilor de pe glande. Complicatiile sunt rare si includ deteriorarea nervilor corzilor vocale si niveluri scazute de calciu pe termen lung.
Calcimimeticele, care actioneaza ca un calciu in sange, sunt un alt tratament. Aceste medicamente pot “pacali” glandele pentru a produce mai putin hormon paratiroidian. Medicii le prescriu in unele cazuri daca interventia chirurgicala nu reuseste sau nu este o optiune.
Bifosfonatii, care va impiedica oasele sa piarda calciu, pot ajuta la reducerea riscului de osteoporoza.
Terapia de substitutie hormonala poate ajuta calciul sa se mentina in oase. Aceasta terapie poate trata femeile aflate in postmenopauza cu osteoporoza, desi exista riscuri legate de utilizarea prelungita, cum ar fi risc crescut pentru unele tipuri de cancer si boli cardiovasculare.
Hiperparatiroidism secundar
Tratamentul implica readucerea nivelului de hormon paratiroidian la normal prin tratarea cauzei de baza. Metodele de tratament includ administrarea de vitamina D pe baza de reteta pentru deficiente severe si calciu si vitamina D pentru insuficienta renala cronica. Este posibil sa aveti nevoie de medicamente si dializa daca aveti insuficienta renala cronica.
Complicatiile asociate cu hiperparatiroidismul
Daca suferiti de hiperparatiroidism s-ar putea sa aveti o afectiune numita osteoporoza. Simptomele frecvente includ fracturi osoase si pierderea inaltimii datorate fracturilor coloanei vertebrale. Acest lucru se poate dezvolta atunci cand productia excesiva de hormon paratiroidian cauzeaza pierderi prea mari de calciu in oase, ceea ce le face slabe. Osteoporoza apare de obicei atunci cand aveti prea mult calciu in sange si nu aveti suficient calciu in oase pentru o perioada prelungita.
Osteoporoza prezinta un risc mai mare de fracturi osoase. Medicul poate verifica semnele de osteoporoza prin efectuarea de raze X sau efectuarea unui test de densitate minerala osoasa. Acest test masoara nivelurile de calciu si minerale osoase folosind dispozitive speciale cu raze X.
Osteoporoza asociată cu hiperparatiroidismul este cauzată de nivelul crescut al hormonului paratiroid secretat de superactivitatea glandelor paratiroide. Acest exces de hormoni acţionează direct asupra oaselor îndepărtând calciul din ele. Prezenţa hipertiroidismului se observă de obicei când la un test de sânge banal apare un nivel ridicat de calciu.
Prevenirea complicatiilor:
Monitorizati cantitatatii de calciu si vitamina D din dieta. Restrictionarea aportului alimentar de calciu nu este recomandata persoanelor cu hiperparatiroidism. Cantitatea zilnica recomandata de calciu pentru adultii cu varsta cuprinsa intre 19 si 50 de ani si barbatii cu varsta cuprinsa intre 51 si 70 de ani este de 1.000 de miligrame (mg) de calciu pe zi. Aceasta recomandare de calciu creste la 1.200 mg pe zi pentru femeile de peste 51 de ani si barbatii de 71 de ani si peste.
Beti multe lichide. Beti suficiente lichide pentru a produce urina aproape limpede si a reduce riscul de pietre la rinichi.
Faceti sport in mod regulat. Exercitiul regulat, inclusiv antrenamentul de forta, ajuta la mentinerea oaselor puternice. Discutati cu medicul despre ce tip de program de exercitii este cel mai potrivit pentru voi.
Nu fumati. Fumatul poate creste pierderea osoasa si, implicit, riscul de a avea o serie de probleme grave de sanatate.
Evitati medicamentele pentru cresterea nivelului de calciu. Anumite medicamente, inclusiv unele diuretice si litiu, pot creste nivelul de calciu. Daca luati astfel de medicamente, intrebati-va medicul daca un alt medicament poate fi potrivit pentru voi.
Simptome– hipertiroidismul este rar întâlnit la copii. În cazul adulţilor simptomele apar frecvent foarte încet şi subtil, printr-o senzaţie de oboseală sau slăbiciune, uneori prin diferite dureri.
Cele mai des întâlnite simptome ale excesului de calciu în sistemul sanguin sunt: pierderea apetitului, sete, urinări frecvente, letargie, oboseală, slăbiciune, dureri articulare, constipaţie.
Tratament preventiv al hiperparatiroidismului
Tratamentul igieno-dietetic: se recomandă cosumul redus de lactate şi evitarea accidentelor ce pot favoriza aparitia fracturilor.
Tratamentul medicamentos se administreaza in formele asimptomatice si preoperator:
– administrare diureticelor de ansă: Furosemid
– calcitonină
– estrogeni
– agenti calcimimetici (se leagă pe receptorii pentru calciu scăzând astfel nivelul PTH)
– bisfosfonații reduc calcemia prin inhibarea resorbției osoase
Tratamentul chirurgical este tratamentul de electie si curativ in hiperparatiroidism . In cazul unui adenom se va efectua excizia glandei afectate. In cazul unei hiperplazii se va efectua înlăturarea a 3 glande si jumatate din cea de-a 4 -a lăsându-se jumatate pentru a evita hipocalcemia .
Postoperator poate aparea insuficiența paratiroidiană ce se tratează cu calciu si vitamima D.
Tratamentul acestei afecţiuni variază în funcţie de severitatea şi caua apariţiei bolii. Hipertiroidismul secundar este tratat prin administrarea de calciu şi vitamina D singure sau împreună în funcţie de afecţiunile existente.
Intervenţiile chirurgicale sunt indicate pacientelor sub 50 de ani şi doar atunci când nivelul calciului este foarte crescut. S-a demonstrat că în cazul femeilor aflate în postmenopauză terapia cu estrogen poate genera o mică reducere a calciului seric. Afecţiunile renale cronice sunt cel mai des întâlnite probleme care generează hiperparatiroidismul secundar. O atenţie deosebită trebuie acordată tratamentului cu vitamina D care în cazul unor pacienţi, poate genera un nivel foarte ridicat atât de calciu cât şi de fosfor.
