Aromoterapie: esente pentru sanatatea ta
Aromoterapia este o metoda de tratament placuta, usor de facut, tratament naturist ieftin si placut, deoarece foloseste proprietatile uleiurilor esentiale si ale diferitelor parfumuri naturale . De la relaxarea pe care o ofera aprinderea unor lumanari parfumate sau a unor betigase cu diferite arome si pana la tratarea diferitelor boli, terapia cu arome are o practica indelungata si este asociata adesea cu alte metode alternative: reflexoterapie, meloterapie, acopunctura etc.
Multe din esentele aromatice au o forta foarte mare de difuziune prin structurile organismului. Esentele aromatice nu produc obisnuinta si nu exercita efecte secundare nocive, proprii multor medicamente de sinteza.
Aromoterapia foloseste uleiuri esentiale din flori, copaci, radacini, ierburi, boabe si fructe. Ca metoda este foarte utila in tratarea afectiunilor emotionale, precum stresul, anxietatea. Uleiurile sunt fie masate pe piele in forme diluate, fie inhalate, folosite la baie sau aplicate direct pe corp.
Uleiurile esentiale sunt “esente” ale plantelor. Sunt picaturi de fluid precum apa continute in frunze, tulpine, scoarta, flori, radacini sau/si fructe ale diferitelor plante. Uleiul da plantei parfumul sau unic. Aceaste uleiuri esentiale sunt volatile, ceea ce inseamna ca pot fi transferate usor din starea de lichid in atmosfera camerei.
Pentru o terapie buna cu arome realizata acasa, camera va fi foarte bine aerisita inainte. Uleiurile esentiale sunt, de asemenea, foarte concentrate si foarte tari. De aceea ele trebuie folosite, cu atat mai mult, in cunostinta de cauza, pentru a beneficia de toate efectele bune ale uleiurilor.
Orice gospodina care foloseste condimente, care toaca ceapa sau usturoi poate spune ca foloseste terapia prin arome. Mirosurile au efecte asupra starii de spirit si de aceea este important sa se cunoasca cateva caracteristici ale plantelor, legumelor si fructelor folosite in viata de zi cu zi in bucatarie.
Esentele de lavada, pin, cimbru si eucalipt au effect antiseptic la nivelul aparatelor digestive si respirator. Ceapa, urturoiul, ienuparul si lamaia previne formarea de pietre la rinichi sau bila. Daca vrei sa obtii un efect stimulator, incearca esente de busuioc, salvie, rozmarin. Lavada este afrodisiaca si imbie la somn, pe cand lamaia ajuta la concentrare. Mandarina reda buna-dispozitie. Atunci cand este combinata cu esentele de menta, poate preveni vergeturile.
Tratamentul poate fi folosit pentru calmarea durerilor, ingrijirea pielii, alinarea tensiunilor acumulate, reducerea anxietatii si obtinerea unor momente de relaxare. Cand sunt inhalate, aromele afecteaza centri ai creierului si ai sistemului nervos, responsabili cu stimularea nervilor olfactivi.
Aromoterapia este un mod de a te bucura de folosirea controlata a uleiurilor naturale pentru a-ti imbogati viata si a-ti ameliora sanatatea trupului, a mintii si a sufletului.
Actiunea subtila a aromoterapiei
Pentru a intelege mai bine actiunea subtila a aromoterapiei si efectele ei asupra organismului uman, descriem mai jos cateva date generale utile, despre functionarea sistemului olfactiv, principalul responsabil in aceasta forma de terapie.
Cum functioneaza mirosul. Informatii generale
Simtul mirosului este cel mai vechi si cel mai activ dintre organele de simt care actioneaza puternic asupra inconstientului. Mirosurile joaca un rol foarte important in viata omului.
Corpul omenesc poseda glande odorante proprii, unele dintre ele fiind in legatura cu atractia si emotia sexuala. De asemenea mirosurile influenteaza si alte niveluri, activitati si sentimente. Spre exemplu, stransa legatura dintre mama si copil pare a fi intarita de una din formele de imprimare a mirosului. Cand bebelusul suge, isi cufunda capul in glandele odorante care inconjoara mamelonul. Recunoscand mirosul, se linisteste, se relaxeaza si traieste un sentiment de siguranta. De asemenea mirosul bebelusului pare placut mamei, trezindu-i instincte si senzatii, aceasta asociindu-l cu bucuria de a-l strange in brate.
Numai o mica parte a nasului si a cavitatii nazale este ocupata de organul mirosului, mai precis zona cuprinsa intre baza craniului si bolta palatina. Restul partilor regleaza fluxul de aer care patrunde in plaman.
In timpul unei respiratii normale, aerul patrunde continuu prin canalele nazale, dar numai o mica parte atinge aria olfactiva, suficient insa pentru a determina reactia organului olfactiv la un miros nou.
Cand inspiram in mod voit, cand adulmecam, cand facem inhalatii, atunci luam din cand in cand aer, in mod controlat si astfel acesta ajunge mai repede in nas si intr-o cantitate mai mare pe aria olfactiva, adica mai multe molecule de miros ajung la celulele senzoriale.
Avem aproximativ 10 milioane de celule receptoare, fiecare dintre ele terminandu-se cu o vezicula olfactiva din care pornesc la suprafata un numar de 5-6 cili (fire subtiri avand diferite functii printre care si deplasarea sau vehicularea unor secretii). Se pare ca perisorii contin terminatiile nervoase care preiau molecula mirositoare si provoaca excitatia nervoasa a celulei receptoare, mecanismul lor de functionare necunoscandu-se inca.
Celulele olfactive traiesc putina vreme, ele functionand aproximativ o luna, dupa care se distrug si se elimina odata cu mucusul. Astfel completarea celulelor se face continuu.
De unde vin mirosurile
S-au incercat tot felul de teorii privind provenienta mirosurilor substantelor. Una dintre cele mai plauzibile explicatii ar fi aceea ca forma moleculei de substanta din mirosuri se integreaza in receptorii cililor olfactivi.
In sprijinul acestei teorii vine faptul ca adaugand permanent cate o doza de substanta aromata, in curand ne obisnuim cu ea si nu ii mai simtim mirosul. Aceasta se datoreaza saturatiei ariei receptoare, dar dupa o pauza in care receptorul devine refolosibil, putem simti din nou mirosul respectiv.
Pierderea temporara a mirosului este un fenomen frecvent, fiind adesea efectul unei raceli, in cel mai fericit caz.
De asemenea, exista circumstante care pot modifica sensibilitatea la mirosuri. Spre exemplu o femeie insarcinata, care poate initial, tolera unele mirosuri sau poate careia chiar i s-au parut placute, ajunge, pe masura evolutiei sarcinii, sa nu le suporte.
In general, preferinta pentru mirosuri se modifica odata cu varsta.
Bebelusii reactioneaza puternic la mirosul corpului mamei. Copiii mici prefera mirosurile de fructe, spre exemplu pe cel de capsuni, chiar daca in acelasi timp, nu sunt atrasi in general de mirosurile puternice. Fabricantii de dulciuri, jucarii si chiar rechizite sunt in cunostinta de cauza atunci cand produc radiere sau creioane cu miros de fructe.
Copiii sub 10 ani percep mirosurile necunoscute si puternice in concentratie mult mai mica decat cei ajunsi la pubertate, asa cum acestia, la randul lor, percep mult mai putin decat adultii intre 21 si 39 de ani.
In perioada pubertatii atat baietii cat si fetele pierd atractia pentru mirosul dulce, acesta fiind inlocuit de mirosurile puternice, grele, de mosc sau lemn de santal.
In urma cercetarilor s-a constatat ca moscul, care este unul din componentii olfactiei sexuale la mai multe rase de animale, devine atractiv la varsta de 15 ani, urmand ca puterea de atractie sa scada pe la 20 de ani, revenind in schimb mai tarziu, dar intr-o masura mult mai mica.
O buna parte din cultura noastra este dedicata, in mod deliberat, excitarii simtului olfactiv, cu bataie directa sau indirecta spre stimularea atractiei sexuale programate. Este de vazut vasta industrie a parfumurilor, cunoscut fiind faptul ca mirosul poate deveni principala sursa de informatii a omului, in lipsa de alte posibilitati senzoriale.
Cum functioneaza aromoterapia
Aromoterapia stimuleaza echilibrul si armonia corpului, mintii si spiritului. Ea foloseste plante ale caror radacini, tulpini, frunze, seminte si flori contin uleiuri esentiale volatile sau eterice. Aceste uleiuri au proprietati terapeutice prin influenta pe care o exercita asupra hormonilor si a altor substante chimice purtatoare de mesaje care se gasesc in corp sau creier.
Odata cu aerul pe care-l respiram ajung si moleculele parfumurilor, care sunt preluate de foliculii pilosi (perisori) ai celulelor olfactive. Nervii olfactivi sunt cei care preiau mesajul pentru a-l transmite mai departe, sub forma de impulsuri, centrului olfactiv din creier.
De aici stimulul olfactiv este trimis in sistemul limbic, adica in zona dintre creierul mare si baza creierului, zona numita “poarta catre constiinta”, care filtreaza stimulii senzoriali, ii selecteaza si ii asociaza cu emotii. Aici mirosurile se impart in “placute” si “neplacute”. Un miros poate fi interpretat drept placut si poate “umple inima de bucurie” fiind de fapt asociat cu ceva placut. Sau dimpotriva, poate fi dezagreabil datorita conexiunilor nebanuite pe care le face creierul, avand drept efect grimase specifice.
Deci sistemul limbic si cel olfactiv sunt strans legate de memorie. De aceea o simpla adiere de vant, care aduce izuri fine, poate fi suficienta pentru a trezi instantaneu amintiri, dorinte, nostalgii, sentimente, emotii sau aversiuni reprimate.
Astfel substantele aromate, datorita componentei lor psihice active, ne pot bine dispune, inveseli, relaxa sau pot actiona ca afrodisiace, stimulandu-ne sexual.
Sunt cunoscute unele plante ale caror uleiuri volatile au o compozitite chimica asemanatoare cu cea a hormonilor sexuali.
Spre exemplu, substante asemanatoare estrogenului (hormon feminin) se gasesc in uleiurile de anason, fenicul sau mustar. In santal sau mosc gasim substante asemanatoare testosteronului (hormon sexual masculin).
Sistemul neurovegetativ este in stransa legatura cu centrul olfactiv si sistemul limbic, acesta reactionand la mesajele excitante sau calmante ale aromoterapiei, regland contractiile sau decontractarile.
In general, sistemul nervos vegetativ este influentat pozitiv de respiratie, de circulatia sangvina, de bataile inimii, de productia de hormoni si de multe alte functii anatomice, accelerandu-le sau diminunadu-le.
Asupra tuturor acestora aromoterapia poate avea efect direct, multe dintre substantele pe care le utilizeaza actionand fizic si chimic asupra organismului uman si a factorilor patogeni ce au patruns in el, inhibandu-i sau stimulandu-i activitatea.
Termenul de “aromaterapie” a fost introdus in literatura medicala in anul 1926, de scoala de Medicina Lyoneza, prin lucrarile lui R.M.Gattefosse. De atunci, numerosi cercetatori si medici practicieni din Franta, Anglia, Italia, Germania, Statele Unite considera aromaterapia o latura a fitoterapiei moderne.
Aromaterapia isi datoreaza succesul esentelor aromatice continute in unele plante. Esentele aromatice sunt esente volatile, de regula placut mirositoare, continute de plante, din care se extrag prin distilare cu vapori, prin stoarcere sau prin incizia cojii plantei, extrase cu ajutorul caldurii sau al unor solventi (alcool, eter).
Terapia cu uleiuri volatile se practica din cele mai vechi timpuri stiindu-se ca un anumit parfum poate genera un anumit efect asupra organismului datorita principiului rezonantei. Anumite uleiuri volatile actioneaza atunci când sunt inspirate extrem de rapid asupra sistemului nervos provocând aproape imediat efecte benefice de relaxare putând constitui un remediu excelent în tratarea nevrozelor si a insomniilor. Continutul viselor poate fi strâns legat de dispozitia de dinaintea adormirii si determina astfel aparitia unui continut placut sau neplacut al visului. Astfel un anumit parfum poate genera un anumit gen de vise datorita principiului rezonantei descpre care s-a amintit mai sus.
Exemple: Parfum de mosc, ulei volatil de trandafir, flori de câmp, tamâie degajate în atmosfera cu ajutorul unei lampi de aromoterapie.
În caz de insomnie se poate consuma un extract de macerat din sunatoare combinat cu trei linguri de tinctura lavanda, trei linguri tinctura sulfina si trei linguri tinctura de talpa gâstii.
În caz de cosmaruri se poate consuma o ligura rasa de pulbere de sunatoare (“iarba spaimelor”- tocmai pentru ca are proprietatea de a alunga “spaimele”). Planta se tine sub limba 10 minute apoi se înghite cu apa.
În camera aerisita cu asternuturi proaspete, parfumurile de levantica, sânziene, iasomie, lamâita, busuioc etc. însotite de o lumânare (aprisa pe unsuport special pentru a înlatura eventualele pericole) atrag rezonanta cu lumile astrale mai ales daca exista în camera si sunete care stârnesc imagini arhetipale precum un CD cu sunete din natura, sunetul ploii, o muzica clasica placuta care sa induca starea de candoare, sunete care ne pot transpune într-un trecut îndepartat al copilariei, al vietilor anterioare sau într-un prezent paradisiac în care spiritul colinda liber.Este important ca dumneavoastra sa va recomandati muzica sau aromele dupa cum simtiti ca vi se potriveste sau în functie de anumite stari.
Uleiul de menta – este indicat mai ales în zilele foarte calduroase deoarece da senzatia de racoare, de prospetime. Este de asemenea recomandat persoanelor mai “încinse” deoarece este asemenea unui dus racoros diminuând iritabilitatea si nervozitatea.
Uleiul de busuioc – este indicat mai ales persoanelor foarte obosite sau astenice deoarece combina într-un mod nemaiîntâlnit efectul de relaxare cu cel de revitalizare si chiar cu cel de stimulare.
Uleiul de lamaie – este preferat de persoanele care sufera de pe urma traiului sedentar deoarece are o aroma care confera prospetime, limpezime si claritate creând o stare de destindere asociata cu buna dispozitie.
Uleiul de portocala – produce o stare de multumire, de intimitate usureaza somnul.
Ulei de lavanda – calmeaza tensiunile psihice si favorizeaza trecerea gradata catre starea de somn. Acest ulei este preferat mai ales de femei deoarece are o aroma foarte rafinata, diafana.
Uleiul de trandafir – folosit în doze mici confera o stare placuta de confort, înlatura tensiunea psihica si musculara, creeaza o predispozitie spre reverie. Este probabil cea mai rafinata aroma cu efect relaxant.
Ulei de brad – la fel ca si uleiul de pin transmite vigoare, confera un sentiment de siguranta si stabilitate. Este recomandat pentru persoanele care e simt slabite, fara vlaga.
Trei argumente de baza pentru aromaterapie
In Germania, renumite companii de medicamente produc in prezent numeroase medicamente aromaterapeutice. In tara noastra, in schimb, cercetarile in domeniu sunt reduse sau chiar inexistente si tocmai de aceea consideram ca trebuie sa va aducem la cunostinta ca exista cel putin trei argumente de baza care sunt in masura sa justifice dorinta cercetatorilor de a introduce si in practica medicala curenta aromaterapia:
1.In flora noastra spontana si in culturi exista numeroase plante medicinale cu un continut bogat in uleiuri volatile. Este deja pusa la punct tehnologia extragerii acestora prin antrenare cu vapori de apa si separarea lor prin distilare fractionata.
2.Majoritatea plantelor continand uleiuri volatile intra in alimentatia noastra zilnica cu care organismul uman este obisnuit de mii de ani. Spre deosebire de antibiotice sau de substantele chimice, uleiurile volatile din plante administrate in scop bacteriostatic sau/si bactericid, in doze terapeutice utile au toxicitate redusa, nu produc efecte secundare, deci nu au contraindicatii (daca sunt administrate corect).
3.In multe laboratoare clinice exista posibilitatea efectuarii “aromatogramelor”, la fel ca si a “antibiogramelor” pentru testarea sensibilitatii germenilor infectiosi la substantele fitoterapice care i se recomanda bolnavului. Daca in trecut si ne referim la cativa ani in urma – din cauza unei politici economice autarhice trebuiau gasiti cu orice pret inlocuitori “autohtoni” ai unor plante sau uleiuri volatile care nu erau specifice zonei noastre geografice, in prezent, prin import sau prin schimburi economice, putem beneficia de toate plantele care cresc in diferite zone ale globului. Pe langa fructele exotice care abunda astazi si pe piata noastra libera, la dispozitia consumatorilor stau si piperul, scortisoara, cuisoarele, cafeaua, cacao, care prin continutul lor in uleiuri volatile pot intra in arsenalul terapeutic din tara noastra si pot contribui si ele la echilibrul biologic dintre organism si factorii care atenteaza la sanatatea omului.
Plante aromatice cu efecte benefice
Multe plante aromatice poseda, pe langa efecte antiseptice, si numeroase alte efecte, pentru care sunt recomandate in afectiuni dintre cele mai diverse, aplicate atat in cura interna cat si externa.
Dintre aceste efecte terapeutice retin atentia in special cele antitoxice, antifermentabile, colagoge, vermifuge etc. Unele au si proprietati hormonale, cu efecte in special asupra corticosuprarenalelor, ovarelor, testiculelor, tiroidei.
Musetelul (Matricaria chamomilla) este indicat in cura interna pentru unele dintre proprietatile sale in tratamentul inapetentei, nevralgiilor diverse, migrenei, insomniilor, dispepsiilor, ulcerului gastric, convulsiilor, al depresiilor nervoase, iar in administrare externa, in conjunctivite, maladii inflamatorii cutanate, in eczeme, in artrite diverse.
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis), prin compusii sai chimici, are de asemenea utilizari in diverse boli: astenie, tulburari de memorie, astm bronsic, colita, meteorism abdominal, hepatita acuta, ciroza hepatica, hipercolesterolemie, nevroza cardiaca, epilepsie, migrena etc.
Busuiocul are proprietati antiseptice intestinale, motiv pentru care este utilizat in enterite si enterocolite acute si/sau cronice. Isopul si Rozmarinul contin un ulei volatil numit borneol, cu marcante proprietati antimicrobiene, dovedite atat in utilizarea interna cat si cea externa. O planta larg raspandita, dar de aceasta data in Extremul Orient, denumita Malaleuca leucadendronis, prin uleiurile sale volatile, poseda un efect antimicrobian cu spectru larg, actionand asupra unui mare numar de germeni bacterieni responsabili de aparitia unor boli diverse: uretrite, cistite, dizenterie bacteriana, tuberculoza. Uleiurile sale volatile au in plus si efecte vermicide, motiv pentru care sunt larg utilizate in parazitozele intestinale.
O specie de musetel, cea denumita la noi, nu stim din ce motive, Musetelul prost, datorita numeroaselor componente active obtinute din planta, are numeroase indicatii terapeutice in aromaterapia din alte tari. Dintre cele mai frecvente utilizari pentru efectele sale antibacteriene amintim enteritele, enterocolitele, iar pentru cele antiparazitare, ascaridioza si oxiuroza.
Chiar si obisnuita scortisoara, utilizata de noi drept condiment, are proprietati antiseptice si antiparazitare, desi acest lucru este neglijat in practica.
O aroma deosebita si un gust magnific
Dintre plantele medicinale care confera o aroma sau un gust deosebit alimentelor, enumeram numai cateva, atat din flora noastra, cat si din alte zone geografice de pe glob: coriandrul, lamaiul, menta, tarhonul, pelinul, chimionul, cimbrul de cultura, rozmarinul, scortisoara si, nu in ultimul rand, foarte cunoscutele condimente orientale: foi de dafin, piper, cuisoare etc. Toate aceste plante fac parte din alimentatia obisnuinta omului sanatos (unele dintre ele fiind permise chiar si unor bolnavi, in functie de suferinta lor) si sunt cele care fac din mancare una dintre marile placeri ale vietii.
