Toti cautam raspunsuri pe internet. Voteaza cum ti-a folosit sa stie si cel care vine dupa tine si cauta, astfel il ajuti si se va bucura asa cum te bucuri si tu ca ai gasit ceea ce cautai! Lasa si un comentariu daca vrei, precis ii va fi de folos.

Abia ca mi-a folositMi-a folosit putinMi-a folosit indeajunsMi-a folositMi-a folosit foarte mult ( 1 -voturi, Media: 5.00 out of 5)

Loading...

Prospect Rivastigmina Alzheimer Dementa

Sharing

Rivastigmina

  1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Rivastigmina Torrent 1,5 mg capsule 

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂŞI CANTITATIVĂ  

Fiecare capsulă conţine rivastigmina 1,5 mg sub forma de hidrogenotartrat de rivastigmina. 

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 

3. FORMA FARMACEUTICĂ  

Capsule 

Capsule cu capac opac de culoare galbena si corp opac de culoare galbena, continand pulbere de culoare aproape alba pana la slab galbui.

4. DATE CLINICE  

4.1 Indicaţii terapeutice  

Tratamentul simptomatic al formelor uşoare până la moderat severe ale demenţei Alzheimer. Tratamentul simptomatic al formelor uşoare până la moderat severe ale demenţei la pacienţii cu boala Parkinson idiopatică. 

4.2 Doze şi mod de administrare  

Tratamentul trebuie iniţiat şi urmărit de un medic cu experienţă în diagnosticul şi tratamentul demenţei Alzheimer sau demenţei asociate bolii Parkinson. Diagnosticul trebuie stabilit pe baza criteriilor actuale. Tratamentul cu rivastigmină trebuie început numai dacă există un însoţitor care va monitoriza cu regularitate administrarea medicamentului de către pacient. 

Rivastigmina trebuie administrată de două ori pe zi, la masa de dimineaţă şi la masa de seară. Capsulele trebuie înghiţite întregi. 

Doza iniţială 

1,5 mg de două ori pe zi. 

Stabilirea dozei 

Doza iniţială este de 1,5 mg de două ori pe zi. Dacă această doză este bine tolerată după minim două săptămâni de tratament, doza poate fi crescută la 3 mg de două ori pe zi. De asemenea, creşteri ulterioare ale dozei la 4,5 mg şi apoi 6 mg de două ori pe zi trebuie să se bazeze pe toleranţa bună a dozei curente şi pot fi luate în considerare după minimum două săptămâni de tratament cu doza respectivă. 

Dacă pe parcursul tratamentului se observă reacţii adverse (de exemplu greaţă, vărsături, dureri abdominale sau pierderea apetitului alimentar), scădere în greutate sau agravarea simptomelor extrapiramidale (de exemplu tremor) la pacienţii cu demenţă asociată bolii Parkinson, acestea pot fi rezolvate prin neadministrarea uneia sau mai multor doze. Dacă reacţiile adverse persistă, doza zilnică trebuie redusă temporar la nivelul dozei anterioare bine tolerate sau tratamentul poate fi întrerupt. 

Doza de întreţinere 

Doza eficace este de 3 până la 6 mg de două ori pe zi; pentru a obţine beneficiul terapeutic maxim, pacienţii trebuie să utilizeze cea mai mare doză bine tolerată. Doza maximă zilnică recomandată este de 6 mg de două ori pe zi. 

 

Tratamentul de întreţinere poate fi continuat atât timp cât există un beneficiu terapeutic pentru pacient. Prin urmare, beneficiul clinic al rivastigminei trebuie reevaluat în mod regulat, mai ales la pacienţii trataţi cu doze mai mici de 3 mg de două ori pe zi. Dacă după 3 luni de tratament cu doza de întreţinere, ritmul de atenuare a simptomelor de demenţă ale pacientului nu s-a modificat în mod favorabil, tratamentul trebuie întrerupt. De asemenea, trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului şi atunci când evidenţa beneficiului terapeutic nu mai există. 

Răspunsul individual la rivastigmină nu poate fi anticipat. Cu toate acestea, un efect mai puternic al tratamentului a fost observat la pacienţii cu boala Parkinson şi demenţă moderată. În mod similar, un efect mai puternic a fost observat la pacienţii cu boala Parkinson şi halucinaţii vizuale (vezi pct. 5.1). 

Efectul terapeutic nu a fost studiat în studii placebo-controlate cu o durată mai mare de 6 luni. 

Re-iniţierea tratamentului 

Dacă tratamentul este întrerupt pentru mai mult de câteva zile, el trebuie reînceput cu o doză de 1,5 mg de două ori pe zi. Apoi, stabilirea dozei trebuie realizată aşa cum este descris mai sus. 

Insuficienţă renală şi hepatică 

Datorită expunerii crescute în caz de insuficienţă renală moderată şi insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, trebuie urmate cu stricteţe recomandările pentru stabilirea dozelor în funcţie de tolerabilitatea individuală (vezi pct. 5.2). 

Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă nu au fost studiaţi (vezi punctul 4.3) 

Copii 

Rivastigmina nu este recomandată pentru utilizare la copii. 

4.3 Contraindicaţii  

Utilizarea acestui medicament este contraindicată la pacienţii cu: 

  • hipersensibilitate la substanţa activă, alţi derivaţi carbamaţi sau la oricare dintre excipienţii utilizaţi în procesul de fabricare,
  • insuficienţă hepatică severă, întrucât nu s-a studiat în cadrul acestei populaţii.

 

4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare  

În general, incidenţa şi severitatea reacţiilor adverse creşte la doze mai mari. Dacă tratamentul este întrerupt pentru mai mult de câteva zile, el trebuie reiniţiat cu 1,5 mg de două ori pe zi, pentru a reduce posibilitatea apariţiei reacţiilor adverse (de exemplu vărsături). 

Stabilirea dozei: Reacţii adverse (de exemplu hipertensiune arterială şi halucinaţii la pacienţii cu demenţă Alzheimer şi agravarea simptomelor extrapiramidale, în special tremor, la pacienţii cu demenţă asociată bolii Parkinson) au fost observate la scurt timp după creşterea dozei. Acestea pot să răspundă la o reducere a dozei. În alte cazuri, tratamentul cu Rivastigmina Torrent a fost întrerupt (vezi pct. 4.8). 

Tulburările gastro-intestinale cum sunt greaţa şi vărsăturile pot să apară în special la începutul tratamentului şi/sau la creşterea dozei. Aceste reacţii adverse apar mai frecvent la femei. Pacienţii cu boala Alzheimer pot să scadă în greutate. Inhibitorii de colinesterază, inclusiv rivastigmina, au fost asociaţi cu scăderea în greutate la aceşti pacienţi. În timpul tratamentului trebuie monitorizată greutatea pacientului. 

În cazul vărsăturilor severe asociate tratamentului cu rivastigmină, trebuie făcute ajustări adecvate ale dozei, conform recomandărilor de la pct. 4.2. Anumite cazuri de vărsături severe au fost asociate cu ruptură esofagiană (vezi pct. 4.8). Aceste evenimente au apărut mai ales după creşteri ale dozei sau la doze mari de rivastigmină. 

Trebuie acţionat cu prudenţă când se administrează rivastigmină pacienţilor cu boală de nod sinusal sau tulburări de conducere (bloc sino-atrial, bloc atrio-ventricular) (vezi pct. 4.8). 

Rivastigmina poate determina creşterea secreţiei gastrice acide. Trebuie acţionat cu prudenţă la tratarea pacienţilor cu ulcer gastric sau duodenal sau pacienţilor predispuşi la aceste afecţiuni.  Inhibitorii de colinesterază trebuie prescrişi cu precauţie la pacienţii cu istoric de astm bronşic sau boli pulmonare obstructive. 

Colinomimeticele pot induce sau agrava obstrucţia urinară şi crizele convulsive. Se recomandă prudenţă în tratarea pacienţilor predispuşi la astfel de afecţiuni. 

Nu a fost investigată utilizarea rivastigminei la pacienţii cu demenţă Alzheimer severă sau asociată bolii Parkinson, altor tipuri de demenţă sau altor tipuri de tulburări de memorie (de exemplu declinul cognitiv asociat cu vârsta) şi de aceea nu se recomandă utilizarea la aceste grupe de pacienţi. 

Asemenea altor colinomimetice, rivastigmina poate exacerba sau induce simptome extrapiramidale. Agravarea (inclusiv bradichinezie, dischinezie, tulburări de mers) şi o incidenţă crescută sau severitate crescută a tremorului au fost observate la pacienţii cu demenţă asociată bolii Parkinson (vezi pct. 4.8). Aceste evenimente au dus la întreruperea administrării rivastigminei în unele cazuri (de exemplu întreruperi datorate tremorului 1,7% cu rivastigmină comparativ cu 0% cu placebo). În cazul acestor reacţii adverse este recomandată monitorizarea clinică. 

4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune  

Ca inhibitor de colinesterază, rivastigmina poate potenţa în timpul anesteziei efectele miorelaxantelor de tip succinilcolină. Se recomandă prudenţă în alegerea anestezicelor. Dacă este cazul, se poate avea în vedere posibilitatea ajustării dozei sau întreruperea temporară a tratamentului. 

Având în vedere efectele farmacodinamice, rivastigmina nu trebuie administrată concomitent cu alte substanţe colinomimetice şi poate interfera cu acţiunea medicamentelor anticolinergice. 

Nu s-au observat interacţiuni farmacocinetice între rivastigmină şi digoxină, warfarină, diazepam sau fluoxetină în studiile la voluntari sănătoşi. Creşterea timpului de protrombină, indusă de warfarină, nu este afectată de administrarea de rivastigmină. Nu au fost observate efecte imprevizibile asupra conducerii intracardiace după administrarea concomitentă de digoxină şi rivastigmină. 

Având în vedere calea de metabolizare, interacţiunile cu alte medicamente sunt puţin probabile, deşi rivastigmina poate inhiba metabolizarea mediată de butirilcolinesterază a altor substanţe. 

4.6 Sarcina şi alăptarea  

Pentru rivastigmină nu sunt disponibile date clinice privind utilizarea sa la femeile gravide. Nu au fost observate efecte asupra fertilităţii sau dezvoltării embriofetale la şobolan şi iepure, cu excepţia dozelor care au produs toxicitate maternă. În studii peri/postnatale la şobolan, s-a observat o creştere a timpului de gestaţie. Rivastigmina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. 

La animale, rivastigmina se excretă în lapte. Nu se cunoaşte dacă rivastigmina se excretăşi în laptele matern la om. Prin urmare, femeile aflate în tratament cu rivastigmină nu trebuie să alăpteze. 

4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje  

Boala Alzheimer poate determina o reducere progresivă a capacităţii de a conduce vehicule sau poate compromite capacitatea de a folosi utilaje. În plus, rivastigmina poate determina ameţeli şi somnolenţă, în special la începutul tratamentului sau la creşterea dozei. Prin urmare, rivastigmina are o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Astfel, capacitatea pacienţilor cu demenţă, trataţi cu rivastigmină, de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje complexe trebuie să fie evaluată periodic de către medicul curant. 

4.8 Reacţii adverse  

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate sunt cele gastro-intestinale, inclusiv greaţă (38%) şi vărsături (23%), în special în timpul stabilirii dozei. În studiile clinice, s-a observat că femeile sunt mai predispuse decât bărbaţii la reacţii adverse gastro-intestinale şi la scădere în greutate.  Următoarele reacţii adverse, prezentate în tabelul 1, au fost cumulate la pacienţii cu demenţă Alzheimer tratată cu Rivastigmina Torrent. 

Reacţiile adverse sunt ordonate în funcţie de frecvenţă, cele mai frecvente primele, folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). 

Tabelul 1 

Infecţii şi infestări Foarte rare

 

Infecţie urinară

Tulburări psihice

Frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

Mai puţin frecvente

Foarte rare

 

Agitaţie

Confuzie

Insomnie Depresie

Halucinaţii

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente

Frecvente

Frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

Rare

 

Ameţeală Cefalee Somnolenţă Tremor Sincopă

Convulsii

Foarte rare 

Simptome extrapiramidale (inclusiv agravarea bolii Parkinson)

Tulburări cardiace

Rare

Foarte rare

 

Angină pectorală

Aritmii (de exemplu bradicardie, bloc atrio-ventricular, fibrilaţie atrială şi tahicardie)

Tulburări vasculare Foarte rare

 

Hipertensiune arterială

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente

Foarte frecvente

Foarte frecvente

Frecvente

Rare

Foarte rare

Foarte rare

Cu frecvenţă necunoscută

 

Greaţă

Vărsături

Diaree

Dureri abdominale şi dispepsie

Ulcer gastric şi duodenal

Hemoragie gastro-intestinală

Pancreatită

Anumite cazuri de vărsături severe au fost asociate cu ruptură esofagiană (vezi pct. 4.4).

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Foarte frecvente

Anorexie

Tulburări hepatobiliare

Mai puţin frecvente

 

Valori crescute ale testelor funcţiei hepatice

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului

subcutanat

Frecvente

Rare

 

Hipersudoraţie

Erupţii cutanate

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

 

 

Oboseală şi astenie

Stare generală de rău

Cădere accidentală

Investigaţii diagnostice

Frecvente

Scădere în greutate

 

Următoarele reacţii adverse suplimentare au fost observate cu Rivastigmina Torrent plasturi transdermici: anxietate, delir, pirexie (frecvente).

 

Tabelul 2 indică reacţiile adverse raportate la pacienţi cu demenţă asociată bolii Parkinson, trataţi cu Rivastigmina Torrent.

Tabelul 2

Tulburări psihice

Frecvente

Frecvente

Frecvente

 

Insomnie

Anxietate

Agitaţie

Tulburări ale sistemului nervos

Foarte frecvente

Frecvente

Frecvente

Frecvente

Frecvente

Frecvente

Frecvente

Mai puţin frecvente

 

Tremor

Ameţeală

Somnolenţă

Cefalee

Agravarea bolii Parkinson

Bradichinezie

Dischinezie

Distonie

Tulburări cardiace

Frecvente

Mai puţin frecvente

Mai puţin frecvente

 

Bradicardie Fibrilaţie atrială

Bloc atrio-ventricular

Tulburări gastro-intestinale

Foarte frecvente

Foarte frecvente

Frecvente

Frecvente

Frecvente

 

Greaţă

Vărsături

Diaree

Dureri abdominale şi dispepsie

Hipersecreţie salivară

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului

subcutanat

Frecvente

 

 

Hipersudoraţie

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv

Frecvente

 

 

Rigiditate musculară

Tulburări metabolice şi de nutriţie

Frecvente

Frecvente

 

Anorexie

Deshidratare

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Frecvente

Frecvente

 

 

Oboseală şi astenie

Tulburări de mers

 

Tabelul 3 prezintă numărul şi procentajul de pacienţi din studiul clinic specific cu durata de 24 de săptămâni realizat cu rivastigmina la pacienţi cu demenţă asociată bolii Parkinson cu evenimente adverse predefinite care pot reflecta agravarea simptomelor parkinsoniene.

 

Tabelul 3

 

Evenimente adverse pre-definite care pot reflecta agravarea simptomelor parkinsoniene la pacienţii cu demenţă asociată bolii Parkinson

Rivastigmin n (%)  

Placebo n (%)  

Total pacienţi studiaţi 

Total pacienţi cu evenimente adverse pre-definite 

362 (100)  99 (27,3) 

179 (100)  28 (15,6) 

Tremor

37 (10,2) 

7 (3,9) 

Căderi

21 (5,8) 

11 (6,1) 

Boala Parkinson (agravare)

12 (3,3) 

2 (1,1) 

Hipersecreţie salivară

 5 (1,4) 

Dischinezie

5 (1,4) 

1 (0,6) 

Parkinsonism 

8 (2,2) 

1 (0,6) 

Hipochinezie 

1 (0,3) 

Tulburări de mişcare

1 (0,3) 

Bradichinezie

9 (2,5) 

3 (1,7) 

Distonie

3 (0,8) 

1 (0,6) 

Tulburări de mers

5 (1,4) 

Rigiditate musculară

 1 (0,3) 

Tulburări de echilibru

3 (0,8) 

2 (1,1) 

Rigiditate musculo-scheletică

3 (0,8) 

Frisoane

1 (0,3) 

Disfuncţie motorie

1 (0,3) 

 

4.9 Supradozaj

Simptome

Cele mai multe cazuri de supradozaj accidental nu au fost asociate cu niciun semn clinic sau simptom şi aproape toţi pacienţii implicaţi au continuat tratamentul cu rivastigmină. Când simptomele au apărut, ele au inclus greaţă, vărsături şi diaree, hipertensiune arterială sau halucinaţii. De asemenea, datorită efectului vagotonic cunoscut al inhibitorilor de colinesterază asupra ritmului cardiac, pot să apară bradicardie şi/sau sincopă. Într-un singur caz s-a semnalat ingerarea a 46 mg; după tratamentul de întreţinere, pacientul şi-a revenit complet în 24 ore.

 

Tratament

Deoarece rivastigmina are un timp de înjumătăţire plasmatică de aproximativ 1 oră şi o durată de inhibare a acetilcolinesterazei de aproximativ 9 ore, se recomandă ca, în cazurile de supradozaj asimptomatic, să nu se mai administreze doze ulterioare de rivastigmină în următoarele 24 ore. În supradozajul însoţit de greaţă şi vărsături severe, trebuie avută în vedere utilizarea de antiemetice. Dacă este necesar, trebuie administrat tratament simptomatic pentru alte reacţii adverse.

 

În supradozajul masiv, poate fi utilizată atropina. Se recomandă administrarea intravenoasă a unei doze iniţiale de 0,03 mg sulfat de atropină/kg, continuându-se cu doze în funcţie de răspunsul clinic. Nu este recomandată utilizarea scopolaminei ca antidot.

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: anticolinesterazice, codul ATC: N06DA03

 

Rivastigmina este un inhibitor de acetil- şi butirilcolinesterază, de tip carbamat, despre care se presupune că facilitează neurotransmisia colinergică prin încetinirea metabolizării acetilcolinei eliberate de neuronii colinergici integri funcţional. Astfel, rivastigmina poate avea un efect de ameliorare în deficitele cognitive mediate colinergic ale demenţei asociate bolii Alzheimer şi bolii Parkinson.

 

Rivastigmina interacţionează cu enzimele sale ţintă prin formarea unui complex covalent care inactivează temporar enzimele. La voluntarii tineri, sănătoşi, o doză orală de 3 mg scade activitatea acetilcolinesterazei (AChE) în LCR cu aproximativ 40% în primele 1,5 ore după administrare. Activitatea enzimei revine la nivelul iniţial după aproximativ 9 ore de la atingerea efectului inhibitor maxim. La pacienţii cu boala Alzheimer, inhibarea AChE în LCR de către rivastigmină a fost dependentă de doză până la 6 mg administrate de două ori pe zi, cea mai mare doză testată. Inhibarea activităţii butirilcolinesterazei în LCR, la 14 pacienţi cu Alzhemier trataţi cu rivastigmină, a fost similară cu cea a acetilcolinesterazei.

 

Studii clinice privind demenţa Alzheimer

Eficacitatea rivastigminei a fost stabilită prin utilizarea a trei metode de determinare independente, specifice, care au fost evaluate la intervale regulate în timpul perioadelor de tratament de 6 luni. Acestea includ ADAS-Cog. (evaluarea funcţiei cognitive pe baza performanţelor), CIBIC-Plus (o apreciere cuprinzătoare, generală a medicului asupra pacientului, care include informaţii de la însoţitor) şi PDS (o evaluare standardizată pe baza informaţiilor obţinute de la însoţitor asupra abilităţii pacientului de a desfăşura activităţi ale vieţii zilnice, cum sunt igiena personală, hrănirea, activitatea de a se îmbrăca, activităţi casnice cum sunt cumpărăturile, păstrarea capacităţii de a se orienta singur în împrejurimi, precum şi implicarea în activităţi legate de finanţe, etc.).

 

Pacienţii studiaţi au obţinut un scor MMSE (Mini-Mintal State Examination – examinare a stării psihice minimale) cuprins între 10 şi 24.

 

În tabelul 4 de mai jos sunt prezentate rezultatele cumulate, pentru pacienţii cu răspuns relevant clinic, obţinute din două studii cu doze variabile, extrase din trei studii pivot, multicentrice, pe parcursul a 26 de săptămâni, la pacienţii cu demenţă Alzheimer uşoară spre moderat-severă. În aceste studii, ameliorarea relevantă clinic a fost definită a priori prin cel puţin 4 puncte ameliorare la testul ADASCog., ameliorare la testul CIBIC-Plus sau cel puţin 10% ameliorare la testul PDS.

 

În plus, în acelaşi tabel este prezentată o definiţie ulterioară a răspunsurilor. Definiţia secundară a răspunsului a necesitat o ameliorare de 4 puncte sau mai mare la testul ADAS-Cog., fără înrăutăţire la testul CIBIC-Plus şi fără înrăutăţire la PDS. Doza zilnică medie reală pentru cei care au răspuns la tratament, în grupul cu administrare de 6-12 mg, corespunzătoare acestei definiţii, a fost 9,3 mg. Este important de notat că scalele folosite pentru această indicaţie variază şi compararea directă a rezultatelor pentru diferite medicamente nu este validă.

 

Tabelul 4

 

Pacienţi cu răspuns clinic semnificativ (%)

 

Intenţie de tratament

Ultima observaţie efectuată

Măsurarea răspunsului

Rivastigmina

6–12 mg

N=473  

Placebo

N=472  

Rivastigmina 6–12 mg N=379  

Placebo N=444  

ADAS-Cog: ameliorare de cel puţin 4 puncte

21*** 

12 

25*** 

12 

CIBIC-Plus: ameliorare

29*** 

18 

32*** 

19 

PDS: ameliorare de cel puţin 10%

26*** 

17 

30*** 

18 

Ameliorare de 4 puncte pentru ADAS-Cog fără

înrăutăţirea CIBIC-Plus şi PDS

10* 

12** 

*p<0,05, **p<0,01, ***p<0,001 

Studii clinice în demenţa asociată bolii Parkinson

Eficacitatea rivastigminei în demenţa asociată bolii Parkinson a fost demonstrată într-un studio principal, multicentric, dublu-orb, placebo-controlat, de 24 săptămâni şi faza sa de extensie deschisă de 24 săptămâni. Pacienţii implicaţi în acest studiu au avut un scor MMSE (Mini-Mintal State Examination) cuprins între 10 şi 24. Eficienţa a fost stabilită prin utilizarea a două scale independente care au fost evaluate la intervale regulate în timpul unei perioade de tratament de 6

luni, după cum se poate observa în tabelul 5 de mai jos: ADAS-Cog, sistem de testare ce măsoară ariile funcţiei cognitive şi determinarea globală ADCS-CGIC (Alzheimer’s Disease Cooperative Study-Clinician’s Global Impression of Change – Studiu Cooperativ al Bolii Alzeheimer – Impresia globală de schimbare a clinicianului).

 

Tabelul 5

Demenţa asociată bolii

Parkinson

ADAS-Cog Rivastigmina

ADAS-Cog

Placebo

ADCS-CGIC

Rivastigmina

ADCS-CGIC

Placebo

Populaţia         ITT             + RDO

(n=329)

(n=161)

(n=329)

(n=165)

Valoarea iniţială medie ± DS

Modificare medie la

24 săptămâni ± DS

23,8 ± 10,2

 

2,1 ± 8,2

24,3 ± 10,5

 

-0,7 ± 7,5

Nd

 

3,8 ± 1,4

Nd

 

4,3 ± 1,5

Diferenţa tratamentului ajusta Valoarea p comparativ cu placebo

2,881

 

<0,0011

nd

 

0,0071

Populaţia      ITT      –

(n=287)

(n=154)

(n=289)

(n=158)

LOCF

 

 

 

 

 

 

Valoarea iniţială medie ± DS

Modificare medie la

24 săptămâni ± DS

24,0 ± 10,3

 

2,5 ± 8,4

 

24,5 ± 10,6

 

-0,8 ± 7,5

nd

 

3,7 ± 1,4

 

nd

 

4,3 ± 1,5

Diferenţa tratamentului ajusta  Valoarea p comparativ cu placebo

 

3,541

 

<0,0011

 

nd

 

<0,0012

  • Pe baza ANCOVA cu tratamentul şi ţara ca factori şi ADAS-Cog iniţial drept covariant. O modificare pozitivă indică îmbunătăţire.
  • Date medii prezentate pentru analiza absolută de convenienţă, efectuată utilizând testul van Elteren ITT: Intent-To-Treat – Intenţie de a trata; RDO: Retrieved Drop Outs – Pacienţi care au abandonat studiul şi apoi au revenit; LOCF: Last Observation Carried Forward – Ultima observaţie efectuată

 

Deşi un efect al tratamentului a fost demonstrat în populaţia de studiu în ansamblu, datele au sugerat faptul că un efect mai puternic al tratamentului, comparativ cu placebo, a fost observat în subgrupul de pacienţi cu demenţă moderată asociată bolii Parkinson. În mod similar, un efect mai puternic al tratamentului a fost observat la acei pacienţi cu halucinaţii vizuale (vezi tabelul 6).

 

Tabelul 6

 

Demenţa asociată bolii Parkinson

ADAS-Cog

Rivastigmina

 

ADAS-Cog

Placebo

 

ADAS-Cog

Rivastigmina

 

ADAS-Cog

Placebo

 

 

Pacienţi cu halucinaţii vizuale

Pacienţi fără halucinaţii vizuale

Populaţia ITT + RDO

(n=107)

(n=60)

(n=220)

(n=101)

Valoarea iniţială medie ± DS

25,4 ± 9,9

27,4 ± 10,4

23,1 ± 10,4

22,5 ± 10,1

Modificare medie la 24 săptămâni ± DS

1,0 ± 9,2

-2,1 ± 8,3

2,6 ± 7,6

0,1 ± 6,9

Diferenţa tratamentului ajustat

4,271

2,091

Valoarea p comparativ cu placebo

0,0021

 

0,0151

 

 

Pacienţi cu demenţă moderată (MMSE 10-17)

Pacienţi cu demenţă uşoară (MMSE 18-24)

Populaţia ITT + RDO

(n=87)

(n=44)

(n=237)

(n=115)

 

Valoarea iniţială medie ±

DS

Modificare medie la 24 săptămâni ± DSDiferenţa tratamentului 

32,6 ± 10,4

2,6 ± 9,4

 

-33,7 ± 10,3

1,8 ± 7,2

20,6 ± 7,9

1,9 ± 7,7

 

20,7 ± 7,9

-0,2 ± 7,5

ajustat

Valoarea p comparativ cu placebo

4,731 

0,0021

2,141 

0,0101

1 Pe baza ANCOVA cu tratamentul şi ţara ca factori şi ADAS-Cog iniţial drept covariant. O modificare pozitivă indică îmbunătăţire.

ITT: Intent-To-Treat – Intenţie de a trata; RDO: Retrieved Drop Outs – Pacienţi care au abandonat studiul şi apoi au revenit

 

5.2 Proprietăţi farmacocinetice

 

Absorbţie

Rivastigmina se absoarbe rapid şi complet. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în aproximativ 1 oră. Ca urmare a interacţiunii dintre rivastigmină şi enzima sa „ţintă”, creşterea biodisponibilităţii este de aproximativ 1,5 ori mai mare decât era de aşteptat prin creşterea dozei. Biodisponibilitatea absolută după o doză de 3 mg este de aproximativ 36%±13%. Administrarea rivastigminei împreună cu alimente întârzie absorbţia (tmax) cu 90 minute şi scade Cmax şi creşte ASC cu aproximativ 30%.

 

Distribuţie

Legarea de proteine a rivastigminei este de aproximativ 40%. Ea traversează rapid bariera hematoencefalică şi are un volum aparent de distribuţie de 1,8-2,7 l/kg.

 

Metabolizare

Rivastigmina este metabolizată rapid şi extensiv (timpul de înjumătăţire plasmatică aproximativ 1 oră), în principal prin hidroliza mediată de colinesterază, până la un metabolit decarbamilat. In vitro, acest metabolit inhibă în foarte mică măsură acetilcolinesteraza (<10%). Pe baza datelor obţinute din studiile in vitro şi la animale, izoenzimele principale ale citocromului P450 sunt minimal implicate în metabolizarea rivastigminei. Clearance-ul plasmatic total al rivastigminei a fost de aproximativ 130 l/h după o doză de 0,2 mg administrată intravenos şi scade la 70 l/h după o doză de 2,7 mg administrată intravenos.

 

Excreţia

Nu s-a detectat în urină rivastigmină nemetabolizată; excreţia renală a metaboliţilor este principala cale de eliminare. După administrarea de 14C-rivastigmină, eliminarea renală a fost rapidă şi aproape completă (>90%) în 24 ore. Mai puţin de 1% din doza administrată se elimină prin fecale. Rivastigmina sau metabolitul decarbamilat nu se acumulează la pacienţii cu boala Alzheimer.

 

Vârstnici

Deşi biodisponibilitatea rivastigminei este mai mare la vârstnici decât la voluntarii tineri sănătoşi, studiile la pacienţii cu Alzheimer cu vârste cuprinse între 50 şi 92 ani au demonstrat că biodisponibilitatea nu se modifică în funcţie de vârstă.

 

Pacienţi cu insuficienţă hepatică

Cmax a rivastigminei a fost cu aproximativ 60% mai mare şi ASC a rivastigminei a fost de două ori mai mare la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară spre moderată decât la subiecţii sănătoşi.

 

Pacienţi cu insuficienţă renală

Cmax şi ASC ale rivastigminei au fost mai mult de două ori mai mari la pacienţii cu insuficienţă renală moderată comparativ cu subiecţii sănătoşi; cu toate acestea, nu s-au înregistrat modificări ale Cmax şi ASC ale rivastigminei la pacienţii cu insuficienţă renală severă.

 

5.3 Date preclinice de siguranţă

 

Studiile de toxicitate după doze repetate efectuate la şobolan, şoarece şi câine au indicat numai efecte asociate unei acţiuni farmacologice exagerate. Nu a fost observată toxicitate specifică de organ. În studiile la animale nu au putut fi stabilite limite de siguranţă privind expunerea la om, deoarece studiile la animale au o anumită sensibilitate.

 

Rivastigmina nu a avut efecte mutagene în testele standard in vitro şi in vivo, cu excepţia testului de aberaţii cromozomiale ale limfocitelor periferice umane la doze de 104 ori mai mari decât expunerea clinică maximă. Testul micronucleelor in vivo a fost negativ.

 

Studiile efectuate la şoareci şi şobolani nu au pus în evidenţă efectul carcinogenetic al rivastigminei la doza maximă tolerată, deşi expunerea la rivastigmină şi metaboliţii săi a fost mai scăzută decât la om. Când s-a corelat cu suprafaţa corporală, expunerea la rivastigmină şi metaboliţii săi a fost aproximativ echivalentă cu doza umană maximă recomandată de 12 mg/zi; cu toate acestea, comparativ cu doza umană maximă, la animale s-a obţinut o doză de 6 ori mai mare.

 

La animale, rivastigmina traversează placenta şi se excretă în lapte. Studiile cu doze orale efectuate la femele gestante de şobolan şi iepure nu au indicat potenţial teratogen în ceea ce priveşte rivastigmina.

 

6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE

 

6.1 Lista excipienţilor

 

Conţinutul capsulei:

Celuloză microcristalină

Hipromeloză

Dioxid de siliciu coloidal anhidru

Stearat de magneziu

 

Capsula:

Gelatină

Oxid galben de fer (E172)

Dioxid de titan (E171)

Laurilsulfat de sodium

Apă purificată

 

6.2 Incompatibilităţi

 

Nu este cazul.

 

6.3 Perioada de valabilitate

 

3 ani

 

6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

 

Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.

 

6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

 

Blister din PVC/PVDC cu aluminium folie de acoperire. 

Rivastigmina Torrent 1,5 mg este disponibil în ambalaje de 2, 4, 10, 14, 20, 28, 30, 50, 56, 60, 90, 98, 100, 112 şi 120 capsule.

 

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

 

6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

 

Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

 

7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

Torrent Pharma SRL 

Str. Ştirbei Vodă nr. 36, Etaj 2, Biroul A.

Sector 1, Bucureşti, România

 

  1. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

 

2886/2010/01-02-03-04-05-06-07-08-09-10-11-12-13-14-15

 

 

Tratamente Naturiste

1 2 3 4

Diete pentru Adulti si Copii

1 2 3 4

 

Lupta-cu-Cancerul

 

Dieta de detoxifiere

 

Celulita

 

8 cure detoxifiere

 

detox-plan

 

retete cu vlastari

 

germeni

 

Sa radem un pic !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.