Prospect Penicilina G

Informatii pentru utilizator.

Pulbere pentru solutie injectabila

Penicilina G sodică 400.000 U.I.

Penicilina G sodică 1.000.000 U.l.

Penicilina G sodică 5.000.000 U.l.

 

Compoziţie

Penicilina G sodică 400.000 U.I

Un flacon conţine benzilpenicilină 400.000 U.I. sub formă de sare de sodiu.

Penicilina G sodică 1.000.000 U.I

Un flacon conţine benzilpenicilină 1.000.00 UI sub formă de sare de sodiu.

Penicilina G sodică 5.000.000 U.I

Un flacon conţine benzilpenicilină 5.000.000 U.I. sub formă de sare de sodiu.

Grupa farmacoterapeutică: peniciline cu spectru larg; peniciline sensibile ia betalactamază indicaţii terapeutice

Penicilina
Penicilina G Sodica

 Benzilpenicilină este indicată în tratamentul următoarelor infecţii cu germeni sensibili:

– angine (de ex. angina streptococică, angina fuzospirilară, anginade însoţire din hemopatjile maligne); -scarlatină;

– infecţii ORL; 

– meningitafacţeriană (de ex. meningita meningococică, meningita pneumococică);

– pneumonie bacteriană (de ex. pneumonie pneumococică);

– -sifilis;

– profilaxia antitetafiică;

-jeptospiroza;

– gangrena gazoasă;

-infecţii osteoarticulare (profilactic în artrita septică, fracturi deschise infectate); – angina difterică, difterie conjunctivâlă, crup difteric (difterie laringiană); v – profilaxia endocarditei bacteriene;

– endocardita bacteriană (în asociere cu o aminoglicozidă); -erizipel;

– infecţii genitale (de ex. vulvovaginita bacteriană, avort septic);                                                                       

– infecţii bacteriene hepatobiliare, peritonită;

infecţii stomatologice;

– septicemie bacteriiţnă (în asociere cu o aminoglicozidă şi/sau alte antibiotice cu spectru de acţiune complementar);

– infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi; -antrax;

– actinomicoză;

– listerioză;                                                                                                                                                                                                  

– pericardita bacteriană;

– profilaxia infecţiilor plăgilor prin muşcătură de animale (febra muşcăturii de şobolan);

– erizipeloid Rosenbach;

– boala Lyme.                                        

 

• Contraindicaţii

Hipersensibilitate la antibiotice din grupa betalactaminelor: peniciline sau cefalosporine (10% din persoanele alergice la cefalosporine

prezintă reactivitate imunologică încrucişată pentru benzilpenicilină).

Precauţii

Pacienţii cu alergie la un antibiotic din grupa penicilinelor de obicei sunt alergici şi la celelalte medicamente din această grupă. Apariţia reacţiilor alergice la penicilină impune oprirea tratamentului.

Instituirea tratamentului cu penicilină (indiferent de doza prescrisă şi de calea de administrare) trebuie precedată, obligatoriu, de o anamneză riguroasă, pentru depistarea eventualelor fenomenele hipersensibilitate în antecedente-şi pentru evitarea accidentelor alefgice (erupţii cutanate/boala serului, febra medîcamentoasă, şoc anafilactic) pe care le poate determina penicilina. Dozele prea mici sau suspendarea prematură a tratamentului pot favoriza evoluţia tulpinilor penicilinorezistente. Interacţiuni

In vitro amestecarea benzilpenicilinei cu o aminoglicozidă determină inactivarea celor două medicamente; în cazul în care este necesară administrarea ambelor tipuri de antibiotice, ele trebuie injectate în locuri diferite.

Deoarece antibioticele becteriostatice cum sunt doramfenicolul, eritromicina, sulfonamidele şi tetracidinele pot să interfere cu efectul bactericid al benzilpenicilinei, trebuie evitată administrarea lor concomitentă.

Asocierea cu metotrexatui provoacă scăderea dearance-ului acestuia, cu efect toxic, datorită competiţiei celor două produse pentru secreţia tubulară renală. Se impune supravegherea atentă a pacienţilor trataţi concomitent cu metotrexat şi benzilpenicilină. Probenecidul scade secreţia tubulară renală a benzilpenicilinei administrată concomitent, determinând creşterea şi persistenţa concentraţiilor sanguine, prelungirea timpului de înjumătăţire prin eliminare.

Unele antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu indometadna) pot acţiona competitiv cu penicilina la nivelul excreţiei tubulare. Benzilpenicilină poate scădea nivelurile piasmatice ale estrogenilor şi contraceptivelor cu apariţia unor metroragii şi chiar a unei sarcini nedorite. Pe timpul tratamentului cu antibiotic trebuie folosită o metodă contraceptivă de barieră. Benzilpenicilină are efect propriu de prelungire a timpului Quick, deci este necesară precauţie în asocierea cu anticoagulante orale. Benzilpenicilină poate creşte nivelul plasmatic al fenitoinei.

Concentraţiile urinare mari ale benzilpenicilinei pot provoca rezultate fals pozitive ale testelor de evidenţiere a glucozei în urină, efectuate cu reactiv Benedict sau Fehling.

De asemenea, în timpul tratamentului cu benzilpenicilină, se pot produce rezultate fals pozitive ale testului Coombs direct. Atenţionări speciale

Administrarea de benzilpenicilină sodică, respectiv potasică necesită prudenţă, la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de sodiu, respectiv la pacienţii cu funcţie renală diminuată sau la pacienţii ce urmează o dietă cu restricţie de potasiu, datorită aportului de sodiu, respectiv de potasiu. 1 milion U.l. penicilină G potasică conţine 1,7 mEq (65,8 mg) potasiu, iar 1 milion penicilină C sodică conţine 2 mEq (48 mg) sodiu.

Imaturitatea funcţiei renale poate să determine întârzierea eliminării renale a penicilinei la nou-născut, sugar şi copilul mic. Datorită faptului că pacienţii vârstnici pot prezenta o scădere a funcţiei renale determinată de vârstă, concentraţiile serice de benzilpenicilină pot fi mai mari.

în caz de insuficienţă renală severă se ajustează dozele în funcţie de dearance-ul creatininei.

Ca şi în cazul altor antibiotice, penicilinele pot produce colită pseudomembranoasă, uneori forme severe. Este important de considerat şi acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree după administrarea unui antibiotic.

 

Sarcina şi alăptarea

Benzilpenicilină se poate administra în timpul sarcinii.

Deoarece medicamentul se excretă în laptele matern, trebuie avută în vedere întreruperea alăptării în timpul tratamentului.

 

Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Medicamentul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Doze şi mod de administrare

Durata tratamentului este, în general, de minimum 10 zile.

 

Adulţi

Dozele de benzilpenicilină variază în funcţie de gravitatea infecţiei şi de sensibilitatea germenului.

Obişnuit se administrează între 1.600.000 U.l.benzilpenicilină pe zi şi 4.000.000 U.l. benzilpenicilină pe zi, repartizată în 4 prize egale, la intervale egale de timp.

în caz de meningită bacteriană se administrează 50.000 U.l./kg prin injectare intramusculară sau intravenoasă, la intervale de 4 ore sau 24.000.000 U.l. pe zi, fracţionat la intervale de 2-4 ore.

Doza recomandată în neurosifilis este de 2.000.000-4,000.000 U.l. intravenos la intervale de 4 ore, timp de 10-15 zile. în infecţii cu dostridii se administrează 20.000.000 U.l. pe zi, intramuscular sau intravenos, în leptospiroză se administrează intramuscular sau intravenos 1.500.000 U.l. la intervale de 6 ore.

în caz de septicemie şi meningită cu Pasteurella multocida se administrează 4.000.000-6.000.000 U.l. pe zi intramuscular sau intravenos.

Doza recomandată în erizipel este de 600.000-2.000.000 U.l. la intervale de 6 ore.

. în pericardita bacteriană doza recomandată este de 20.000.000-30.000.000 U.l. pe zi, intramuscular sau intravenos, timp de 4-6 săptămâni.

 

Copii

în meningita bacteriană la nou-născuţi cu greutate sub 2 kg, doza recomandată este de 25.000-50.000 U.l./kg intramuscuiar sau

intravenos ia intervale de 12 ore, în prima săptămână de viaţă, apoi de 50.000 U.l./kg intramuscuiar sau intravenos la intervale de

8 ore. La nou născutul cu greutatea corporală peste 2 kg, doza este de 50.000 U.l./kg intramuscuiar sau intravenos la intervale de

8 ore în prima săptămână de viaţă, apoi de 50.000 U.l./kg intramuscuiar sau intravenos la intervale de 6 ore.

Doza recomandată în sifilisul congenital este de 50.000 U.l./kg intramuscuiar sau intravenos la intervale de 12 ore, în prima

săptămână de viaţă, apoi de 50.000 U.l./kg intramuscuiar sau intravenos la intervale de 8 ore, în următoarele 10-14 zile.

Doza recomandată în listerioză la nou-născut este de 500.000-1.000.000 U.l. pe zi.

în boala Lyme se administrează prin injectare intravenoasă 250.000-400.000 U.l./kg şi zi, timp de 2-3 săptămâni. Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul clinic. în caz de eşec este necesară reconsiderarea tratamentului, în cazul celorlalte indicaţii terapeutice la prematuri şi nou-născutul la termen, se recomandă 30.000 U.l./kg intramuscuiar sau intravenos la intervale de 12 ore.

La sugar şi copii, doza recomandată este de 50.000-100.000 U.l./kg/zi, intramuscuiar sau intravenos, fracţionatîn 4-6 prize. Incompatibilităţi

Penicilinele sunt instabile în prezenţa acizilor, alcalilor, oxidanţilor, alcoolilor, metalelor grele şi la temperaturi ridicate. Penicilina este incompatibilă cu toate soluţiile pentru perfuzie cu pH acid sau bazic (pH<5 şi >8).

Benzilpenicilina este incompatibilă cu: dorhidratul de dorpromazină, heparina sodică, dorhidrat de hidroxizină, dorhidrat de lincomicină, dorhidrat de oxitetracidină, mesilat de prodorperazină, dorhidrat de tetraciclină, tiopental sodic. Benzilpenicilina nu este compatibilă cu complexul de vitamine B, nici cu soluţiile de acid ascorbic.

Benzilpenicilina nu se va amesteca în aceeaşi seringă cu tartratul de metaraminol, pentobarbital sau cu soluţiile de bicarbonat sau lactat.

Acum se mai citeste

Leave a Reply